1,690 matches
-
mai repede decât deschizi gura. O lume fără ecou și fără contur, dar nu mai avu cine să-l asculte.” Sau la pagina 575:”... în acelea locuri de la marginea lumii, cum le definise, atât de bine, Oswald Zaur Austriacul.” Așadar suburbiile există doar în ficțiunea autorului, autor creator de lumi fantastice dar pline de lumesc, când antic, când medieval, când modern, cu filosofiile lumii cunoscute din cărți sau din etosul românesc și nu numai. Cu arta păianjenului ce-și împletește plasa
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
ce ilustrează personaje fantastice într-o lume suprapopulată de spirite, vrăjitori, călugări, alchimiști și alte creaturi monstruoase, stampe gen Capriciile lui Goya (1746-1828), ci și onomastica personajelor: Zoroastro, Sava Gotul, Mavrocosta, Oswald Zaur (din Faur) Austriacul, autorul planurilor secrete ale suburbiilor, HristinaFecioara, subiect de voyeurism practicat printre ostrețele gardului de către elevii de la Școala de Arte și meserii Ficht,un personaj nepământean, ce se va înălța la ceruri într-un sicriu de argint, o dată cu cenușa călugărului Beniamin și a bărbăției Primarului, Petruțio
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
moment dat în locul roților stricate de la furgonul plin cu produsele stupinei, în sfârșit, Primarul și Prima Doamnă care-i mutilează bărbăția transformându-i-o în cenușă ca și cămășile-i ce miroseau a parfumuri folosite de curvele sechestrate în subsolurile suburbiei, Montezuma Munteverdi, zis Mareșalul, aceștia și alții nenumiți: chiromanții, astrologii, gematricienii, cristalografii, zugravii de subțire, masalagii, calfe și zidari, consilierii Primarului, obedienți din teamă dar contra în sinea lor, onomatologie inventată de autor pentru originalitate, dar și pentru a-și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
și mai tânăr, deși era scorojit ca o tablă pregătită pentru îmbrăcarea unui picior de lemn să nu dea frunzele din el, când purtătorul lui îl ducea prin ploaie.” Frumusețea scriiturii depășește interesul pentru aflarea subiectului, care poate lipsi. În Suburbii municipale, prin care curge râul negru, se întâmplă ceva asemănător lui Fănuș Neagu cu romanul Frumoșii nebuni ai marilor orașe (1976) căruia i se imputa, la vremea apariției, înnămolirea subiectului în viiturile catastrofale ale metaforei. În definitiv și multe poezii
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
ei ideatic nu pleacă în neant; el rămâne în cugetul tău să te mai iscodească o vreme: ce a urmărit autorul să zidească pe fila albă ca aripa de înger? Cărțile cu epicul transparent te mântuie repede de obsesia lecturii. Suburbiile municipale, cu ale ei mistere și personaje fabuloase nu-ți îngăduie însă odihnă. Ecourile lor rămân să-ți tulbure somnul rațiunii. Ce-o fi vrut autorul să spună prin cuvintele culese cu litere cursive, doldora de înțelesuri, strecurate printre neanturile
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
municipale, cu ale ei mistere și personaje fabuloase nu-ți îngăduie însă odihnă. Ecourile lor rămân să-ți tulbure somnul rațiunii. Ce-o fi vrut autorul să spună prin cuvintele culese cu litere cursive, doldora de înțelesuri, strecurate printre neanturile suburbiilor?: - Trăiește și ia aminte ca să nu mori înainte de a muri! - Cuvintele sunt moneda măruntă a gândirii. - Să mă afund în eternitate, să scap de tirania și nedreptatea timpului. - Să lași omului posibilitatea de a fi liber, să ia deciziile pe
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
carte și de învățătură... Sau în această a ei calitate se și află, cumva, răspunsul care să-mi liniștească somnul după închiderea ultimei file? Poate ar trebui să adaug notelor de lector, acum, la închiderea cărții, și observația că în „Suburbiile municipale” nu există, de fapt, un conflict evident, ca în romanul clasic, de unde și autorul, conștient de lipsa lui, îl denumește antiroman. Acțiunea curge domol, ca un râu de câmpie, dar plin de pește. Și totuși, cu ce sunt umplute
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
fost binecuvântat autorul. În această lume fabuloasă, o abstractă făcătură a autorului, plină mai mult de precepte și fantasme purtate pe umeri de umbre omenești, uneori de eroi deveniți cenușă, în finalul cărții se pune la cale o evadare din suburbii a unei părți din populația care participase la zidirea lor. „Sculați-vă, trebuie să plecăm. E vremea să ne îndreptăm spre locurile celeste, acolo la Tatăl ceresc. Sculați-vă, e vremea sorocită și timpul menit în tablele sacre fi-va
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
se gândise autorul când Oswald Zaur Austriacul, proiectantul acestui edificiu de la capătul lumii, încerca să salveze, ca în corabia lui Noe, o parte din lumea muncitoare și să o ducă acolo, la Tatăl ceresc? De altfel nici personajele rămase în suburbii și care trebuiau să participe la ultima masă a Palatinului, pentru care se făceau pregătiri de multă vreme ca pe masa cea de taină să poposească mrene din strâmtoarea Siciliei, mrene grase, mari și cu burțile plesnind de icre coapte
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
unde se căuta piatra filosofală capabilă să dea lumii tinerețea veșnică, nici într-o asemenea lume izvorâtă din dorința omului pentru veșnicie, nu putea fi posibilă nici măcar speranța, care moare ultima. Așa i se păreau și lui Oswald Zaur Austriacul suburbiile: „o ordine ca de cimitir, rece și fără nici o intonație. că parcă simțeai cum mormintele se hrănesc cu morți tineri, cu perechile de musafiri, la acea cină de pomină.” Sunt ultimele cuvinte consemnate în finalul cărții. Judecata ei, poate fi
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
consemnate în finalul cărții. Judecata ei, poate fi în fel și chip. Emilian Marcu lansează o provocare filosofică către cititori, filosofică și poematică. Cheile ei misterioase pot fi găsite pe căi nebănuite și destul de diferite. Cine mai încearcă? * EMILIAN MARCU SUBURBII MUNICIPALE, roman, Editura PIM, Iași. Publicată în revista Onix nr.3, martie 2013.
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
nu te eschivezi de la vreuna din noile sarcini în calitate de protector al sistemului solar. E un rol - conchise în mod inutil și dintr-o dată posomorât - pe care am intenționat inițial să mi-l atribui. Într-o încăpere bine păzită, dintr-o suburbie îndepărtată din Linn, un miez de energie se rostogolea încoace și încolo de-a lungul unei poteci înguste. În tot sistemul solar nu exista nimic asemănător cu acel miez. Părea mic, dar asta era o iluzie a senzațiilor omului. Cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
și cu palmierii măturând leneș cerul din (mai pot să țin secretul?) San Francisco, oraș construit în jurul micuței negrese din metrou, după chipul și asemănarea minunăției ei. Locuiam, de fapt, în Berkeley și-n fiecare dimi neață părăseam mica mea suburbie, cu KFC-ul și K-Mart-ul subsidiare, ca să iau metroul ce mă ducea, pe sub brațul de ocean, drept în inima Frisco-ului. În 1990 eram încă un puști pletos, în jackă de piele cafenie, ce umbla cu mâinile-n buzu nare pe
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pe o bucată de sfoară. — Da, bineînțeles. Îmi cer scuze. Credeam că... Probabil că ar trebui să vă duc la Mark și gata. Pentru Weber, Centrul de îngrijire și recuperare Dedham Glen semăna cu un liceu de elită dintr-o suburbie. O clădire modulară, de culoarea piersicii, cu un singur etaj - ceva ce nu ți-ar fi sărit niciodată în ochi, dacă cineva drag n-ar fi fost închis înăuntru. N-o să-l mai țină mult timp aici, spuse Karin. Terapia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca o lamă. În timp ce avionul zbura peste Ohio, reuși să se adune. Privi în jos, către Universitatea Columbus, acoperită de nori, imaginându-și reperele invizibile sub cuvertura peticită. Locuri de acum o treime de secol: campusul risipit, lipsit de centru. Suburbia studențească decrepită, unde împărțise un bungalow cu Sylvie. Centrul, Scioto, sincopa temporală din German Village, Short North, cu marea sa librărie de cărți vechi, unde o dusese pe Sylvie la prima lor întâlnire. Încă-și mai amintea toată harta, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
șir de uși, dădea pe malul rîului. Șinele lucitoare urmau cursul rîului pentru o vreme, după care o apucau în diferite direcții, înspre centrul orașului unde se află străzile comerciale, depozitele și palatul regal, către docuri, către gară, către alte suburbii care nu se opreau la malul apei ca a noastră, ci se pierdeau în pajiști, cu grădinițe, animale și porțiuni mlăștinoase. Tatăl meu nu văzuse niciodată aceste locuri, bănuiesc, și, probabil, nici nu a avut vreodată curiozitatea. Munca lui se
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
molozul vreunei fabrici bombardate, sau șoptită în strada întunecată de cineva care se apleca brusc peste pervazul ferestrei. în seara aceasta ajunse la un teren viran, un deal printre casele de raport care în urmă cu douăzeci de ani aparținuseră suburbiei. Silueta lui întunecată se profila pe cerul mai puțin întunecat, iar scînteile galbene ale unui foc de artificii luminau intermitent chiar în preajma vîrfului. Lăsă în urmă strada slab luminată și începu să urce, simțind cum piciorul calcă iarba aspră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dădea seama, maică-sa murise fără nici un pic de consolare. Slujba s-a terminat și el a coborît la mașini împreună cu tatăl lui, pastorul și încă alți cîțiva. Mașinile erau Rolls-Royce-uri negre, cu motoare silențioase și, în timp ce goneau pe străzile suburbiei de nord, se uita pe fereastră simțindu-se confortabil și privilegiat. Era o zi cenușie, deasupra Glasgow-ului se coborîse o pleoapă de cer cenușiu și din ea bura subțire. Au ajuns la cimitirul municipal, atît de precis situat la marginea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
McAlpin muzica și filosofia. Discutau aceste lucruri, dar evitau politica de obicei, ca nu cumva opiniile să-i separe. O dată sau de două ori, luară ceaiul în casa unuia din ei. McAlpin locuia în Bearsden, într-o zonă selectă de suburbie. Casa era înconjurată de o grădină și avea camere călduroase, cu covoare de bună calitate. Mobilierul era masiv și bine întreținut, cu dulăpioare indiene și bibelouri chinezești. Doamna McAlpin era măruntă, vioaie și veselă. — Asta e cea mai mică dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unul cu fața la celălalt în șiruri și puteau fi studiați fără să dai impresia că te holbezi la ei. Oamenii din apropierea fluviului erau mai sfrijiți, cu o jumătate de cap mai scunzi și îmbrăcați în haine mai ieftine decît cei din suburbii. Nu-și putuse da seama de legătura dintre munca fizică, sărăcie și hrana proastă pentru că venea din Riddrie, un cartier de mijloc, unde locuiau comercianți și mici funcționari, ca tatăl lui. Mai remarcase că fețele lucioase ale celor care lucrau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Diminuarea densității rezidențiale în Paris nu împiedică orașul să fie încă cel mai populat din Franța și unul dintre cele mai populate din lume. Cu 20 000 de locuitori pe km2, Parisul nu este depășit decît de Levallois-Perret, comună din suburbia Parisului (22 000 locuitori/km2). Toate orașele franceze de peste 50 000 de locuitori a căror densitate depășește cifra de 10 000 locuitori/km2 sînt, de altfel, situate în această zonă periferică: Boulogne-Billancourt, Montreuil, Asnières, Courbevoie, Aubervilliers, Neuilly, Issy, Clichy. Al
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
regiunea. În 1999, cu 2 125 000 de locuitori dintre care 1 114 000 activi, Parisul dispunea de 1 656 000 de locuri de muncă. 700 000 de parizieni lucrează chiar în Paris, în timp ce 300 000 își exercită profesia în suburbii. Un milion de locuitori ai periferiei vin în fiecare zi la serviciu la Paris. Migrațiile alternante fac și desfac orașul, dîndu-i două chipuri, diurn și nocturn. Însă spre deosebire de alte capitale, aici numărul de locuri de muncă a scăzut: cu 214
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
pînă la muzeele Carnavalet sau Picasso. Cît privește galeriile, numărul lor este dificil de stabilit, căci vorbim de un sector cu frontiere imprecise și fluctuante. Comitetul Profesional al galeriilor de artă menționează 127 de membri la Paris, unul singur în suburbie și 22 în provincie. În jurul Școlii de Arte Plastice și a arterei Matignon, comerțul de artă deține monopolul și organizează seri ale porților deschise în cursul cărora cumpărătorii se perindă, cu pahare de șampanie în mînă, dintr-o galerie într-
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
nivel de solvabilitate pe piața imobiliară, care pot să locuiască unde doresc, supunîndu-se în același timp determinismelor sociologice care le fac să se adune și să trăiască împreună [Pinçon și Pinçon-Charlot, 1989]. Opoziția dintre est și vest se prelungește în suburbii și la periferie: departamentul Yvelines, cu 1 354 000 de locuitori, numără 24 % din plătitorii din regiune, în afara Parisului. În același timp, departamentul Seine-Saint-Denis, cu o populație aproape similară de 1 382 800 locuitori, nu reprezintă decît 4,3 %. Sumele
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
era întotdeauna proaspăt ras, cu cămășile Brooks Brothers călcate la dungă. Avea pantofii lustruiți. Era un produs al DC-ului, nu foarte diferit de toți ceilalți bărbați albi lipsiți de orice savoare, pe care îi întâlneau la mesele organizate în suburbii sau la petrecerile la care mergeau de când ajunsese printre oficialitățile Washingtonului. Acum, doar ea mai știa că undeva în spatele înfățișării impecabile se ascundea voluntarul neras și neglijent, care distribuia mâncare pentru o organizație de caritate, de care se îndrăgostise. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]