KorAP: Find »[drukola/base=suflețel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...27 >

654 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897

calm. Ți-am adus o sticlă de coniac, cu învoirea comandantului. Are să ți-l dea (arhitectul nu exprimă restul frazei: cu puțin înainte de execuție). Apoi Ioanide strânse încă o dată în brațe pe Tudorel și ieși repede din celulă. Când Panait Suflețel află de arestarea lui Hangerliu și de condamnarea lui la moarte, se îmbolnăvi din nou și se internă în sanatoriu. De data asta era bolnav de-a binelea de nervi. Îndeosebi în tot timpul procesului fu de o agitație neobișnuită

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
tot timpul procesului fu de o agitație neobișnuită. Se aștepta în tot momentul ca Hangerliu să mărturisească la proces că trimisese pe Gavrilcea să se adăpostească la el. Astfel devenea tăinuitorul unor criminali. G. Călinescu . - Sunt un om mort! țipa Suflețel în vârful patului, resfirîn-du-și părul alb cu degetele. Intru în pușcărie. . - Iti, căuta Aurora să-l calmeze, fii rezonabil, ia dindoctoria asta. Ce vină avem noi că s-a trimis un individ la internat? . - Așa ar fi logic, dar te

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
că s-a trimis un individ la internat? . - Așa ar fi logic, dar te pui cu justiția militară? Are să măcheme, să mă tortureze cu întrebările. . - Am să mă duc eu în locul tău, de vreme ce tu eștibolnav. Nimeni nu chemă însă pe Suflețel și la proces nu se aduse niciodată vorba de trecerea lui Gavrilcea pe la așezământul Hangerliu. Probabil nici nu se știa și, de altfel, acuzații erau judecați pentru afacerea Dan Bogdan. Nu mai puțin, Suflețel ședea într-o continuă panică. - A

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
eștibolnav. Nimeni nu chemă însă pe Suflețel și la proces nu se aduse niciodată vorba de trecerea lui Gavrilcea pe la așezământul Hangerliu. Probabil nici nu se știa și, de altfel, acuzații erau judecați pentru afacerea Dan Bogdan. Nu mai puțin, Suflețel ședea într-o continuă panică. - A venit, zicea infirmiera, un domn care dorește să vă vadă. Suflețel țâșnea în sus, înfiorat. . - Militar? . - Nu, un domn civil. . - Cum e la față, gras, slab? . - E scund și gras, un domn mai în

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
lui Gavrilcea pe la așezământul Hangerliu. Probabil nici nu se știa și, de altfel, acuzații erau judecați pentru afacerea Dan Bogdan. Nu mai puțin, Suflețel ședea într-o continuă panică. - A venit, zicea infirmiera, un domn care dorește să vă vadă. Suflețel țâșnea în sus, înfiorat. . - Militar? . - Nu, un domn civil. . - Cum e la față, gras, slab? . - E scund și gras, un domn mai în vârstă. - Cum îl cheamă, n-ai întrebat? Spune-i că nu știi dacădoctorul permite, întreabă mai întîi

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
la față, gras, slab? . - E scund și gras, un domn mai în vârstă. - Cum îl cheamă, n-ai întrebat? Spune-i că nu știi dacădoctorul permite, întreabă mai întîi de nume. Vizitatorul nu era altul decât Hagienuș. - Ce faci, domnule Suflețel, nu te mai scoli din pat? Ce Dumnezeu tânjești așa? Suflețel răspundea printr-o întrebare: . - Ce se aude cu procesul? . - I-a condamnat la moarte, pe dumnezeul meu! Când auzi acest lucru, Suflețel simți un vârtej. Pericolul său personal i

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
în vârstă. - Cum îl cheamă, n-ai întrebat? Spune-i că nu știi dacădoctorul permite, întreabă mai întîi de nume. Vizitatorul nu era altul decât Hagienuș. - Ce faci, domnule Suflețel, nu te mai scoli din pat? Ce Dumnezeu tânjești așa? Suflețel răspundea printr-o întrebare: . - Ce se aude cu procesul? . - I-a condamnat la moarte, pe dumnezeul meu! Când auzi acest lucru, Suflețel simți un vârtej. Pericolul său personal i se părea proporțional cu pedeapsa hărăzită condamnaților. Pe urmă se gândi

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
era altul decât Hagienuș. - Ce faci, domnule Suflețel, nu te mai scoli din pat? Ce Dumnezeu tânjești așa? Suflețel răspundea printr-o întrebare: . - Ce se aude cu procesul? . - I-a condamnat la moarte, pe dumnezeul meu! Când auzi acest lucru, Suflețel simți un vârtej. Pericolul său personal i se părea proporțional cu pedeapsa hărăzită condamnaților. Pe urmă se gândi că, dacă Hangerliu și Tudorel au fost osândiți, se terminase cu interogatoriile. Mai mult, era încredințat că împușcarea lui Hangerliu lichida orice

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
interogatoriile. Mai mult, era încredințat că împușcarea lui Hangerliu lichida orice martor al amestecului său în afacerea Gavrilcea. Dori deci cu egoism să fie împușcați și Hangerliu, și Tudorel, și toată lumea, ca să scape de o obsesie. . - Când îi execută? Întrebă Suflețel pe Gulimănescu, venitși el în vizită. . - Mi se pare că i-a împușcat, zise acesta, după un zvon prematur. - În fine! răsuflă Suflețel cu inocență. Dar nu ieși din sanatoriu decât când crezu că orice pericol este înlăturat. Avea ferma

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
fie împușcați și Hangerliu, și Tudorel, și toată lumea, ca să scape de o obsesie. . - Când îi execută? Întrebă Suflețel pe Gulimănescu, venitși el în vizită. . - Mi se pare că i-a împușcat, zise acesta, după un zvon prematur. - În fine! răsuflă Suflețel cu inocență. Dar nu ieși din sanatoriu decât când crezu că orice pericol este înlăturat. Avea ferma intenție să fugă în străinătate pentru câtăva vreme și întîrzia facerea formalităților pentru pașaport numai fiindcă i se părea că cererea lui ar

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
înlăturat. Avea ferma intenție să fugă în străinătate pentru câtăva vreme și întîrzia facerea formalităților pentru pașaport numai fiindcă i se părea că cererea lui ar fi fost suspectă autorităților acum. În realitate, autoritățile nici nu știau de existența lui Suflețel. O aprehensiune calmă, mai mult o plictiseală de a-și vedea membri ai familiei în impas și de a trebui să pareze atâtea întrebări, îl cuprinse și pe Gaittany. Însă acesta o traducea printr-o exuberanță maximă, mergând la toate

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
printr-un director. Procedeul fu acesta: acolo unde secretarul general era un Conțescu, delegatul oficial fu un director, și invers. Nu mai puțin veniră toți Conțeștii, care se dovediră a constitui singuri un adevărat aparat de stat. Gaittany, Hagienuș, Gulimănescu, Suflețel (din nou calmat, prin împușcarea lui Hangerliu) nu lipsiră. La banchet nu se vorbi decât politică externă și internă, și lucrul nostim fu acesta, că familia Conțescu se divizase în tabere și se combătea în public, de altfel cu destulă

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
întrucît interesul ei era de a face din biserica lui Ioanide un locaș hangerliesc. Ea veni îmbrăcată în doliu teatral, în care se drapă din cap până-n picioare, lăsând să i se vadă numai crucea de aur de pe piept. Panait Suflețel și cu Aurora erau și ei de față, și admiratorul lui Virgil și al lui Tibul îngenunche și execută mari cruci ori de câte ori Hangerlioaica făcea acest lucru. Portretul mâncătorului de semințe de floarea-soarelui, denumit și "marele nostru prieten", apăru pe un

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
și ei de față, și admiratorul lui Virgil și al lui Tibul îngenunche și execută mari cruci ori de câte ori Hangerlioaica făcea acest lucru. Portretul mâncătorului de semințe de floarea-soarelui, denumit și "marele nostru prieten", apăru pe un perete al apartamentului lui Suflețel, așa cum apăru pe coridoarele internatului. De altfel, la Casa de Artă, Gaittany înjghebă imediat o expoziție G. Călinescu retrospectivă cu imagini și obiecte demonstrând participarea marilor familii boierești, în frunte cu Hangerliii, la evenimentele istorice capitale. Hangerlioaica, luând aer de

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
producea emoție, la restaurant ținea capul mesei. Anticamera lui era un soi de cafenea în care Pomponescu făcea apariții austere. Prin cercul său, prin acela al soției sale, avea, în cuprinsul casei, o redacție zilnică de știri. Gaittany, Hagienuș, Gulimănescu, Suflețel, Smărăndache și alții, îndată ce puneau mâna pe un zvon, alergau drept la Pomponescu și, chiar dacă nu dădeau ochii cu ministrul, transmiteau vestea prin directorul de cabinet, funcționând și acasă, ca un fel de secretar particular. . - A venit domnul Suflețel, zicea

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Gulimănescu, Suflețel, Smărăndache și alții, îndată ce puneau mâna pe un zvon, alergau drept la Pomponescu și, chiar dacă nu dădeau ochii cu ministrul, transmiteau vestea prin directorul de cabinet, funcționând și acasă, ca un fel de secretar particular. . - A venit domnul Suflețel, zicea acesta, care spune căHagienuș vinde vin pe furiș, ca să nu afle copiii lui. . - Da?! se distra Pomponescu. Aud că are o viță excelentăde Bordeaux, nu ne poate vinde și nouă? Numai acest fapt, de a afla din propriul său

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
culmea entuziasmului șifăcîndu-și vânt cu un catalog artistic. Dar începu să scurteze ședințele la Casa de Artă, să abandoneze totul, afară de mașină, secretarului general, ba chiar să lipsească zile întregi, dedicîndu-se celeilalte sinecure pe care o agonisise. Grupul său (Hagienuș, Suflețel etc.) era în tratative cu Sultana spre a relua reuniunile la Saferian. Ion Munteanu fu acela care puse pe Gaittany într-o încurcătură gravă. Fostul șofer, găsind că Pomponescu trăiește prea tihnit după trădarea pe care o făptuise, ca să atragă

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
posomorât cele două propuneri, mușcând numai un colț al buzei, și le respinse pe amândouă, ca nevrednice de persoana lui și impracticabile. Nu era demn de un Pomponescu să se ascundă printre fete de orfelinat, și unde? În casa lui Suflețel, în fond un ridicol adulator din clientela lui. Suflețel îl văzuse pe Pomponescu pe bulevard, în semiobscuritate, și, ca și în cazul lui Ioanide, o luase la goană, ca și când un monstru înfricoșător se îndrepta spre el. Suflețel, cu toate ordinele

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
buzei, și le respinse pe amândouă, ca nevrednice de persoana lui și impracticabile. Nu era demn de un Pomponescu să se ascundă printre fete de orfelinat, și unde? În casa lui Suflețel, în fond un ridicol adulator din clientela lui. Suflețel îl văzuse pe Pomponescu pe bulevard, în semiobscuritate, și, ca și în cazul lui Ioanide, o luase la goană, ca și când un monstru înfricoșător se îndrepta spre el. Suflețel, cu toate ordinele prințesei, era în stare să nu-l primească sau

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
În casa lui Suflețel, în fond un ridicol adulator din clientela lui. Suflețel îl văzuse pe Pomponescu pe bulevard, în semiobscuritate, și, ca și în cazul lui Ioanide, o luase la goană, ca și când un monstru înfricoșător se îndrepta spre el. Suflețel, cu toate ordinele prințesei, era în stare să nu-l primească sau să părăsească locuința, lăsîndu-l într-o poziție caraghioasă. Cât despre a pleca în străinătate, era o imposibilitate: Pomponescu nu-și putea lăsa pe mamă-sa și soția infirmă

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
cu telefonul pe cunoscuți, dar aceștia fie nu răspundeau, fie se scuzau. Numai Smărăndache veni de vreo două ori și o dată Hagienuș, care înainte de a intra pe poartă privi cu grijă în toate părțile. Nu era laș în halul lui Suflețel, totuși avea convingerea că o relație deschisă cu Pomponescu nu-i fără risc. - Spune și dumneata, domnule Gaittany, dacă am sau nu dreptate. Domnul Pomponescu mi-a făcut bine, nu pot să tăgăduiesc. Însă dacă mă văd ăștia că am

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
ușoară și Regele Lear justifică și porecla de Ulysse. Petrișor îl urmărea pe stradă și se posta chiar în fața casei lui Ioanide. Hagienuș ieșea, după sfatul arhitectului, prin curtea vecină, pe altă stradă a parcelării, sau trimitea pachetul dinainte, prin Suflețel, iar el intra râzând viclean, fără nimic în mână. Toate aceste cumpăraturi și înfrumusețări presupuneau din partea lui Ioanide bani. Îi avea. Acum, că nu mai făcea caz de artă cu orice preț și renunțase descurajat la ideea unui București în

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
cel mai mare arhitect român. - Bună seara! Îi răspundea invariabil și râzând Ioanide. Pe urmă sosea madam VaIsamaky-Farfara, fardată minuțios și raționîndu-și gesturile feței ca să nu-și strice pictura. Ioana, impozantă ca o statuie greacă, venea și ea. Apăreau Hagienuș, Suflețel, Gulimănescu, mai rar Saferian, adus cu greu de alături. Suflețel era singurul care distona total cu arhitectura interioară, întrucît, din cauza părului vâlvoi de prea deasa trecere a degetelor prin el și a pantalonilor în burlan, nu era paralel cu nici o

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
și râzând Ioanide. Pe urmă sosea madam VaIsamaky-Farfara, fardată minuțios și raționîndu-și gesturile feței ca să nu-și strice pictura. Ioana, impozantă ca o statuie greacă, venea și ea. Apăreau Hagienuș, Suflețel, Gulimănescu, mai rar Saferian, adus cu greu de alături. Suflețel era singurul care distona total cu arhitectura interioară, întrucît, din cauza părului vâlvoi de prea deasa trecere a degetelor prin el și a pantalonilor în burlan, nu era paralel cu nici o dimensiune. În schimb, marele spațiu îi permitea să gesticuleze în timpul

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
Ioanide nu scotea o vorbă despre evenimentele diurne și nu făcea aluzie la persoane din afară. Totuși, în grupuri se recapitulau toate anecdotele zilei. - Pomponescu, spunea Gulimănescu, iese numai noaptea,pe sub pomi. - Nenorocitul! Îl stigmatiza Gaittany. . - Moirele nu iartă! sărea Suflețel. Tyche, zeița Fericirii, și Agathodamon, Norocul, l-au abandonat. . - Dar Conțescu ce face? Întreba cu intenție malignăGulimănescu. . - Gonzalv este dezolat, răspundea Smărăndache. Conțescuse simte din ce în ce mai bine. Într-o noapte, lustrele începură să se clatine întîi ușor, apoi din ce în ce mai vizibil, și

Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]