872 matches
-
acestora. Cercetătorii spun ca eventuala cădere ar fi putut fi cauzata de vânătoare continua și chiar probabil, faptul ca animalul nu a putut concura cu alte animale din zona. Cu toate acestea, motivele concrete pentru stingerea animalului este încă necunoscut. Subspecia odată a variat peste Pirinei din Franța și Spania și zona înconjurătoare, inclusiv Țara Bascilor, Navarra, la nord de Aragon și nord de Catalonia. Acum câteva sute de ani au fost numeroase, dar de 1900 numărul lor a scăzut mai
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
Țara Bascilor, Navarra, la nord de Aragon și nord de Catalonia. Acum câteva sute de ani au fost numeroase, dar de 1900 numărul lor a scăzut mai puțin de 100. De la 1910 încoace numărul lor a scăzut la 40, iar subspecia a fost găsită doar într-o mica parte a Parcul Național Ordesa, în Huesca. Ibexul din Pirinei a fost una din cele patru subspecii de Ibex iberic. Prima care a devenit dispărut a fost Ibexul portughez. Ibexul din Pirinei a
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
a scăzut mai puțin de 100. De la 1910 încoace numărul lor a scăzut la 40, iar subspecia a fost găsită doar într-o mica parte a Parcul Național Ordesa, în Huesca. Ibexul din Pirinei a fost una din cele patru subspecii de Ibex iberic. Prima care a devenit dispărut a fost Ibexul portughez. Ibexul din Pirinei a fost al doilea, cu ultimul exemplar, o femela numita Celia, găsita moarta în 2000. În Evul Mediu, Ibexul din Pirinei a fost foarte abundent
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
de transmitere a ambelor boli native și exotice (Fandos&Reig, 1992). Ultimul Ibex din Pirinei natural, o femela pe nume Celia, a fost găsita moarta pe 6 ianuarie 2000. Deși cauza ei de deces este cunoscuta, motivul pentru Extincție a subspeciei este un mister. Unele ipoteze includ incapacitatea de a concura cu alte specii de animale, infecții și boli, și braconajul. Ibexul din Pirinei a devenit prima specie vreodată pentru a deveni „de-extincție”, pentru o perioada de șapte minute în
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
multe persoane pentru a crea diversitate genetica în populația clonata. Acesta este un obstacol major în calea restabilirii unei populații de specii pe cale de dispariție prin clonare. O soluție ar putea fi sa treacă clone Celia cu masculi din alte subspecii, deși puii nu ar fi pur Ibexi din Pirinei. Un plan mai ambițios ar fi eliminarea unui cromozom X și un cromozom Y adăugat la alte subspecii existente, creând un ibex mascul, dar astfel de tehnologii nu exista încă și
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
O soluție ar putea fi sa treacă clone Celia cu masculi din alte subspecii, deși puii nu ar fi pur Ibexi din Pirinei. Un plan mai ambițios ar fi eliminarea unui cromozom X și un cromozom Y adăugat la alte subspecii existente, creând un ibex mascul, dar astfel de tehnologii nu exista încă și nu se știe dacă acest lucru va fi posibil, la toate, fără ireparabila deteriorare a celulei. Trei echipe de oameni de știința, doi spanioli și una franceza
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
a animalelor clonate, din cauza scurtului telemores, rezultând în durata de viața scurta. Acest lucru înseamnă ca clona dacă ar fi supraviețuit problemelor inițiale, tot ar fi putut avea o viață scurta. Aceasta a fost prima încercare de a revigora o subspecie dispăruta, deși procesul a început tehnic înainte de dispariția subspeciei.
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
de viața scurta. Acest lucru înseamnă ca clona dacă ar fi supraviețuit problemelor inițiale, tot ar fi putut avea o viață scurta. Aceasta a fost prima încercare de a revigora o subspecie dispăruta, deși procesul a început tehnic înainte de dispariția subspeciei.
Ibexul din Pirinei () [Corola-website/Science/334519_a_335848]
-
Gușterul vărgat (Lacerta trilineata) este o șopârlă din familia lacertide ("Lacertidae") răspândită din peninsula Balcanică până în vestul Asiei. În România trăiește subspecia gușterul vărgat dobrogean (Lacerta trilineata dobrogica) care este descris mai jos. În clasificările mai vechi specia "Lacerta trilineata" cuprindea 14 subspecii, care în prezent sunt incluse în 2 specii: "Lacerta trilineata" și "Lacerta media": Arealul gușterului vărgat se întinde pe
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
Lacerta trilineata) este o șopârlă din familia lacertide ("Lacertidae") răspândită din peninsula Balcanică până în vestul Asiei. În România trăiește subspecia gușterul vărgat dobrogean (Lacerta trilineata dobrogica) care este descris mai jos. În clasificările mai vechi specia "Lacerta trilineata" cuprindea 14 subspecii, care în prezent sunt incluse în 2 specii: "Lacerta trilineata" și "Lacerta media": Arealul gușterului vărgat se întinde pe litoralul Croației, în Bosnia-Herțegovina, Serbia, Muntenegru, la est în Bulgaria, sud-estul România, Albania, Macedonia, Grecia (inclusiv în Insulele Ionice și multe
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
multe insulele din Marea Egee, inclusiv Creta, Lesbos și Rodos), precum și în vestul și centrul Turciei. A fost găsită în următoarele țări: Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Croația, Grecia, Macedonia, Muntenegru, România, Serbia, Turcia. Este o specie politipică și cuprinde 9 subspecii ("Lacerta trilineata cariensis", "Lacerta trilineata citrovittata", "Lacerta trilineata diplochondrodes", "Lacerta trilineata dobrogica", "Lacerta trilineata galatiensis", "Lacerta trilineata hansschweizeri", "Lacerta trilineata major", "Lacerta trilineata polylepidota", "Lacerta trilineata trilineata"). Subspecia gușterul vărgat dobrogean ("Lacerta trilineata dobrogica") trăiește în România, în estul Bulgariei
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
Macedonia, Muntenegru, România, Serbia, Turcia. Este o specie politipică și cuprinde 9 subspecii ("Lacerta trilineata cariensis", "Lacerta trilineata citrovittata", "Lacerta trilineata diplochondrodes", "Lacerta trilineata dobrogica", "Lacerta trilineata galatiensis", "Lacerta trilineata hansschweizeri", "Lacerta trilineata major", "Lacerta trilineata polylepidota", "Lacerta trilineata trilineata"). Subspecia gușterul vărgat dobrogean ("Lacerta trilineata dobrogica") trăiește în România, în estul Bulgariei (mai ales pe litoralul Mării Negre) și, probabil, în Turcia europeană. În România această șopârla este destul de rară, găsindu-se numai în Dobrogea (Bugeac, Mangalia, Cernavodă, Techirghiol, Năvodari, Casimcea
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
("Ablepharus kitaibelii") este o șopârlă ovipară din familia scincide ("Scincidae"), răspândită în sud-estul Europei și Turcia. În România a fost identificată în sudul Olteniei, în câmpia Dunării și în Dobrogea. Specia "Ablepharus kitaibelii" cuprinde 4 subspecii: cuprinde patru subspecii, care trăiesc în Albania, Bulgaria, Croația, Grecia, Ungaria, Macedonia, România, Serbia, Slovacia, vestul și centrul Turciei. În România a fost semnalată în sudui Olteniei, în câmpia Dunării și în Dobrogea. Lipsește în nord-vestul României, în Transilvania, Moldova
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
("Ablepharus kitaibelii") este o șopârlă ovipară din familia scincide ("Scincidae"), răspândită în sud-estul Europei și Turcia. În România a fost identificată în sudul Olteniei, în câmpia Dunării și în Dobrogea. Specia "Ablepharus kitaibelii" cuprinde 4 subspecii: cuprinde patru subspecii, care trăiesc în Albania, Bulgaria, Croația, Grecia, Ungaria, Macedonia, România, Serbia, Slovacia, vestul și centrul Turciei. În România a fost semnalată în sudui Olteniei, în câmpia Dunării și în Dobrogea. Lipsește în nord-vestul României, în Transilvania, Moldova și Bucovina. Șopârlița
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
Larix") și pin ("Pinus L."), rachița ("Salix hastata, Salix retușa"), arin de munte ("Alnus viridis"), arin negru ("Alnus glutinosa"), mur ("Robus fruticosus"), zmeur ("Robus idaeus"), măceș ("Roșa canina"). La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe elemente floristice cu specii și subspecii de: feriguță ("Asplenium ruta muraria"), stânjenel mic de munte ("Iris ruthenica"), mătăciune ("Dracocephalum austriacus L."), bulbuc de munte ("Trolius europaeus"), căpșunica ("Cephalanthera damasonium"), gențiana ("Gențiana cruciata"), crin de pădure ("Lilium martagon"), trânji ("Neottia nidus-avis"), lumânărica pământului ("Gențiana asclepiadea"), limba cerbului
Cheile Siloșului () [Corola-website/Science/325576_a_326905]
-
sau mai multe ecosisteme conservate sau modificate nesemnificativ . Parcul National Krka aparține climatului mediteranean. Datorită poziției sale speciale, distribuția de diferite tipuri de habitate , acesta este caracterizat de floră și fauna deosebit de bogate și variate . Opt sute șaizeci de specii și subspecii de plante au fost identificate pe teritoriul Parcului Național Krka , inclusiv mai multe specii endemice . Optsprezece specii de pești locuiesc în arealul râului Krka, printre care zece sunt endemice, ceea ce face Krka un reper natural de cea mai înaltă categorie
Parcul Național Krka () [Corola-website/Science/335255_a_336584]
-
Chinei, nordul Indiei, Asia Centrală, Caucaz, Turcia, Europa de Sud), vestul Americii de Nord, America Centrală, vestul Americii de Sud (până în nordul Argentinei) și Africa de Nord. În România trăiește o singură specie "Cinclus cinclus", pescărelul negru (sau mierla de apă), o pasăre europeană sedentară cu mai multe subspecii, care trăiește în Carpați de-a lungul râurilor repezi, de mare altitudine, rar mai jos; este una din puținele specii ce însuflețește cu prezența ei apele spumegate; iarna coboară în zone mai joase, fără însă a ne părăsi țara.
Cinclide () [Corola-website/Science/329330_a_330659]
-
Albina neagră europeană (), denumită și albina neagră este o subspecie a albinei melifere europene, Apis mellifera. După sfârșitul ultimei glaciațiuni, cu circa 10.000 de ani în urmă, numai albina neagră a reușit să plece din sudul Franței spre ținuturile din nordul Europei. Astfel a devenit singura albină care trăiește
Apis mellifera mellifera () [Corola-website/Science/308763_a_310092]
-
răspândit sporadic în mai multe localități situate în toate regiunile țării, unde găsește condiții favorabile. Este întâlnit mai frecvent în Dobrogea, Oltenia, Banat și Apuseni. A fost semnalat în următoarele județe: În clasificările mai vechi specia "Elaphe longissima" cuprindea patru subspecii: În prezent specia "Zamenis longissimus" este monotipică (adică nu este împărțită în subspecii) Șarpele lui Esculap este o specie termofilă (îi place căldura) și preferă pădurile cu teren uscat și cu porțiuni însorite, în rariștile de foioase cu luminișuri, pe
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
condiții favorabile. Este întâlnit mai frecvent în Dobrogea, Oltenia, Banat și Apuseni. A fost semnalat în următoarele județe: În clasificările mai vechi specia "Elaphe longissima" cuprindea patru subspecii: În prezent specia "Zamenis longissimus" este monotipică (adică nu este împărțită în subspecii) Șarpele lui Esculap este o specie termofilă (îi place căldura) și preferă pădurile cu teren uscat și cu porțiuni însorite, în rariștile de foioase cu luminișuri, pe coaste stâncoase cu vegetație arborescentă și printre ruinele invadate de vegetație. Șarpele lui
Șarpele lui Esculap () [Corola-website/Science/333940_a_335269]
-
răpitoare, ca lupii, leoparzii și crocodilii. Au un comportament solitar și veghează în singurătate teritorii de până la 1.000 km²; acestea pot cuprinde diferite landșafturi: la sud păduri tropicale și savane, iar la nord semideșerturi și taiga. Sunt recunoscute 9 subspecii ale tigrului (toate pe teritoriul Asiei), dintre care către începutul secolului al XXI-lea s-au păstrat doar șase — în total 3.200 indivizi; cea mai numeroasă este a tigrului bengalez, a cărei populație alcătuiește aprox. 1.700 de specimene
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
pisici mari, clasificate la tigri, în nord-estul extrem al Siberiei. Pe continentele americane n-au fost făcute niciun fel de descoperiri în ce privește tigrul. Conform analizelor anatomice comparative, dimensiunile medii ale tigrului s-au micșorat din pleistocen până în prezent (excepție face subspecia tigrilor siberieni). Acest fenomen este caracteristic mamiferelor din pleistocen și oferă informații despre scăderea bioproductivității sezoniere a mediului și/sau despre micșorarea dimensiunilor medii ale prăzii ( în cazul răpitoarelor ). Oseminte din holocen au fost descoperite în insulele Java și Borneo
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
insulei (Sarawak). Datele molecularo-filogenice confirmă relațiile strânse de rudenie între speciile genului "Panthera" și demonstrează că tigrul s-a separat de linia ancestrală cu peste 2 milioane de ani mai devreme decât leul, leopardul și jaguarul. Au fost stabilite 9 subspecii ale tigrului, dintre care 3 deja sunt dispărute din cauza factorului antropogen. Clasificarea curentă a subspeciilor nu este larg acceptată în rândul oamenilor de știință, deoarece ea a fost făcută după caracteristici comune, ca dimensiunile, lungimea blănii, arealul de viețuire ș.a.
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
că tigrul s-a separat de linia ancestrală cu peste 2 milioane de ani mai devreme decât leul, leopardul și jaguarul. Au fost stabilite 9 subspecii ale tigrului, dintre care 3 deja sunt dispărute din cauza factorului antropogen. Clasificarea curentă a subspeciilor nu este larg acceptată în rândul oamenilor de știință, deoarece ea a fost făcută după caracteristici comune, ca dimensiunile, lungimea blănii, arealul de viețuire ș.a., în timp ce analizele de ordin genetico-molecular sugerează că diversitatea tigrilor nu este atât de mare încât
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]
-
știință, deoarece ea a fost făcută după caracteristici comune, ca dimensiunile, lungimea blănii, arealul de viețuire ș.a., în timp ce analizele de ordin genetico-molecular sugerează că diversitatea tigrilor nu este atât de mare încât să impună repartizarea lor în atât de multe subspecii. Tigrul siberian ("Panthera tigris altaica"), cunoscut și ca tigru altaic, ussurian, manciurian sau chinez de nord, populează, în general, ținuturile Primorsk și Habarovsk și, într-un număr redus, nord-estul Chinei (provinciile Heilongjiang și Jilin) și Coreea de Nord. Ultimele două recensăminte (1996
Tigru () [Corola-website/Science/305901_a_307230]