669 matches
-
fost primele versuri și primul sentiment revelator, Înnălțător, necunoscut mie până În acel moment. Ce vis frumos! Poiana plină cu flori și ciripit de păsărele. Un timp solar și plin de promisiuni... M-am trezit brusc cu o anumită senzație de sufocare, ca și cum o mână nevăzută mă strângea cu putere de gât. Ceaiul de tei cu miere de albine și lămâie mi-a adus o oarecare stare de liniște. În jurul prânzului, am primit un telefon de la el... Inima Îmi bătea cu putere
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
caz nu aveam de gând să stau două luni întregi așa cum făcuseră ceilalți. Aveam să plec ca din pușcă. Și după asta puteam să iau câte droguri voiam. 46tc "46" După ce vizitatorii au plecat, asupra mea a coborât dintr-odată Sufocarea de Duminică DupăAmiază. Adică, senzația sumbră că, dacă ceva nu se întâmpla curând, dacă ceva nu se schimba curând, aveam să explodez. Am hoinărit fără liniște din sala de mese până-n camera de zi, apoi m-am dus în dormitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
poate fi ofensator. —Haha, am râs eu gândindu-mă ce idiot era Wayne. în cele din urmă, am reușit să-l conving să-mi dea un sfert de gram, atât cât să-mi ajungă să scap de senzația aia de sufocare și să intru într-o stare euforică. Când m-am întors de la toaletă, Wayne dispăruse. Spre groaza mea, barul s-a golit fiindcă toată lumea, chiar și persoanele pe care le cunoșteam vag, plecaseră. Dar nu era decât ora unu. — Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-o fi? mă întreb confuză. Bipuri, picioare alergând pe coridoare, metal lovindu-se de metal, o mână dură pe bărbia mea, deschizându-mi gura cu forța, ceva de plastic pe limbă, zgâriindu-mi gâtul. O senzație de vomă și de sufocare, încerc să mă ridic în fund, cineva mă obligă să rămân pe spate, eu mă forțez din nou să mă ridic, vomit și respir cu greutate, niște mâini puternice ținându-mă cu forța lipită de masă. încetați! în mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
parcă îmi făcuse mai bine. Am stat vreun minut, două după care mi-am continuat drumul cu gând să ajung în stația de la Confecții de unde să iau autobuzul spre școală. Am mers doar vreo patruzeci de metri dar starea de sufocare persista și m-am așezat pe banca din stația de autobuz de vizavi de blocul meu. Am încercat să-mi revin respirând regulat dar senzația de greutate în piept și de sufocare nu mă lăsa. Atunci mi-am zis că
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
doar vreo patruzeci de metri dar starea de sufocare persista și m-am așezat pe banca din stația de autobuz de vizavi de blocul meu. Am încercat să-mi revin respirând regulat dar senzația de greutate în piept și de sufocare nu mă lăsa. Atunci mi-am zis că voi merge cu taxiul la școală. M-am întors înapoi spre stația de taxiuri și am făcut semn la un taxi ca să mă ia. M-am urcat în taxi, nici nu a
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
în al doilea rând să nu mai ignori puterea supremă a neamului meu. -De acord, dar fiica mea ce are cu neamul tău? -La rugămintea tuturor florilor din lume și în numele plantelor, fiica ta va fi pedepsită la moarte prin sufocare. -Dar nu te gândești că este doar o fetiță? -Răul trebuie stârpit de la rădăcină. Niciodată nu s-a gândit când a spart ouăle din cuibul păsărilor. Fetița ta este o rea, a cauzat moarte multor flori rupându-le și distrugând
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
ceva. — Ce este, stăpâne? — Un penel... Shigemoto scoase grăbit hârtie, cerneală și o pensulă. Cu degete tremurătoare, Mitsuhide luă pensula și privi hârtia albă. Shigemoto știa că avea să-și scrie poezia morții și începu să aibă o senzație de sufocare în piept. Nu suporta să-l vadă pe Mitsuhide scriind așa ceva, într-un asemenea moment și în acel loc și, din atașament față de ceea ce considera el a fi destinul măreț al seniorului său, spuse: Nu luați acum penelul, stăpâne. Otsu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și atunci mi-am adus aminte de ce mi-a spusese mama, după ce pompierii m-au scos din conducta de beton, nopțile îmi erau terorizate de teama că o să mă sufoc sub plapumă, mi-a spus să nu mă gândesc la sufocare, să-mi imaginez cum stau în vârf de munte, lăsând aerul proaspăt și curat să-mi umple plămânii, am și încercat să-mi imaginez, dar degeaba am închis ochii, tot numai întuneric era, și mă gândeam că, dacă rămân blocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
experiență că renunțarea simultană la ambele năravuri este aproape imposibilă, sunt în măsură să ofer câteva alternative, care să ușureze abandonarea ierbii dracului. 1. Însoțiți degustarea zemei cofeinizate cu citirea unui ziar cuminte, neînțesat cu știri șocante, pentru a evita sufocarea prin înec. 2. În lipsa ziarului, care poate fi din motive financiare (costul lui echivalând cu acela al pâinii pentru două zile), folosiți lectura. Puteți citi o carte din categoria „ciuperci după ploaie”, chiar dacă ați mai parcurs-o. 3. Printre aburii
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
droguri, nu te joci. Ei ne vor banii, neapărat,în seara asta. Așa, că, numără-mi repede tot. Nu ne întârzia. N-auzi? Și,în vreme ce rostea aceste ultime cuvinte, o tot apăsa, pe gât,încât, bătrâna începu să horcăie. Din cauza sufocării. Hai, nu te mai preface! Banii! Cât mai iute, banii! Se zbate, de două-trei ori, scurt și nervos, după care se nmoaie, ca o cârpă udă. Și, chiar că este și udă, de transpirație, transpirația morții, care puse,în următoarea
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
boltă este așezat într-o poziție greșită în raport cu momentul zilei. Mă uit în direcția ceasului, apoi iar la soare, apoi din nou la ceas... Încerc să telefonez Aspidei, trebuie să-i vorbesc, să mă lămuresc. Am o senzație uscată, de sufocare. Un gol imens prinde tot mai mult formă în mine. Cu fiecare zi searbădă care se scurge, se conturează tot mai tare și pare să mă sfâșie pe dinăuntru, așa cum numai vidul te poate sfâșia. Din camera alăturată se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mersul ei era foarte ușor, ca și cum ar fi călcat pe nori, mai mult ca o alunecare. A privit stupefiată dincolo de fereastră, unde nu exista nimic, absolut nimic, dincolo de acea lumină difuză de auroră, ce-i dădea o acută senzație de sufocare. Se simți cuprinsă de o spaimă îngrozitoare, să fii prizoniera propriei tale camere, singura în care-ți puteai găsi odinioară refugiul! S-a trezit brusc, de data aceasta cu visul foarte clar, stăruind ca o amenințare în mintea ei. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ei nu face decât s-o anuleze, s-o ucidă și s-o dea repede uitării. Fericirea iluminată, de care rareori avem parte, este cea care ne strivește, ne subțiază, ne ia suflul; este insuportabilă, cuprinzându-ne toată ființa, până la sufocare, ocazie în care apare acea reacție paradoxală de respingere. Conștiința imposibilității reiterării fericirii devine atât de apăsătoare, încât imortalizarea ei prin extincție constituie o posibilitate. Este poate unicul moment în care gândul morții se ivește curajos, curat, firesc, eliberat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
televiziunea își află desăvârșirea și adevărul în voyeurism, în "știrea de senzație" a secolului: masacrul colectiv provocat de ciocnirea unor bande de derbedei sau de spectatorii imbecili ai unui meci de fotbal, asasinatul prin metodele spectaculoase ale înjunghierii, strivirii, zdrobirii, sufocării, călcării în picioare, strângerii de gât. Viața aceasta răsturnată, călcată în picioare, sfărâmată, strivită, negată oferă un spectacol oribil! Însă această negare a vieții nu este diferită de cea care prezidează în fiecare zi adunarea a milioane de ființe umane
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
am realizat eu Însumi, respectându-ți Întocmai ordinele, priorule. Medicul adăugase și titlul, ca pentru a explica faptul că numai de aceea se supusese dorințelor lui. — Bine ai făcut. Așadar? — Spiritul său s-a separat de trup cu violență, prin sufocare. — Și mai ce? — Nimic. Erau semne de lovituri la cap, dar nici o rană. Nici un semn criminal, afară de... — Afară de ce? — O rană superficială pe piept, produsă cu un vârf. Un fel de zgârietură, un soi de desen... — Arată-mi. Repede! Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de aracet. Se liniști din senin. Sleit de puteri se așeză pe scaun. Petru se așeză și el. Ce-a fost asta, domnule Gheretă? Nu știu. Sunteți suferind? Numai de sciatică. Poate fi și tuse măgărească. E tot așa cu sufocare. Poștașul vorbea calm, cu o siguranță doctorală, avansând cu bărbăție și alte ipoteze cu complicații nedorite dar dinainte asumate. E o tuse astmatiformă, domnule Gheretă, tranșă Petru. La fel tușea și bunicul meu. Tot ce se poate, domnule Șendrean. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
abandon total al majorității dandy-lor?2 De unde refugiul În oglindă, singura prezență pe care se pot bizui? De demult, din copilărie și adolescență, când mare parte din dandy Înfiripă relații tulburi cu mamele lor. Nici pe departe efluvii de dragoste, sufocări protectoare, după care unii poate ar tânji. Femei puternice, autoritare, destul de reci, aceste mame Își țin progeniturile sub control, dar oarecum la distanță. În timp ce tații sunt cu desăvârșire absenți, la propriu sau la figurat, În realitate sau simbolic. Nu există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de aceasta decât acum câțiva ani, la spital. Eram într-o rezervă cu un bătrânel care nu voia să adoarmă noaptea, speriat că ar putea să moară. Era conectat la un aparat care îi dădea oxigen, când avea senzații de sufocare. Aparatul acela se deschidea cu o cheie mai mică decât acelea de la buteliile de aragaz. Aceeași cheie era folosită la trei-patru alte astfel de aparate, răspândite prin celelalte saloane. Într-o noapte, cheia rămăsese în rezerva noastră. La un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Opera lui Thoreau reprezintă un atac perpetuu împotriva statu-quo-ului, o bătălie pentru descoperirea unui nou mod de a trăi aici. Amândoi au crezut în America și amândoi au fost convinși că America s-a dus pe apa sâmbetei, strivită până la sufocare de un munte tot mai greu de mașinării și bani. Cum mai putea omul să gândească în hărmălaia asta? Amândoi au vrut să iasă din joc. Thoreau s-a retras la periferia orașului Concord, prefăcându-se că se exilează în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ruinele altor vremuri. Creativitatea oamenilor e uneori stimulată de provocările istoriei. Poți înfiera indivizi, nu popoare. Istoria mai pune accentele și la întâmplare. Sârma ghimpată continuă să regleze cotele libertății umane. Unele popoare sunt strânse în brațe de istorie până la sufocare. Arheologii viitorului nu vor găsi din cultura coca cola decât cutii goale și sticle din plastic. Istoria este calendarul marilor ratări umane. Ce tânără ar fi istoria dacă s-ar contabiliza numai anii de pace. Istoria - această obsedantă piromană. Deasupra
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mici decât șansa să opteze între ciumă și holeră. Doar trei etape zdruncină ființa umană : trecutul, prezentul și viitorul. Comunismul și fascismul au fost niște promisiuni. Dar au mizat pe bestii. Unele popoare sunt strânse în brațe de istorie până la sufocare. Cinci secole s-au străduit turcii și tătarii să ne explice cam cum va arăta venirea comuniștilor. Puțini dintre diplomații lumii prind trenul istoriei. Ne-am obișnuit să așteptăm surprizele istoriei cu geamantanul pregătit. Comunismul consacrase regula celor trei F
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ea, cât mai urgent... Un oftat prelung de eliberare din prizonieratul spaimei a fost slobozit din toate piepturile ninetistelor. Obosită de-atâta concentrare a minții, Nineta, uitând de obiectul însuflețit din poală, trânti cărțoiul peste mine, onorându-mă aproape până la sufocare cu greutatea științei viselor... Dar să vezi tu grozăvie de vis pe care-l trăiesc a doua oară... Aha, e glasul Monei, botezată, nu știu de ce, Dona Mona, de către ninetiste. Nu o priveam, dar îi recunoșteam glasul de miorlau-miorlau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
scării, peisajul. Îmi fixez un bloc anume la care mă uit și constat cu uimire că blocul crește adăugînd la fiecare oprire de-a mea un nou etaj. Mă amuză jocul ăsta și așa uit pentru o clipă senzația de sufocare și loviturile accelerate pe care le simt În tîmple. El Îmi deschide. Se bucură de cîte ori mă vede. Așteaptă să-i aduc vești de afară. Schimbăm cuvinte banale. Eu: Ai mîncat? El: Ce-a mai fost la servici? Pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că erau fii de țărani, adică mici animale, Încă aproape de natură. Totuși, te uluia cu ce naturalețe voioasă, instinctivă, Înfigeau În broaște vârful compasului sau penița; cerneala violetă se răspândea sub pielea bietului animal, care murea Încetul cu Încetul, prin sufocare. Băieții se strângeau În cerc, Îi urmăreau agonia cu ochi strălucitori. O altă distracție favorită era să taie cu foarfecele cornițele melcilor. Întreaga sensibilitate a melcului se concentrează În aceste cornițe, care se termină cu niște ochi micuți. Lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]