4,043 matches
-
primise Palme d'Or la Cannes. În presă au apărut o mulțime de recenzii, toate favorabile și chiar înflăcărate, iar după unii recenzenți succesul filmului nu a fost întâmplător, fiindcă se desprinde din potențialul unui "nou val" al cinematografiei românești. Sumbra povestire despre un avort ilegal din anii "Epocii de aur" s-a bucurat de deplina empatie a spectatorilor cehi care își mai amintesc așa-zisul "socialism real"; spre deosebire de România, avorturile nu se făceau clandestin și populația nu murea de foame
Prezențe românești în Slovacia și în Cehia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/8875_a_10200]
-
mai admirabil: "Încheierea acestei cărți cu analiza unui volum de poezie poate stârni nedumeriri. Explicația este simplă: antiutopia nu a dispărut o dată cu prăbușirea comunismului; ea a impus nu numai o schemă epică specifică, ci și o atmosferă și o viziune sumbre. Minunata lume contemporană își va constitui, fără îndoială, propriile utopii, deci, implicit, și antiutopiile" (pag. 263). O carte care confirmă și consolidează o viziune, o carte a unui critic literar de la care cronicarul Bogdan Crețu promite, iată, să învețe. Și
Cronicari moldoveni by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8859_a_10184]
-
Sorin Lavric După ce ai terminat de citit cartea Luciei Dinescu, nu poți să nu te bucuri la gîndul că lumea descrisă în paginile ei nu și-a intrat încă în drepturi depline. Căci e atît de sumbră perspectiva pe care o sugerează încît îți vine să te feliciți că ai apucat să-ți trăiești viața în calitate de om, și nu în calitate de ființă hibridă: un humanoid în alcătuirea căruia nu se va mai ști bine cît este element omenesc
Carnea digitală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8882_a_10207]
-
bani. Nici o comisie nu le evaluează celor doi spaimele de budoar politic. Parlamentarii fac decontul nesimțirii. Miniștrii, dacă nu propun ordonanțe de urgență care să-i scoată de sub urmărire penală, fac semne ca între huligani cu regele Spaniei." În pofida tonalităților sumbre, suntem în plin Caragiale. Guvernul, Președinția, Parlamentul sunt tăvălite prin smoală fiindcă revista "Familia" n-a trimis la timp actele pentru finanțarea de la AFCN. Ce-are a face ministrul de Externe cu întârzierea colegilor noștri, care-i legătura dintre referendumul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
își propun experiențe de care nu ești în stare; Kierkegaard pălăvrăgește enorm; Hegel e ca o flașnetă; Lévinas e mediocru; Hesse e plicticos; Cioran e minunat, dar previzibil că îți taie și mai mult pofta de mîncare". în prezența acestei sumbre frivolități, rămînem siderați. Drept care sîntem puși în situația a ne întreba cum de mai poate autorul Tragicului să-i urecheze, așa cum obișnuiește, pe nefericiții noștri contemporani care se întîmplă a nu avea altă vină decît cea de-a se distanța
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
cuvînt, este considerat un mediocru. Ca să atragi atenția asupra ta, chit că ești o nulitate, un ratat sau un cabotin, e destul să fii cinic spre a te bucura de oarecare, chiar de multă, considerație". Ceea ce la Cioran era avînt sumbru al "disperării", edificare luciferică a "amărăciunii", la Pericle Martinescu devine retractilitate mizantropică, turnată uneori în tipar aforistic: "Marele său defect e că are prea multe calități". Sau: "Revoltați împotriva morții nu sînt cei care mor, ci aceia care rămîn în urma
Mărturia unui longeviv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9815_a_11140]
-
prin prisma sacrosanctei ideologii spre a dobîndi o fasonare "principială". Ceea ce acum ne apare drept o grotescă echilibristică verbală pe "linia" partidului, unica permisă, de altminteri, să capete expresie publică, era în acei ani grei o normă obligatorie, încărcată de sumbre amenințări în cazul celei mai mărunte abateri: "Cum se împacă activitatea de îndrumare a Uniunii și organelor ei, în spiritul liniei partidului cu libertatea? - și în continuare ar putea, după logica sa, spune (Beniuc îl are în vedere pe un
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
depășit de mult și că criteriile lui sînt valori defuncte cărora nimeni nu le mai acordă încredere o tot spunem de decenii bune, atîta doar că pozitiviștii ridică și mai sus ștacheta cunoașterii, fără să se sinchisească de acest verdict sumbru. E un prilej de umilință să vezi cum oamenii de știință își văd de treaba lor fără a ține seama de ce spun filozofii, în vreme ce filozofii nu mai pot fi credibili decît dacă se țin la curent cu noutățile ivite din
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
puțin într-un caz: o mandragoră, rădăcina de mătrăgună, așezată sub patul mamei sale, într-un vas cu lapte în care sunt lăsate să cadă trei picături de sînge ameliorează starea sa, liniștind fetusul. Maternitatea se înfățișează copilului în culori sumbre, distorsionată de amenințarea permanentă a lumii din jur, dialogul pe care ea îl întreține cu fratele său nu e mai puțin impresionant decît încercările eroice prin care trece fata la comanda acestei ființe fabuloase care este Faunul. Guillermo del Toro
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
care locuia? Care au fost ultimele sale gânduri? A simțit vreo urmă de regret sau disperare în secundele zborului, înainte de impactul nimicitor cu solul? Nu vom ști niciodată. Dumnezeu să-l ierte! ... Și Dumnezeu să mă ierte pentru acest început sumbru de cronică. Dan Stanca nu a murit. Despre sinuciderea sa am aflat din romanul Mut, semnat chiar de... Dan Stanca. Precum colegul său de generație, poetul Ion Stratan (căruia, de altfel, îi este dedicată cartea), Dan Stanca (personajul romanului lui
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
atît, mai urmează: "Fluidul magnetic care emană din el este un amestec de sănătate, voie bună, optimism și, ceva mai înalt, cîteva antene cu care sondează insondabilul misterelor cerești". O bizară autoiluzionare sau o inadecvare menită anume a frînge linia sumbrei omogenități, astfel cum un poet ar introduce o voită stîngăcie în producția sa, amenințată de-o factice "perfecțiune"?
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
zona de vârf a liricii sale - și a unei întregi generații de poeți milenariști, cărora autorul de la Iași le este precursor. Aceeași banalizare a răului și fosforescență a urâtului, aceeași suferință, exprimată însă diferit: în tirade social-protestatare ori prin viziuni sumbre, post-expresioniste, la poeții generației 2000, respectiv, într-un lirism autosuficient, apatic ori nevrotic, la Constantin Acosmei. Dacă mortul este chiar personajul în care poetul se travestește și se recunoaște, atunci jucăria mortului e poezia pe care o scrie, descentrată, abulică
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
tronau afișe mari cu aceste versuri, semn al vremurilor, pe care nu le-am mai uitat și-mi stăruie și acum în amintire ca un coșmar: Cine gură mare are, Cinci ani va săpa la sare. Or, în această lume sumbră și plină de primejdii și amenințări, Institutul Francez era o adevărată oază de libertate, în care puteai citi ce-ți dorea inima și spune fără teamă ce crezi, ce gândești. Dar ce făcea Jean Mouton în aceste circumstanțe? într-o
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
poza idilizantă de la începutul secolului trecut, dar și fără a-i refuza unele trăsături, bardul marchează respingerea orașului văzut ca o entitate de la bun început coruptă, falsă ( e o deosebire totuși între criza satului ce antrenează factorii cosmici, de-o sumbră grandoare, și cea a orașului resimțit ca o simplă "făcătură", produs al unui snobism deasupra căruia se-așterne, "rușinos", un praf "gros, mîlos"): "Praful orașului, cleios, pămîntiu, / plin de zgomote și scîntei,/scrum pîrlit de paie / măcinat de vîrtejuri și
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
regimul nu le putea tolera nici un drept. Tocmai aceasta e perioada pe care fiica lui Noica o evocă în cartea de față. Un interval de 11 ani pe care Alexandra Noica îl va înfățișa cu ochii unei fetițe căreia climatul sumbru al epocii nu putuse să-i întunece dispoziția sufletească. "Avînd servitori în casă, mama a fost crescută în spiritul unei demnități aristocratice amintind de rigoarea tihnită a moravurilor secolului al XIX-lea. De altfel, părinții îi insuflaseră convingerea că viața
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
ca o pomană." Căutînd o soluție, Busuioceanu înșiră principii de receptare, particularizate pe literatura noastră, rafturi de idei, mari evoluții ale spiritului, pe distanțe scurte, ce-i pe contemporanii lui de oamenii doar cu un secol mai vechi. O pledoarie sumbră, dar cu atît mai de urmărit, și de pus alături, de exemplu, cu luările de poziție, pe aceleași teme mari, și totdeauna de nedepășit, ale Junimii. Cu o dezamăgitoare, pentru noi, deosebire: Junimea avea tot viitorul în față. Anii '40
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
manipula inventiv forma de sonată, creată și deja emancipată în sec. 18 (Haydn credea că teatralitatea muzicii lui, cu alte cuvinte "operele" pe care nu le-a scris, stau în cvartete), cât și frisoanele schubertiene, tânăr compozitor apăsat de premonițiuni, sumbre, sfâșiat între tandrețe, inocență și acute, grave crize emoționale. împreună sunt la "cvartetul Belcea" scriitura, gândul creativ al unui autor și psihologia lui. Exemplul concludent al contemplării, din înaltul anilor 2000, a istoriei devenirii cvartetului de coarde a fost al
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
ascultat una din postumele schubertiene cu întârziată (re)cunoaștere. în secolul XX. Cel mai recent program debuta cu o compoziție stranie. Tot Schubert, "Quartettensatz", o singură mișcare, cu libertățile surprinzătoare pentru un autor de 23 de ani. Mister, pasionalitate, încrâncenări sumbre, intersectări luminoase, un parcurs dinamic, strălucitor și ambiguu. Fiecare compoziție este altă aventură. Ea este explorată, exploatată, gestionată în structurile formale, clare sau difuze, cu schimbări de paletă coloristică, cu articulări ferme de ritmuri comode (marșurile funebre, sec concentrate), ritmuri
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
se discrediteze în ochii populației. Dar mai grav decât orice și cu totul intolerabil este faptul că procesul moral al comunismului este reprezentat, caricatural și periculos, de aceste acțiuni punitive individuale, capricioase, lipsite de criterii și declanșate adeseori de invidii sumbre, de complexe de inferioritate și impulsuri viscerale. Vocea stridentă a ratatului cu veleități de justițiar este terifiantă, ca un semnal al întoarcerii la sălbăticie, la "justiția" spontană, practicată în junglă. Când are o anumită solemnitate, ea devine ridicolă, în genul
Vocea intransigentului naționale by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9020_a_10345]
-
o provoacă trecutul. Uneori trecerea de la un cadru la altul, unul din trecut, altul din prezent, se face prin reluarea aceluiași gest, ceea ce creează o tensiune dramatică puternică, un efect de ecou. Amintirile care fluctuează de la scenele luminoase, spre cele sumbre, amestecate cu cadrele pluviale ale unui oraș întunecat cu ganguri, pivnițe și clădiri covîrșitoare determină și explică dizolvarea personajului. Tornatore este un regizor al detaliului, al luminii și umbrei, spre exemplu, prinde în cadru imaginea barocă a unei fîntîni cu
Necunoscutele lui Tornatore by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9038_a_10363]
-
cerut pentru câinele său. Mâncarea echivalează cu fericirea: "Aș da o zi din viața mea pentru a avea încă o dată parte de o clipă de fericire! Întreaga mea viață pentru un blid de linte" (pp. 117-118). Lumea interioară este una sumbră, aflată în descompunere: "Înlăuntrul meu începeau să apară tot mai multe pete de putreziciune, un mucegai negru care se întindea din ce în ce" (p. 44). Conștiința și existența se exclud - "ești prea sărac ca să întreții o conștiință" (p. 75
Între sadism și estetism by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9067_a_10392]
-
lui Ion Călugărul (ce pseudonim a putut să-și aleagă!), Bârladul romanelor lui Virgil Duda sau evocările lui Victor Rusu" (p. 32). Dincolo de această nostalgie filtrată prin experiența culturală din anii care au urmat, amintirile din copilărie sunt mai degrabă sumbre. Ele se leagă de anii războiului (autorul este născut în anul 1938), de adăposturi subterane și șuierat de gloanțe, de teroarea pogromului și a discriminării la care era supusă populația de origine evreiască, de moartea unor rude și cunoștințe apropiate
Volovici par lui meme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9054_a_10379]
-
bardului formula "îngropării" unor versuri în țarina prozastică. Ne îngăduim a reproduce textul cu pricina, marcînd separarea disimulatelor stihuri: "Granitul are un trecut imemorial, încît/ s-ar zice că e (aproape) sempitern. Altminteri,/ este semitern, apatic, antipatic, mat./ Distant și sumbru ca un grande, se înrudește cu granatul,/ dar nu-i o piatră nestemată, nici bună pentru a da șlef./ Granitul e opac din fire ;i,-n genere, neșlefuit./ Greu granulabil, la rigoare; filigranabil, nici atît" (Pierre...ponge). Astfel imaginarul ce
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
cu idei variate. Întrucât experiența peisajului are consecințe importante pentru cunoașterea din experiență, parcul englezesc poate să înnobileze sufletește pe cel care se plimbă în el, dacă a fost creat în așa fel încât atmosfera diferitelor tipuri de peisaje (melancolic, sumbru, voios, pastoral, idilic, măreț etc.) să provoace o succesiune de sentimente. De aici comparația cu catharsis-ul teatral: privitorul trece în cursul unui spectacol prin atâtea sentimente și senzații, încât iese purificat și înnobilat. În epocă, dorința de a transforma
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
a apus definitiv, din păcate. E un fenomen obiectiv, o evoluție neliniștitoare. Nu prea cred că va mai avea cineva curând prestigiul Anei Blandiana sau al lui Mircea Dinescu. Suntem contemporani cu ultimii noștri mari poeți, în perspectiva obscură și sumbră a cel puțin unui secol. Altfel spus: nu cred că un poet va mai putea deveni mare scriitor, nici în conștiința publică, nici în conștiința criticii. E un adevăr nesigur, poate un simplu exercițiu de pesimism. Dar însăși istoria imediată
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]