11,590 matches
-
de paciuli în următoarele douăsprezece săptămâni? Domnișoara Hapciu a tușit în pumn. Și Sfântul Fără-Mațe a intrat cu autobuzul pe o alee îngustă și întunecoasă. Printre clădiri atât de apropiate încât pereții lor împroașcă înapoi scuipatul maroniu al Pețitorului, și sucul de mahorcă îi pătează salopeta. Pereți atât de apropiați încât betonul zdrelește cotul păros al Verigii Lipsă, lăsat pe marginea geamului deschis. Până când autobuzul oprește și ușa se deschide, dezvăluind o altă ușă, una de oțel într-un perete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
creditelor. Codul vestimentar. În picioarele goale pe scenă, în locul unui reflector, în locul unui zâmbet sau încruntări, o secvență de film, un cer de noapte i se lățește pe chip. O galaxie de stele și luni. Buzele-i sunt roșii de la sucul de sfeclă. Pleoapele suflate cu pulbere galbenă de șofran. Și peste ele, o mască mișcătoare de nebuloase roz. De planete cu inele și cratere. Mama Natură spune: — Cer prea multe scrisori de recomandare. Plus un test de poligraf. Patru acte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
negre sunt cioplite astfel încât să semene cu altarele din vârful piramidelor pe care victimelor umane li se smulgeau inimile din piept. Covorul e un soi de calendar lunar, cercuri înlăuntrul altor cercuri, cu model negru pe portocaliu, lipicios de câte sucuri s-au vărsat pe el. La picioarele noastre se întinde o pată mucedă cu brațe și picioare rășchirate. Când te așezi pe pernele de blană falsă încă se simte mirosul de popcorn. Asta e teoria ei. Extensiunea doamnei Clark la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
avea cu toții aceeași experiență. Vom spune cu toții aceeași poveste tragică ziariștilor și poliției. E greu de spus dacă domnul Whittier a început să miroasă. Domnișoara Hapciu și Reverendul Fără Dumnezeu duc pungile argintii cu mâncare stricată, din care se scurg sucuri puturoase. Lăsând în urmă picuri și pete de duhoare, cară amândoi pungile prin hol înspre cabinele noastre și le aruncă la WC. — Mă ajută, spune domnișoara Hapciu, trăgându-și nasul, că n-am simțul mirosului. Câte o pungă merge. Până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a drumului lor împreună, Luana speră că până la urmă totul va fi bine. Comportamentul șefei registraturii față de subalterna sa aduse simpatia unanimă a colectivului pentru cea din urmă. În timp ce Luana era invitată peste tot, la cafea ori un pahar cu suc, Nuța se trezi marginalizată cu totul. Până și Daniel Liga o repezi într-un moment când încercase să se plângă de anumite probleme. Cordel coborî din biroul directorului cu pumnii strânși. Îl găsi pe contabilul-șef lângă calculatorul Luanei. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pentru ea ce-o făcea să-și piardă somnul. De ce viața de dincolo? Elena murise? Da, Elena aceea murise. Tatăl s-a întors cu un coșuleț de struguri din podul casei. Ce grozavi sunt! a exclamat Carmina Erau reci și sucul din interiorul bobiței devenise mai dens și mai dulce, ciorchinele se uscase acum nu se mai hrănea din nectarul pământului. Tatăl a zâmbit măgulit și a încuviințat. Știa cât de mult îi plăceau Carminei strugurii, și, deși avea în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rămâne să debiteze aceleași nimicuri, că viața și timpul îți stau la dispoziție, este de ajuns doar să întinzi mâna, poți apuca miezul vieții chiar, poți strânge și observa cum îți curge printre degete, ca dintr-o felie de pepene, sucul dulce, lipicios. Atunci se hotărâse, gestul răzvrătirii mocnise în ea zile de-a rândul. Ne aflăm într-un fel de criză, i-a spus, din care ne-am putea smulge cu ușurință, numai să vrem. Hai să facem ca într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fusese dor, eu veneam de la țară cu o pungă foarte grea, nu mai aveam bani deloc și luasem de toate: pui tăiați, ouă, piersici atât de proaspete, roșii, morcovi, dovlecei, ceapă, cartofi, usturoi, borcane cu gem de zmeură și căpșuni, suc de căpșuni, zmeură pur și simplu, o caserolă cu mazăre și carne, lui Miau i-a plăcut, Mihai a mâncat zmeura, eu am încercat să-i povestesc ceva, dar el n-avea răbdare să m-asculte, nu mă urmărea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
îmbolnăvește de tuse. O lume pe care mi-o smulg cu mâinile din cap și o arunc moartă, pulsândă încă și cu voință, o lume a stresului, a alienării și a cuvintelor neterminate și a șuvoaielor de cuvinte ca un suc de mere fără mere, verde ca gușterii, anormală, nenaturală și crescută fără rădăcină, lume licheni, lume parazită ce se hrănește ca vampirii, buba în cuvinte ce cheamă batjocura, privire urâtă și rea care te încarcă cu desagii fără să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pe care ți-a inoculat-o Fanny Tarrant. — Adrian crede că sauna-i remediul universal al tuturor bolilor, spuse Eleanor. Ești sigur că nu vrei un strop de cafea proaspătă, Șam? Ți-aș fi recunoscător dacă mi-ai aduce un suc de fructe. În regulă, spuse Eleanor ducând tavă la bucătărie. Adrian puse suplimentul lui Sentinel pe masă. — Ei bine, l-am terminat. — Mi se pare normal să fii prudent cu ea, zise Șam, dar dacă ți-ai publică articolul odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
OK? M-am gandit deja, veni răspunsul lui Adrian. Mă prind. Șam făcu ochii cât cepele: — Ce face? Asta tot încerc să-ți explic. Am luat hotărârea asta în timp ce eram la WC. Mă prind. Eleanor, care aducea pe o tavă suc de portocale și pahare, auzi aceste cuvinte în timp ce intră pe ușă de la bucătărie și rămase stana de piatră. — Ah! exclama Șam, prins pe picior greșit de anunțul lui Adrian. Păi, e grozav! adaugă el, aruncând o privire neliniștita către Eleanor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
aruncând o privire neliniștita către Eleanor, care-l privea lung pe Adrian. — La ce te prinzi? îl întreba ea. Adrian schița un zâmbet vag, dar nu-i răspunse. — Trebuie s-o tăi, Ellie, o anunță Șam. Îmi pare rău de suc. Apoi se întoarse către Adrian: — O să-l sun pe Peter Reeves de la Chronicle și o să-l rog să ia legătura cu tine. — În regulă, spuse Adrian. — Ține-mă la curent cu mersul evenimentelor. Ai e-mail? — Nu, răspunse Adrian. Dar avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și ochii închiși. În văzduh se auzea vuietul unui avion. Adrian intra pe ușă dinspre bucătărie, tot într-un halat de baie alb, flaușat, si cu slapi de cauciuc în picioare. Aducea o tavă pe care erau o cutie cu suc de portocale și două pahare. Privi spre Fanny în timp ce așeza tavă pe o măsuță. — Cum te simți? o întreba el. — În culmea fericirii, răspunse Fanny, deschizând ochii. Pe mine, una, m-ați convertit. — Atunci e bine, zise el, turnând două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și două pahare. Privi spre Fanny în timp ce așeza tavă pe o măsuță. — Cum te simți? o întreba el. — În culmea fericirii, răspunse Fanny, deschizând ochii. Pe mine, una, m-ați convertit. — Atunci e bine, zise el, turnând două pahare cu suc de portocale. — Ați avut perfectă dreptate, spuse Fanny. E mult mai confortabil în pielea goală. Adrian zâmbi satisfăcut. — Acum ar trebui să bei ceva, ca să înlocuiești fluidele pierdute, o sfătui el, întinzându-i un pahar cu suc. — Mulțumesc, zise Fanny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
două pahare cu suc de portocale. — Ați avut perfectă dreptate, spuse Fanny. E mult mai confortabil în pielea goală. Adrian zâmbi satisfăcut. — Acum ar trebui să bei ceva, ca să înlocuiești fluidele pierdute, o sfătui el, întinzându-i un pahar cu suc. — Mulțumesc, zise Fanny, săltându-se în capul oaselor. Dar dumneavoastră cum ați descoperit tainele saunei? — Asta s-a intamplat cu mulți ani în urmă, la o conferință a scriitorilor organizată în inima Finlandei. Ni s-a oferit șansa unei alternative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
zis? se minuna Eleanor. — Sunt puțini scriitori atât de modești. Eleanor scoase un sunet al carui sens era cât se poate de clar. Fanny îi aruncă o privire, îmboldita pe neașteptate de curiozitate. Lui Eleanor, care continuă să fiarbă în suc propriu, neizbutind să-și domolească furia, acest lucru îi scăpa. Nu sunteți de acord cu spusele lui? o întreba Fanny. — Am petrecut prea multe ceasuri încercând să-i refac încrederea în el. Fanny își deschise reportofonul pe furiș și rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Acesta lua un ghemotoc, îl desfăcu și citi: „Voi solicită mașină mâine dimineață, între 11.30 și 1“. Șam o privi întrebător. — De ce-i suporți toanele astea? zise el. De ce n-o întinzi și nu-l lași să fiarbă-n suc propriu? — Fiindcă, probabil, mă simt vinovată. Vinovată că i-am dat în vileag secretul. — N-ai făcut-o intenționat. — Ba da, zise Eleanor cu regret. Pe urmă m-am răzgândit, dar era prea târziu. — Păi, a fost și vina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
mai Învârtea rolele. Pentru știri, se servea de un Vef adus de la ruși În schimbul a două perechi de bascheți. Deși nu Își dăduse Încă bacalaureatul, Grațian era acceptat fără nici o rezervă de boema care frecventa barul din Piața Carolina. Un suc de portocale și 50 de Martell, domnu' Arpi, zise Grațian după obișnuitele formule de salut. Întâmplarea făcea ca și acum să stea la aceeași masă. Atâta doar că În scaunul său de atunci era cuibărită acum Iolanda. În gând, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
stea la aceeași masă. Atâta doar că În scaunul său de atunci era cuibărită acum Iolanda. În gând, el Îi zicea Violeta. Domnul Arpi a adus coniacul pe care l-a așezat În fața lui Grațian, iar În fața sa a pus sucul. Grațian a mulțumit și a luat imediat paharul ducându-l spre buze pentru o primă Înghițitură. Mâna Îi tremura. Avea un ochi vânăt și o zgârietură superficială pe frunte, poate urma unui blacheu prost pus. Arta cere sacrificii, domnu' Grațian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Lui nu-i scapă nimic. Merita și el 50 de Martell, coniacul oamenilor subțiri. Subțiri cât se mai poate, domnule Arpi, hic et nunc, zicea latinistul, socotindu-se și el cu modestie printre aceștia, chiar dacă băutura preferată era vodca Krepkaia. Sucul era natural, chiar foarte natural, judecând după pulpa de portocală ce i se lipea de dinți. Vedea și el cum arată un bar adevărat, select. Rivaliza după părerea filozofului și a latinistului, cu cel de la Melody sau Conti, În vremurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
șaisprezece ani neîmpliniți, Grațian era autorul unui monument și fusese pe punctul de a câștiga două sute de lei. Net. Îl privea cu admirație. Avea cu patru ani mai puțin decât acest nou Michelangelo care, iată, Îi făcuse cinste cu un suc de portocale la barul din Piața Carolina. Când va avea el vârsta lui Grațian, acesta va fi un artist de renume internațional. Așa vedea el viața pe atunci. Și nu avea nici un motiv de Îngrijorare În privința desfășurării ei Întocmai. 17
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sufletului lipseau cu desăvârșire. Două găvane conceptuale, negre, mișunând de minusculi creveți-gând și viermi-impuls, se uitau fix de pe fața lui la mine. Am icnit din nou și de data asta am vomitat cu adevărat; fiere și resturi de mâncare și sucuri și uleiuri, mucilagii și fuioare de groase mucozități verzi îmi urcară pe gât și se revărsară din mine pe toată podeaua cu dale albe și negre. 15 Luxofagul Duhoarea vomei ajunse la mintea mea și o trezi. Leșinasem. Imediat ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
2098%3B%20DigExt%29&s=1024x768&o=Win32&c=16&j=true&v=1.2" \* MERGEFORMATINET 10 Zilele de paradé erau cele mai așteptate. Erau zile În care nu se mergea la școalé. Pe strézi se vindeau tot felul de sucuri și préjituri ieftine. Și alté daté se vindeau sucuri și préjituri, dar de data asta strézile se umpleau de ele. Treceau mașini Învelite În roșu, pe care scria 9 MAI sau 1 MAI, sau 7 NOIEMBRIE. TRĂIASCĂ MARELE OCTOMBRIE! SĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
16&j=true&v=1.2" \* MERGEFORMATINET 10 Zilele de paradé erau cele mai așteptate. Erau zile În care nu se mergea la școalé. Pe strézi se vindeau tot felul de sucuri și préjituri ieftine. Și alté daté se vindeau sucuri și préjituri, dar de data asta strézile se umpleau de ele. Treceau mașini Învelite În roșu, pe care scria 9 MAI sau 1 MAI, sau 7 NOIEMBRIE. TRĂIASCĂ MARELE OCTOMBRIE! SĂ ÎNFĂPTUIM ÎN VIAȚĂ... MIR, BRATSVO NARODOV! EDINSTVO! VLASTI NARODU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
grîu și 72 de procente la pépușoi, ca sé nu mai vorbim de mere, cartofi, sfeclé de zahér, résérité din care se face uleiul și celelalte produse de care ne folosim. La fabrica de conserve au apérut noi soiuri de suc pentru micuți, iar cele vechi au fost perfecționate. Fabrică de cusut a depéșit planul cu 12 procente, ceea ce este cu patru procente mai mult decît În anul trecut. Într-un cuvînt, scopul pe care și l-a pus cel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]