1,099 matches
-
fețe obosite ce-și Întredeschiseră pleoapele, cercetându-l În treacăt, ca pe un obiect oarecare. Intenția lui Noimann era să caute o bancă sau un scaun liber pe care să așeze, pentru câteva clipe, ca să-și adune gândurile. Privind trupurile sucite În poziții neobișnuite, dormind claie grămadă pe bagaje, stomatologul simți cum i se face rău, probabil din pricina nădușelii, și se Îndreptă grabnic spre ieșire. Călcând cu grijă printre șirurile de scaune de plastic de un verde fosforescent, tresări, având impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acuma se ține seama la ce armă a făcut armata fiecare, apoi tu nu te potrivești cu mine nici într-un chip. Eu am făcut armata la artilerie. Îs comandant de tun, Todiriță băiete. Așa că, cum o dai, cum o sucești, tot nu se leagă lucrurile. Da’ cine știe dacă or mai fi tunuri pentru niște moșnegi ca noi? ― Apoi dacă voi sunteți moșnegi, atunci ci sî mai zâc di mini? - a intrat în vorbă moș Pavel. ― Ei. Pe matale nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
A rămas cu mintea pustie o vreme. Nu se lega nici un gând de Doamne ajută. Mereu îi fugeau către Todiriță, a cărui poveste - într-un fel - semăna cu cea a hangiului, auzită atunci în tren... „Da’ cum de i-o sucit capul muierii netrebnicul cela al lui Cocostârc?... Aha! Păi, nu-l chema Todiriță mereu la dânsul acasă? Ba să-i ajute la curățitul viei, ba să meargă la arat, la prășit, la coasă, la secere... Azi așa, mâine așa, și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o moară de apă? — Da, o moară dărăpănată, veche de 300 de ani. Îl găsește pe morar, care îi spune că moara era deja vândută, cumpărătorul îi dăduse înainte niște bani. Dar Sergiu așa îl vrăjește pe morar, atâta îl sucește cu vorbele, că după o noapte și o zi întreagă omul îi zice: „Bine, domnule, cumpăr-o și termină.“ — Cum l-o fi convins? m-am nedumerit. — I-a spus: „Moara o cumpăr, dar dumneata, cât trăiești, rămâi proprietarul ei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
să-mi explic ce se întâmpla. Din toate părțile camerei, tablourile Ioanei îmi sorbeau pri virile în adâncul lor vrăjit. Îmi trebuia un timp să mă smulg de sub puterea incantatorie a acelor culori care încet-încet mă subjugaseră. — De ce picturile tale sucesc mințile privitorilor? am întrebat-o în ultima vizită de seară, înaintea plecării acasă. Eu aduc pe pânze lumea viselor. Când pun culorile, ele încep să cânte. Un tablou trebuie să atragă spectatorul, dar să-și păstreze misterul. Culoarea, muzica și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Eu joc oină în liniște cu a VIl-a reală, și când să fluier un punct, mă trezesc că-mi pică din cer un palton în cap... Cum se cheamă asta, că eu nu știu ce calificativ să-i dau? Dacă-mi sucea gâtul sau mă sufoca? Un bâzâit imperceptibil, însoțit de un surâs ușor, flutură pe buzele lui Noica, amenințând din clipă-n clipă să se transforme într-un râs zgomotos și de nestăpânit. Atât i-a trebuit lui Cioc. Nu putea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
pierdea, se vede, din ochi. - Da! Sciaticul! explică Rim cu melancolie. Se sculară toți. Nory se repezi la cuier să-și ia "canotierul". Doamna Eliza invită pe Lina stăruitor să vie să o vadă înainte de o plecare oarecare. Lică se sucea pe călcâie. Salută de departe și în grabă pe Rim. Observând că Rim nu se deranjează, Mini uită și ea să-i răspundă la salut, dar Trubadurul se întoarse pe călcii și, pocnind degetele, însoțea doamnele, desigur fluierând muțește pe
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
tot mai acut. Suspiciunea că ar putea face ceva rău, bine umezită în aburii de alcool, i se conturează tot mai clar în minte. Treptat, în timp ce se face tot mai cald, Privett-Clampe îl convinge pe Clive să nu se mai sucească atât și să citească mai mult, cu voce tare. Spre uimirea sa, după o viață fără lectură, maiorul se trezește aplecându-se acum asupra cuvântul scris. Desigur, el n-are nici o treabă cu nonsensurile sforăitoare și anoste (Tolstoi cât cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
o moară de apă? — Da, o moară dărăpănată, veche de 300 de ani. Îl găsește pe morar, care îi spune că moara era deja vândută, cumpărătorul îi dăduse înainte niște bani. Dar Sergiu așa îl vrăjește pe morar, atâta îl sucește cu vorbele, că după o noapte și o zi întreagă omul îi zice: „Bine, domnule, cumpăr-o și termină.“ — Cum l-o fi convins? m-am nedumerit. — I-a spus: „Moara o cumpăr, dar dumneata, cât trăiești, rămâi proprietarul ei
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
să-mi explic ce se întâmpla. Din toate părțile camerei, tablourile Ioanei îmi sorbeau pri virile în adâncul lor vrăjit. Îmi trebuia un timp să mă smulg de sub puterea incantatorie a acelor culori care încet-încet mă subjugaseră. — De ce picturile tale sucesc mințile privitorilor? am întrebat-o în ultima vizită de seară, înaintea plecării acasă. Eu aduc pe pânze lumea viselor. Când pun culorile, ele încep să cânte. Un tablou trebuie să atragă spectatorul, dar să-și păstreze misterul. Culoarea, muzica și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de vlagă, ca să fac cunoscute lui Iacov nelegiuirea lui, și lui Israel păcatul lui." 9. "Ascultați dar lucrul acesta, căpetenii ale casei lui Iacov, și mai mari ai casei lui Israel, voi, cărora vă este scîrbă de dreptate, și care suciți tot ce este drept, 10. voi care zidiți Sionul cu sînge, și Ierusalimul cu nelegiuire! 11. Căpeteniile cetății judecă pentru daruri, preoții lui învață pe popor pentru plată, și proorocii lui proorocesc pe bani; și mai îndrăznesc apoi să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
ați plecat și acuma când v-ați întors după garduri, de ce v-ați dus la Nastasia și v-ați certat cu Irina? Ați profitat că nu a fost ea acasă cu unchiul Micula să puie mâna pe voi să vă sucească gîtul? Ascultă, tată, eu pot să-ți spun ca cel mai mare prunc al tău că puteai s-o lași pe proasta aia să plece la fetele ei și puteai sta cu Nastasia să mănânci numa o zamă, dar erai
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
născută ca o proiecție a unei societăți tehniciste poate modifica psihologia umană într-o direcție care n-ar contrazice în mod obligatoriu vechiul umanism al societății agrare, a penuriei. Fiindcă nu e obligatoriu să gândim neapărat ceea ce facem, sîntem destul de suciți să realizăm de pildă acest paradox: construim mașini, dar le disprețuim. Producem multe alimente, dar mâncăm puțin, ținem dietă. Ne umplem garderoba cu haine, dar ne îmbrăcăm modest. In felul acesta viața noastră și noi înșine am avea poate și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și-l luară În brațe. Ăstuia i se Înroșiseră ochii și zvârlea scuipați către Gogoașă. Câteva femei care stăteau pe șanț la divan scoaseră chiot de dat veste. „Ce te bagi tu În viața mea, rapandulă comunistă ce ești! Îți sucesc gâtul, boșorogule, spăl cuțitu-n tine! Mă piș pe ochii tăi ăia bulbucați!” „Ia dați-i drumul, mă, să vedem ce face. L-am mai bătut o dată de s-a căcat pe el. Poate mai vrea și acuma. Ții minte, băi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Își puteau comanda arma cum doreau ei. Titel se pricepea să facă Împletituri de toată mirarea din lițe În toate culorile - și Împodobea, astfel, de-ți tăia răsuflarea, mânerele crăcanelor. Îl Învățase și pe frate-său mai mic, Onel, să sucească firele de cablu subțire furate de la electricienii IAS-ului, din bordurile tractoarelor și combinelor sau dracu’ știe de pe unde. Mulți dintre vlăjganii care Își terminaseră armata și-și tatuaseră cu mândrie pe piept ori pe braț chipul și numele femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-l omorâră cu un băț. Blondul se ținea departe. Lică și Scurtul dibuiră, tupilat printre mustățile unei sălcii, un cuib gol. Mai apoi, prinseră În plasă și găinușa care, de frică, se scufundase. Scurtul o apucă de aripi și-i suci gâtul. Ceilalți Îl priviră cam strâmb. „Ce vă uitați așa? Oricum murea. N-ați văzut că i-a mâncat șarpele ouăle? Găinușa e ca sticleții. Ăia Își bagă unghia În gât dacă le moare perechea, astea se dau la fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mai bine și tatăl cu bucurie Îi mituise pe cei de la centrul militar să-i bage băiatul la Auto. Într-un an și jumătate de armată avea să uite de nevrednica fată (ori femeie - că lumea cam vorbea...) ce-i sucise, Îi Întunecase și-i Înnodase mințile. Cu mâinile sub cap, soldatul Cătănuță oftă. Abia aștepta să plece fericiții: Îl enervau și-l oboseau. Primi și el, de la unul dintre ei, o cutie cu compot de gutui și una cu tocană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bunuri distruse va fi Întocmită de blajina mea mamă și anexată documentului de față. Vă salut cu respect și vă mulțumesc anticipat. Semnat: prof. Marin Foiște, om de cultură și artă.” Ăi de la Armată și Miliție trebuie că și-au sucit nițel mințile cu declarația oficială și olografă a păgubitului. Unul dintre ei, mai isteț, a azvârlit necazul În ograda Securității statului. Adică ce voia să spună declarantul cu „cel ce l-a trimis pe cel ce l-a trimis” ș.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se prăvălise de câteva ori În murdărie, proptindu-se, ca la armată, pe coate, palme și genunchi, Rândașul izbutise, până la urmă, să pună mâna pe un vițel alb, cu ochii nefiresc de mari. Îl târâse până În mijlocul țarcului și-i sucise capul. Vițelul se prăbușise, mișcându-și Înspăimântat și cu disperare picioarele În aer. Rândașul se azvârlise peste el și-l ținea bine, ca pe o ibovnică nărăvașă. Veterinarul părea că se bucură de priveliște. Se uita zâmbind la omul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
perindau o grămadă de copii și, am băgat eu de seamă după un timp, mai ales fete și mai ales de clasa a șaptea-a opta și mai ales cu țâțe mari și mai ales cu capete de gâscă. Le sucea, le Învârtea, le ducea cu vorba, le șopocăia la ureche și le mângâia pe ceafă, iar le vorbea și le Învârtea, că până la urmă Îl lăsau de bunăvoie să le dezbrace și să le călărească În patu’ ăla cu macat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rude care să-i ia apărarea pe căi mai drepte ori ocolite și, cum erau hotărâte să dea un exemplu, Îi făcuseră repede de petrecanie. Foiște cel neputincios cu femeile Îl urâse cu deznădejde pentru că Îndrăznise și izbutise să-i sucească mințile unei educatoare cu părul auriu și numai inele, căreia poetul Îi Închinase pe ascuns nenumărate poeme de iubire delicate și Înflăcărate, pe care mucosul de fiu al Directorului o asemăna cu cea de-a treia fiică de Împărat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Frunze metalice , stelele‐n ape Necunoscute . Vor rugini, vor rămâne pierdute! Unde‐ ai intrat, pe unde se vine? Mâinile‐ ar ști, între ele luat, Să întoarcă din drum crinul prea înclinat. Dă‐mi, mamă, drumul la tine. Dar hotărârea‐ ai sucit‐o‐mpotrivă Rupând‐o, cheie ‐ dușmănos încruntat - În broasca ușii de la ieșire ... și - ai rămas înăuntru , pentru toți, încuiat. MILA MAMEI Iarba s‐a făcut de coasă, Nici nu știe, nici nu‐i pasă. Iarba plină e de flori. Casa
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
noapte senină, va privi cu mare curaj luna sidefie, fantomatică arătare cântată cu glas răgușit de trubadurii întârziați și liniștea o să-i pătrundă n suflet, picătură cu picătură, ca o perfuzie uitată-n venă... Așa gândesc marionetele când păpușarul le sucește bezmetic brațele, capetele, și trupurile lor fac plecăciuni la comandă. Degeaba râd copiii.Totul e durere. Cortina se lasă ca o pânza a întunericului peste chipurile nedespărțite. E liniște în trup și-n suflet. Pașii se rostogolesc pe caldarâm. Mica
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
eram destui în țara asta amărâtă... Ne mai dai și dumneata peste cap... -Ia stai acasă! Și din ziua aceea nu mai avea voie pe străzi...Stătea printre profile și făceau din ochi ba uneia, ba alteia de li se suciseră ochii...nu alta...Văd o femeie foarte slăbită, la spital, când am făcut analizele alea obligatorii, și-mi spune povestea. Îl cunoscuse și ea. Nu mai mâncase de trei săptămâni... Era o umbră... că nu o slăbeau deloc...ba se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
era de făcut acum. Refuzam să recunosc că ar fi trebuit să o sun pe mama și să mărturisesc totul. Damian Își bătuse joc de mine. Chiar mă făcuse să sper degeaba. Probabil că singurul lui interes era să-mi sucească mințile și reușise. Iar timpul trecea În continuare. Nu aveam niciun răgaz, vedeam ziua apropiindu-se de un sfârșit Îngrozitor. Nu mai puteam să-mi repar greșelile. Ticăitul ceasului devenea asurzitor, ucigător. Apoi am clipit ușor. Avusesem impresia unei bătăi
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]