2,627 matches
-
s-au ascuns, / Pe iedul mare l-a pătruns Spaima și-n cumpănă ședea, / Căci ce să facă, nu știa. Se întreba: „Să deschid oare? Sau să aștept, să am răbdare?” În urmă s-a îmbărbătat / Și-a tras zăvorul, supărat. Atuncea lupul a împins / Ușa și-n ghiare el l-a prins. Iute de gât l-a înhățat / Și capul i l-a retezat. Apoi, peloc l-a înghițit. / Înfometat, l-a hăpăit Cu mare poftă și părea / Că nici măcar
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
fragment de Răsărit sub semnul cetății sfinte. Era ceva sordid În acea clădire și În cocioabele din lemn care o Înconjurau. În jur, pajiști Întinse curmau partea clădită a orașului, care reîncepea abia dindărătul zidurilor. Dante Își făcu ochirea roată, supărat. De ce niște oameni de Învățătură trebuiau să Își dea Întâlnire Într-un loc ca acela, În loc să se adune Într-una dintre mânăstirile aflate În interiorul vechii centuri de ziduri? Ce Îi putea atrage, dacă nu dorința de a se afla la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ba încă și mai bine, că străluceau. — Cine? - întrebă din nou Metodiu. — Păi asta e, că dacă spun cine erau, o să râdeți. Și de ce să râdeți, dacă eu i-am văzut cu ochii mei? — Hai, frate, că nu râdem! zise supărat Metodiu. Ci spune odată, pe cine ai văzut? Parnasie oftă, se uită pe rând la fiecare, apoi zise încet: — Preacuvioase, eu am văzut, uite așa cum te văd pe dumneata, niște sfinți. Hă-hă-hă! - râse gros Stejeran. Hă-hă-hă! Ce-ai văzut tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-l aud și acum: „Oare unde dracu am nimeritără noi?” Iar celălalt a zis: „Stai puțin să aflu coordonatele”. — Ce să afle? - zise nedumerit Metodiu. — „Coordonatele”, așa a zis. — Ce-s alea? - întrebă Stejeran. — De unde vrei să știu eu? - făcu supărat Parnasie. Așa a zis, așa povestesc. Să mă trăznească Dumnezeu dacă mint! Episodul 28 îN CARE CONTINUĂ POVESTIREA LUI PARNASIE După ce Parnasie sfârși aceste vorbe, în jurul focului se așternu tăcerea. Se auzeau doar lemnele cum trosnesc și Buhuș, numai ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Ursu ca ursu, da’ nici cu Mădălina nu-mi era rușine! Era încinsă bine cu brâul, ochii-i sclipeau, trupul, cum să zic eu, parcă-i creștea... Las-o, frate, pe Mădălina asta, și spune ce-a făcut ursu! - grăi supărat Stejeran. — Păi ce să facă? Tu ce-ai fi făcut în locul lui? S-a uitat el cât s-a uitat, după care a oftat o dată de-au foșnit brazii, s-a aplecat, a pus câinii jos cu grijă, cum ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca din gură de șarpe, și-a aruncat-o și pe asta în târlă, printre oi: Da’ ce nu i-a adus! Zmeură, fragi, mure, mere, căpșuni, carne, mă rog, ce mai mânca și el. — Bine, frate, lasă ursu, grăi supărat Stejeran, și spune ce-a făcut Mădălina! — Păi ce să facă? Tu ce-ai fi făcut în locul ei? Episodul 31 UN EPISOD MAI SLAB Vei avea acum în fata ochilor tăi încercănați, mărite Cetitoriule, un episod mai slab. In chip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Său mic, ori poate, de înțeleg bine chiar inelarul he, he. Variate căile Domnului, frate dragă! — Variate, variate, dar să le știm și noi! - făcu îmbufnat hangiul. — Ar fi un mare păcat și din toate punctele de vedere un neajuns, supăratule tată - urmă Metodiu. Cerul nu poate fi o democrație care să-ți arate dumitale de ce ți-a lăsat fata să fugă în lume cu unul, când dumneata țineai fata în beci cu napii. Păi napi îi trebuiau fetei? Și-apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
șoferul, surâzând. Ne-a rămas încă destulă apă în frigider... Apoi își dădu seama de expresia celor din jur și întrebă pe un ton evident preocupat: — S-a întâmplat ceva? — Aici nu prea avem apă răspunse Gacel fără să pară supărat. O folosim doar pentru băut și pentru udat plantele. Dar am fost asigurați că puțul ăsta are un debit foarte mare tot timpul anului, zise celălalt, destul de jenat. — Cine ar fi putut să spună așa ceva? Din câte știu eu, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
spune „vă cer ospitalitatea“. — Bine! Așa... Vă cer ospitalitatea. — De acord... Ce vrei să știi? Dacă într-adevăr sunteți dispus să-i omorâți pe acești oameni. Doar dacă sunt nevoit... — De ce? — De câte ori trebuie să repet? vru să știe tuaregul, vizibil supărat. Chiar așa de neghiobi sunteți voi francezii? — Eu sunt austriac. — Pentru mine toți sunteți „francezi“. - Făcu un semn spre Nené Dupré, care rămăsese sprijinit de un palmier. - Să-ți spună el toată povestea. Mi-a spus-o deja. — Atunci uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ceea ce fac. — Sper să nu-ți pară rău niciodată. Sam Muller scoase cartușele din patru puști-mitraliere și-i făcu semn să și le pună pe umeri, făcând și el același lucru cu alte patru, în timp ce-i răspundea fără să pară supărat. — Nu-mi pare rău decât de faptul că am acceptat să fac treaba asta fără să mă asigur dinainte despre ce era vorba. Organizația ta are faima că este competentă în ceea ce privesc cursele sportive, dar în privința unui război adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și mamei ce cred eu, iar lucrul ăsta l-a făcut pe tata să râdă și mai tare. După aceea m-am supărat pe tata și nu i-am mai spus ce vorbea tanti Mae cu mine. După aceea eram supărați unul pe altul și mie-mi părea rău că deschisesem gura. Dar tot nu credeam că tanti Mae era demnă de milă. Tanti Mae zicea că mă fac din ce în ce mai palid, așa că am început să ieșim la plimbare în fiecare după-amiază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
aș fi spus că mi-e dor de Jo Lynne și că vroiam să-i scriu, să-mi cer iertare pentru tot ce am spus și am făcut, să o rog să-mi scrie și ea, chiar dacă mai era încă supărată, nu conta, atâta timp cât primeam ceva de la ea care să aibă scrisul ei. Aș fi vrut să trec pe la bunicul ei și să aflu unde locuiește, dar nu am putut. Poate că dacă aș fi vorbit cu tanti Mae, ea mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
în perete. Tencuiala a crăpat și el a lăsat să-i scape o înjurătură îngrozitoare. A urmat o pauză după care eu am început să chicotesc. Tensiunea s-a dezumflat ca un balon. Nat zâmbea și el, deși încă părea supărat. își pipăia pumnul cu cealaltă mână. Am închis televizorul și m-am așezat pe canapea. S-a așezat și el lângă mine. M-am întins să îi ating pumnul, iar degetele de la mâna cea sănătoasă m-au prins de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
absolut nimic, dar eu știam că nu o pot convinge. Știam că dacă mă întreabă dacă am văzut cumva tablourile aș fi spus totul. El s-a gândit la jaf. Și a mers, nu-i așa? Shelley credea că sunt supărată pentru că am dezamăgit-o, nu pentru că eram direct implicată. Tu ai fost singura care și-a dat seama. Dar trebuie să mă crezi, Sam, i-am spus și lui că totul s-a sfârșit. M-am speriat cumplit. Chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
vrut să trag cu urechea, dar fata asta, Harriet, l-a sunat. Eu am răspuns și am crezut... —Erai geloasă. A încuviințat din cap. Așa că am ridicat celălalt receptor în timp ce el vorbea. Nu era ce credeam eu. Ea era foarte supărată - spunea că galeria urmează să facă un inventar și că și-ar fi dat seama că au dispărut câteva. Paul i-a spus să-și revină, dar ea era din ce în ce mai rău, așa că într-un final el a zis... Am întrerupt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
iubirea e singurul bun demn de câștigat! Oamenii nu cunosc decât dorința sexuală și rar iubirea. Eros va ajuta pe toată lumea să se apropie de Amor. „Eros“ a sărutat-o pe Blanca pe gură. - Blanca, vino aici, a spus Oleg supărat. Dar Blanca parcă era surdă. Se uita la „Eros“ care începuse să sărute toate femeile, distribuind bărbaților sticluțe cu afrodiziace. - Nu ești Eros, ci Diavolul în persoană, i-a strigat Oleg. - Sunt numai virtuțile lui! Femeile care nu fuseseră încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ar fi timpul să te gândești la Doamna Moarte! - Numai pielea mi-a îmbătrânit, inima mi-a rămas tânără! - Cine poate să-ți vadă inima? Și sunt curioasă ce poți să-i faci iubitei tale! - Ce întrebare tâmpită, izbucnise Rudi supărat. Ne iubim și ne vom căsători în curând! - Tipic pentru tot neamul bărbătesc!Asta e boala bătrâneții masculine! îi aruncase femeia. - Și câți ani are? întrebase un bărbat între două vârste, ridicându-și ochelarii pe frunte. - Douăzeci de ani! spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
distrugătoare, Ionel rostește cu greu cele câteva cuvinte pe care i le permite lenea: - Mnu. Lasă-lasă. Am treabă. Cu o ultimă privire aruncată cu coada ochiului în timp ce își întoarce definitiv capul spre ecranul calculatorului, Ionel observă, de două ori mai supărat, apariția din spatele lui Titi a încă două personaje. Este vorba despre Muza, 3, ciobănesc scoțian, blană groasă, ochi verzi, și a pisicii, Ventuza, 8, birmaneză, blană mișto gri cu alb. Cele două animăluțe sunt peste măsură de vesele și dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
celei vii. Căzu în nimicnicia nopții eterne, într-o înțelegere colosală a Materiei, pe care n-o putea împărtăși însă nimănui. Pe pământ, acest lucru se traduse într-o prăbușire maiestuoasă și zgomotoasă în fotoliul său de director, ce bufni, supărat și îmbufnat la culme. Pică de șase ori în cretinul său fotoliu, revenind de fiecare dată, atât de sus urcase, nehotărându-se cum să moară, deși mort deja. Deodată rămase acolo. Sexul i se deșurubă, stupid, înfigându-se în parchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
pot să merg direct la virgine? Ce să vorbim? Cine ești? - Nu contează. Vreau să-z zic ceva, ține-z pula un pic. - O.k. Cei doi se îndreptară spre un loc mai retras din spatele unor copaci. Se așezară. Tipul părea foarte supărat, ba chiar nervos, motiv pentru care tăcea, privindu-l numai din când în când, cu o mină destul de întunecată. Nici Abdulah nu era prea vesel, pentru că deși se gândise toată viața la momentul când urma să se suie pe virgine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
aminti că stătea cu chirie de zece ani, pe Abdulah aproape îl apucă plânsul. Era o mizerie de nedescris, cumplită, iar cei doi copii ai lui urlau de foame. Deschise frigiderul, încercând să încropească două sandvișuri cu brânză stricată. Apoi, supărat, dibui sticla de palincă de sub pat, răsturnându-se deprimat. Mult mai târziu în noapte, în timp ce omul care părea a fi nevasta lui urla și spărgea casa din pricina beției, a sărăciei și a frustrării, fostului Moș Abdulah îi curseră și primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
părea că aceste mâini mă trag. Acum însă simțeam că aceleași mâini mă resping, atât de mare era dorința de a mă apropia și mai mult de el. Dar părintele își desprinse brusc mâinile de pe umerii mei și, întorcându-și supărat ochii plini de lacrimi, o porni repede pe coridor, ocolind scara. Aveam acum două sentimente, două dorințe: prima, să-mi lipesc fața de fața părintelui, să-l sărut și să plâng; a doua, să fug la Burkeviț, să-i povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Nelly și Kitty stăteau alături pe divan. Nelly cea cu gâtul strâmb privea fața fetei care vorbea, clipind des din ochii ei larg deschiși și ținând gura căscată. Kitty, care își plecase capul, desena cu degetele niște cerculețe pe genunchi. Supărată, își țuguiase buzele de parcă se pregătea să fluiere. Iag ne scoase pe toți din încurcătură. Cu toate că nu era foarte beat, el se prefăcu beat turtă și astfel se scoase pe sine din rândul celor vinovați. Deschizându-și brațele cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
auzit pașii. - Ce-i asta, Vadicika, nici nu s-a luminat bine de ziuă și te-ai apucat să strigi? Ai s-o trezești pe doamna. Fața ei de femeie bătrână, mică și galbenă ca frunza toamnei, era îngrijorată și supărată. - Dar cu tine ce-i, băbătie, umbli în pâslari în plină vară? o întrebai eu, fără să ridic capul și simțind cum palpită o durere surdă între ceafă și pernă. - Tare mă dor picioarele, Vadicika, îmi răspunse ea cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
voiaj că, în cele trei luni cât va sta el la Kazan, eu voi locui în camera lui; apoi, tot în fugă, mă trase pe scări și după asta pe sală, până la ușa camerei; ajunși acolo, scoase cheia, îmi strecură supărat un teanc de bacnote în mână, repetând „nici să n-aud, ne, neă“ și, încă o dată îmbrățișându-mă grăbit și scuzându-se că se teme să nu piardă trenul, o luă la fugă, fluturând din mână. Rămas singur, descuiai ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]