637 matches
-
se mișca. Copilul, cu inima la gură, deschise ușa și luă o gheată în mână. O azvârli. Nu venise moșul ăl bun. Trecuse câinele și se ușurase pe șireturi... La spovedit Într-o dimineață de vară, unul cu catastif la subsuoară, funcționar de bună seamă, că avea pălărie de paie și haine mai bune pe el, a luat mahalaua din poartă-n poartă. Bătea cu un baston, 0 lătrau cunii, abia îi potoleau muierile. - Pentru o sfântă de biserică... spunea, și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se mira Ilie. N-au zis nu. Afară rămăsese uitată căruța, goală, cu ușile vraiște. În ea intrau brabetii Cuțaridei, gureși, să ciugulească și ei firimiturile rămase din pomana lui Mielu. Târziu, aproape de miezul nopții, -lau urcat în droașcă, de subsuori, doi ceferiști. Mielu era țeapăn și râdea prostește. N-a fost nevoie să dea în cal. Acesta știa drumul singur. 175 Numai larma de pe ulița lăutarilor 1-a deșteptat. Lucrătorii de la brutărie nu se culcaseră. Stăteau în poartă și-l
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de-ți băgai degetele în ochi. Nu se auziră decât câteva țipete scurte, gâtuite, §i un cap care trosnea lovit cu ceva puternic. În înghesuială, Piele strângea polii risipiți pe dușumele, dibuind. Ucenicul îi aștepta afară. Mînă-mică îl aducea de subsuori pe Florea. Îl înjunghiaseră gabrovenii. Curgea smgele din el ca dintr-o cișmea. Sosiseră și ceilalți, gâfâind. Curătaseră locul și-i lăsaseră pe negustori să se taie între ei pe întuneric. -Lau târât ce -lau târât pe Florea. Înțepenise. Gheorghe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
loveau, că li se făcuse de altă carne. Umblau blănării ca turbați în jurul curvelor aduse de peștii lor Ia petrecere. Aruncau polii, nu se uitau. Era ziua lor de desfrînarc, altceva simțeai să mai schimbi muierea, să pipăi și altă subsuoară de femeie... Dar ca Didina parcă nu mai văzuseră. Ibovnica, tot cu ochii roată împrejur, căuta, căuta. Degeaba își întindeau meseriașii gâturile. Țiganca a pus ochii pe Petrică Cîrcu, președintele federației. Acesta ședea într-un colț cu niște prieteni și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
trimiși de stat, să strângă dările. Erau trei: un roșcovan adus de picioare, lung de-l uitase Dumnezeu, cu hainele atârnând de pe el, o slugă cu tobă de gât și un jandarm, cu pușcă la spinare. Cel dintâi ținea la subsuoară o geantă plină de hârtii. O luaseră din capul mahalalei, de la zidari. Citiră catastifele lor, chemară oamenii la porți, le dădură câte o hârtie, îi puseră să iscălească, dacă știau. 330 - Ai de dat atâta... zicea roșcovanul. Dacă nu aduci
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
slăbea cu gura dacă zăboviseră mai mult în vreun loc: - Mișcă-te, mă, mai repede, că trece ziua și nu ne-am făcut treaba, ne-așteaptă oamenii să-i cinstim cu câte un cîntec! Ușor de zis când duceai la subsuoară numai un arcuș colo și o știucă de vioară, dar ia să-l fi văzut pe puriul de Neacșu cărând nu armonica lui de-o ținea pe-un șold, ci blestemul, cum îi zicea Dumitru instrumentului, care știa ce știa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
face-o decât să devină paranoică și iritantă. Oricum, n-ar ști de ce să se ferească. Își întinse brațele pe spate, căscând. M-am aplecat către el și i-am trecut cu unghia de-a lungul brațului, de la palmă până la subsuoară. — Te gâdili? — Deloc. Mai fă odată așa. E chiar frumos. Mm. Da. Ce-ar fi să-ți muți teatrul de operații puțin mai la sud? — Uneori, zisei eu, mă uimești cum știi să-mi citești gândurile. *** „Well, it was Gatlinberg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
din tiradele mele, că el era doar un slujbaș, că avea o poruncă de dus la îndeplinire și că trebuia să mă adresez șeicului leproșilor. După zece minute, femeile ieșiră din cameră: două dintre ele o țineau pe Mariam pe după subsuori și o târau. Ținea ochii deschiși, dar trupul îi era moale; nici un sunet nu-i ieșea din gâtlej; părea incapabilă să-și dea seama ce i se întâmplă. Una dintre femei șușoti două vorbe la urechea ofițerului; acesta îi făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
striga, mulțumindu-se să geamă surd și să dea din cap, când, deodată, doi soldați se aruncară asupra lui, făcându-l să-și piardă echilibrul. Mai înainte de a fi întins pe jos, unul dintre ei l-a apucat zdravăn de subsuori, în vreme ce al doilea soldat îi lega picioarele. Călăul s-a apropiat, ținând o sabie grea cu amândouă mâinile și, dintr-o singură lovitură, a despicat omul în două pe la mijloc. Mi-am întors privirea, simțind în pântece o contracție atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fi cineva în fața unui necaz de zi cu zi, nu în fața unei drame. Micul Cosimo nu părea nici surprins, nici impresionat. Punând un picior pe friză, sări în gol. În ultima clipă, taică-său, dând drumul spadei, îl prinse de subsuori, îl ținu cu brațele întinse, apoi îl înălță deasupra sa. — Ce mai face prințul meu? Copilul și tatăl râdeau, ca și soldații din escortă. Jacopo Salviati se străduia să surâdă. Văzându-mă sosind, profită ca să destindă atmosfera și arătă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
impuls crescând în ea - dorința de-a se micșora, de-a dispărea de sub ochii lor. Aproape goală dinaintea lor, orbită, nu se simțise niciodată mai neputincioasă. Mâinile se puseră din nou pe treabă, atingând-o peste tot, cercetându-i spatele, subsuorile, părul. Tot nimic. Vocea se auzi din nou. —OK. Sutienul îi căzu primul, nu sfâșiat, ci desfăcut ușor, o parodiere a atingerii unui iubit, care îi întoarse lui Maggie stomacul pe dos. Odată scos, putu auzi pe cineva rupând materialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
groapă! BĂRBATUL CU BASTON (Trist.): Da, numai că mai întâi trebuie să-i prinzi. E întotdeauna mai greu să-i prinzi decât să-i bați. (Pauză. Cei doi se apleacă din nou asupra fântânii. BĂRBATUL CU BASTON își pune bastonul subsuoară, iar BĂRBATUL CU PĂLĂRIE își face vânt cu pălăria.) BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Și totuși nu se vede nimic. BĂRBATUL CU BASTON: Acum nu se mai vede, dar s-a văzut BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Când s-a văzut? BĂRBATUL CU BASTON
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
E ca un pumn de carne care-mi atârnă pe dinăuntru... De ani de zile mă târăsc cu ea... BĂRBATUL CU BASTON: A, păi stai să-ți arăt eu altceva... (Își scoate haina și-și eliberează o mână arătându-și subsuoara.) Ai mai văzut gâlmă la subsuoară? Ai mai văzut așa ceva? Ori de câte ori ridic brațul mă taie pe dinăuntru. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Și eu... Fii atent aici... Când clipesc... (Își arată un ochi.) Vezi ce-i sub pleoapă... Ai mai văzut coș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
care-mi atârnă pe dinăuntru... De ani de zile mă târăsc cu ea... BĂRBATUL CU BASTON: A, păi stai să-ți arăt eu altceva... (Își scoate haina și-și eliberează o mână arătându-și subsuoara.) Ai mai văzut gâlmă la subsuoară? Ai mai văzut așa ceva? Ori de câte ori ridic brațul mă taie pe dinăuntru. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Și eu... Fii atent aici... Când clipesc... (Își arată un ochi.) Vezi ce-i sub pleoapă... Ai mai văzut coș sub pleoapă... Uite ce rană mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
chibriturile pe masă, se apropie de ele și aprinde lumânarea; MACABEUS nu realizează această desprindere a INAMICULUI din dispozitiv și rămâne mai departe în poziția de supraveghere.) MACABEUS (Către PARASCHIV.): Unde ești? PARASCHIV: Aici. MACABEUS: Vino repede... Am asudat la subsuoare... PARASCHIV: Ți-e frică? (În acest moment se aprinde lumina.) PARASCHIV (Se întoarce, îl vede pe INAMIC la masă și pe MACABEUS întors cu spatele, păzind un loc gol; începe să râdă în hohote.) MACABEUS: Ce e, ce e? PARASCHIV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
treabă... Că-și scot ochii unul altuia fără să știe și că de acu o să călcăm pe ochi... INAMICUL (Trage o dușcă, jubilează.): Da! Da! PARASCHIV (În transă.): Mai zice că dacă noi ne ducem pe jos... așa... cu trompeta subsuoară... ei or să ne vadă și or să înțeleagă... Și că ei nu știu nici să miroasă o floare... Că au una singură și nici nu știu ce este ea, de fapt... dacă nu cumva e câine... INAMICUL (În culmea jubilației, le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
acum! Chiar în secunda asta! (Așteptare. Secunda zbârnâie prin aer.) Vreau să mărturisesc tot! (Cuvântul tot se desface din găoacea sa aeriană și plesnește pe buzele actorului.) Vreau să spun tot. Am în mine o bășică de venin... O port subsuoară... (Pauză. PARASCHIV, îngenuncheat, încercând să-și smulgă subsuoarele.) Eu am dat drumul șarpelui din cușcă! Eu i-am dat drumul! (Zdrobit; bufnitură în spatele sălii; un șarpe uriaș trece printre rânduri, se uită în ochii fiecărui spectator și dispare în univers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
BĂRBATUL CU VIOLONCELUL care pare acum îmbătrânit, terminat, dar continuă să cânte.): Hai, ia-ți umbrelele astea și du-te... Ia-le pe toate, auzi... Ți le dăm pe toate... BĂRBATUL CU ZIARUL închide umbrelele și i le înfige la subsuoară BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL, care continuă să cânte la violoncel. BĂTRÎNUL CU BASTON deschide larg ușile. Afară e noapte, plouă torențial, din când în când tună și fulgeră. DOAMNA CU VOAL îl împinge afară pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL, în timp ce BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CU BASTON deschide larg ușile. Afară e noapte, plouă torențial, din când în când tună și fulgeră. DOAMNA CU VOAL îl împinge afară pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL, în timp ce BĂRBATUL CU ZIARUL ridică mereu umbrelele care alunecă și i le așează subsuoară BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL.) BĂRBATUL CU ZIARUL: Ia-le. BĂTRÎNUL CU BASTON: Pune-i-le. DOAMNA CU VOAL: Dă-i-le. BĂTRÎNUL CU BASTON: Încet. DOAMNA CU VOAL: Hai, hai! BĂRBATUL CU ZIARUL: Ține mai strâns. Ține mai strâns. (BĂRBATUL CU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-i-le. DOAMNA CU VOAL: Dă-i-le. BĂTRÎNUL CU BASTON: Încet. DOAMNA CU VOAL: Hai, hai! BĂRBATUL CU ZIARUL: Ține mai strâns. Ține mai strâns. (BĂRBATUL CU VIOLONCELUL este împins afară numai cu arcușul în mână și cu umbrelele subsuoară. Violoncelul a rămas în brațele DOAMNEI CU VOAL. În sfârșit liniște.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Care trage ușile, dar nu le mai poate închide ermetic): Doamne, Dumnezeule, bine că s-a terminat. BĂRBATUL CU ZIARUL (Care își desface ziarul.): Poftim, acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Bucățile de carton zburau prin aer în volte îndrăznețe, plonjau exact cu un plescăit ușor. Operația sugera aproape profesionalismul. În ochii doamnei Miga se aprinseră focuri albastre, simțeai instinctiv cartoforul înnăscut, pătimaș, exultând de pe acum, de la primul tur, vârât până la subsuori în voluptățile jocului. Ioniță Dragu juca prudent, cedând toate șansele Florencei, Șerbănică încerca să pară elegant, să spulbere orice idee de colaborare frauduloasă cu nevastă-sa. Melania Lupu plăti sec. Florence își arătă cărțile, un brelan de șeptari. ― Ești mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ta, fetițo! Nu cunosc pe nimeni care să aibă un drept mai mare. Ai luptat pentru ea și trebuie s-o câștigi. Vei mângâia din nou grumazul acela alb, plin de viață." Mâinile îi tremurau ușor și le ascunse la subsuori. " Ești nepermis de emoționată, draga mea, acum când totul depinde numai de lu-ci-di-ta-tea ta. In fond, nu-ți cer mare lucru. Să te stăpânești și... da, să fii pe fază, cum spun băieții aceia din pivniță." Luă o bomboană uitîndu-se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fi venit. E vina mea... Melania Lupu prăbușită în fotoliu privea printre gene. Nările palide, lipite, păreau de ceară. Semăna cu o moartă. O bucată de ciment se desprinse brusc și căzu în partea cealaltă. Inginerul își vîrî brațul până la subsuoară, apoi se lăsă pe spate și începu să lovească cu picioarele lărgind spărtura. Apucă umerii cârnului. Trupul țeapăn era greu, îi aluneca din mână. Trecu dincolo trăgând din toate puterile. Dascălu căzu ca o bucată de lemn pe pardoseala rece
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ciudat. Manevre tainice, precipitate. Deschise cuptorul unui aragaz băgând mâna în oala încă fierbinte. Degetele alunecară în sosul gras dibuind o bucată de carne. " Aha, tocană... Nenorocita gătește bine. Normal, vrea să se mărite..." Intră cu brațul mai adânc până la subsuoară: "Un șnițel nu se cunoaște. Puse totul într-o farfurie și trecu indiferent pe lângă aragazul lui Panaitescu: "Asta mănâncă parizer la jurnal..." Ridică un capac: "Vîlcu! Iepure cu ciuperci. Chestii fine! Șnapanul e plin de bani..." Înghiți la repezeală câteva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
suficiente. Există oameni din ăștia... Iubesc strada, forfota, locurile publice. Pereții îi apasă. Mă rog, așa cred... Au fost amândoi niște originali. ― Originali, repetă Cristescu scuturând țigara, probabil vă gândiți și la alte aspecte? Grigore Popa își ascunse pumnii la subsuori încetînd balansul. ― Îngrozitor de frig... N-am întîlnit încă un cuplu care să le semene. Ea e dactilografă. N-a vrut să se angajeze niciodată. Lucrează acasă pentru diverși particulari, de dimineață până seara, uneori, dar ideea de a-și lua
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]