921 matches
-
și cu Alain Bombard - e să nu Îți fie niciodată frică. Nu ținea să le Împărtășească prietenilor săi că avea impresia că suferă zi după zi un supliciu care Îl egalează pe acela al sfîntului Erasm. Știa cîte ceva despre suplicii, dat fiind că nu degeaba cercetase el În tinerețe nenumărate edificii Închinate cultului catolic. Văzuse, copil fiind, supliciul sfîntului Erasm Înfățișat În mărime naturală pe zidul unei capele. Un soldat Înarmat cu un cuțit spinteca pîntecele sfîntului, ajutat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
că avea impresia că suferă zi după zi un supliciu care Îl egalează pe acela al sfîntului Erasm. Știa cîte ceva despre suplicii, dat fiind că nu degeaba cercetase el În tinerețe nenumărate edificii Închinate cultului catolic. Văzuse, copil fiind, supliciul sfîntului Erasm Înfățișat În mărime naturală pe zidul unei capele. Un soldat Înarmat cu un cuțit spinteca pîntecele sfîntului, ajutat de un altul care depăna liniștit mațele, trăgîndu-le pe un scripete, de parcă ar fi Înfășurat un furtun de stropit sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dar război, dintre tine și muscă s-a terminat, în sfârșit, prin victoria ta. Musca a fugit sau a căzut, lovită, în vreun colț al camerei. Probabil, în acest caz va sucomba. Dar, vai, te-ai înșelat. Musca zboară și supliciul se reia. Atunci, exasperat, cu nervii decimați, abandonezi tu câmpul de luptă. Ieși să te plimbi pe țărm, unde soarele arde nisipul, scaieții și stâncile. Nu-ți mai faci siesta, dar cel puțin ai scăpat de muscă. Pe drum te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a băgat în seamă, continuând să se legene și să repete: „Mea culpa“. Grimoald a făcut semn și mi-a arătat ceea ce nu văzusem. De un eșafod puțin mai la vale atârnau vreo zece spânzurați. Când am ajuns la locul supliciului, am văzut că toți erau tineri, țărani și ciobani, morți de cel puțin trei zile. Pe o tăbliță de lemn, fixată de grinda de care erau spânzurați, erau scrise cuvintele Mea culpa. Puțin mai departe se afla un sat distrus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
unde se negociau afacerile. Imediat după piață urma Forul lui Constantin, cel mai vechi, trecându-se pe sub un arc mare de piatră pe care erau fixate două mâini de bronz enorme. Callisto mi-a spus că, în timp ce erau escortați spre supliciu, condamnații puteau fi grațiați numai înainte de a depăși acel arc. În fine, iată-ne ajunși în piața Augusteon, în fața porților de bronz ale clădirii imperiale numite Palatul Sacru sau Magnaura. Era mai curând un oraș în interiorul orașului decât un palat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
acasă. Lucas dădu drumul unui rîs scurt, sarcastic. Marie preferă să nu-i dea atenție și trecu mai departe, la o machetă mare care reproducea monoliții de la Ty Kern. Niște personaje micuțe și naiv reprezentate Întruchipau șase oameni supuși la suplicii pe menhirii Însîngerați. Pe un ton neutru, ea explică modul În care femeile de pe insulă Îi răstigniseră pe jefuitori ca să-i pedepsească pentru scufundarea vasului Mary Morgan și uciderea bărbaților lor. Fersen se Întoarse spre ea, zeflemitor. - Și femeile de pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe Christian, pe pasarelă, Întorcîndu-se spre chei Într-o ultimă mișcare de speranță. Răsună ultima avertizare a sirenei. Marie Își făcu sînge rău imaginîndu-și sentimentul de abandon, de trădare pe care cu siguranță el Îl trăia. Încercă să pună capăt supliciului făcînd energic stînga-mprejur pentru a se Întoarce În cameră. Își luă holsterul, Îl pregăti, strecură arma Înăuntru și ieși, cu privirea inexpresivă. Ciocăni aproape violent la ușa camerei lui Fersen, iar cînd acesta se ivi, mirat, nici măcar nu-i lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În Brazilia. Era acuzat de fapte abominabile. La domiciliul lui, poliția găsise vreo sută de casete video cu crime și scene de tortură, triate și etichetate cu grijă; În unele, David apărea cu fața descoperită. Caseta proiectată În fața juriului prezenta supliciul unei bătrâne, Mary Mac Nallahan, și al nepoatei sale, un bebeluș. Cu niște clești tăioși, Di Meola tranșa bebelușul În fața bătrânei, apoi, după ce-i smulgea acesteia un ochi cu degetele, se masturba În orbita sângerândă; În același timp, cu telecomanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vieți. Însă prin felul cutremurător În care a părăsit această lume haină, Căpitanul se apropie cel mai mult de Sfântul Ioan Botezătorul. Deși Îi desparte o enormă distanță temporală (de circa 1980 de ani), totuși amândoi sfârșesc cam prin aceleași suplicii Înfricoșătoare, ordonate de aceeași ocultă anticreștină. Există, așadar, o izbitoare asemănare perfectă Între ucigașii lui Ioan Botezătorul din anul 27 și cei ai lui Corneliu Codreanu din anul 1938 după Hristos. Tetrarhul iudeu Irod Antipa Îl are corespondent, după 1911
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
acest timp șeful mă plesnea din când În când pe față și Îmi cerea legăturile din Alba. Se Întrerupea, când Îl Încuraja pe călău: «dă-i, dă-i, dă-i.» Eram năucită. Mă rugam cu disperare să mor, să Înceteze supliciul. Mă rugam să pot măcar urla. Dar nu puteam scoate nici un sunet.” În fine, ajunge la Cluj. Atât de rău arăta de pe urma bătăilor primite la Alba-Iulia, Încât primul anchetator clujean care o vede și află că vânătăile au fost pricinuite
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
anul 2003, inclusiv. Să vedem, acum, măcar unele aprecieri pe care le face autorului distinsul prefațator Gheorghe Calciu, sacerdot și patriot emblematic, care l-a cunoscut pe Grigore Caraza chiar În Închisoare, adică În locul cel mai potrivit pentru Încercarea prin suplicii maxime a tăriei caracteriale, proces În urma căruia oamenii slabi se transformă În iude, În bestii și În călăi, iar cei incoruptibili ating măreția muceniciei, a sfințeniei. Cităm din Prefață: „Grigore Caraza a rezistat fără compromis violenței, perfidiei, promisiunilor, tentației sentimentalismului
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de piatră. M-am uitat înapoi să văd acel negru palat de uriaș, ce s [e]-nalța în cer asemenea unui munte în patru colțuri. Deschise poarta. Afară aștepta o trăsură neagră asemenea carelor mortuare. Credeam că mă duce la supliciu. Mă suii. În fundul trăsurii ședea un bătrân galben ca moartea, cu capul pleșuv și-ncoronat de vo câteva fire de argint, cu lanțuri grele de mâni și de picioare. Era companionul durerilor mele. Șezui alături de el, dinaintea noastră ședeau soldați, dinapoia
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
O, ceasuri de desfătare, de ibovnici numărate, Atunci cînd biata fată pe călcaturi măsurate Se leapădă de-o rușine ce o țînea la opreală Și pășește spre ibovnic cu frică și cu sfială.” Răbdarea, pîrjolirea, lacrimile și celelalte semne de supliciu exprimă, În realitate, o imensă poftă de desfătare (cuvînt esențial În terminologia erotică a epocii): „Avînd numai bucurie Că pei În statornicie’’... Am analizat mai Înainte scamatoria acestei suferințe. Conachi dezvăluie el Însuși mecanismul imposturii Într-un poem care grupează
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
se zbuciumă chinuit de contradicții; cum e cu putință să stabilim dacă într-adevăr a căzut la sânul celei ce domnește peste infern și-i roade facultățile de a cugeta? Au votat în unanimitate și au hotărât să-l supună supliciului menit să-l facă să spună adevărul. A fost întemnițat la izolare într-o subterană zisă a crocodilului, un soi de gropniță înlăuntrul căreia, de sus, temnicerii chitiți să-l supravegheze i se pișau și-l scuipau în cap. Mâncarea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
zile-ntregi, în timp ce era anchetat necontenit de judecători. De-o parte și de alta se aflau doi jandarmi chitiți gata să-l pună la loc pe nefericit imediat ce acesta ar fi cedat, și să-l brutalizeze dacă refuza să răspundă. Supliciul a durat cam patruzeci de ore în șir; ancheta s-a desfășurat fără întreruperi. În plus, pentru a-l face să recunoască că nu este nebun, ci doar vinovat și viclean, l-au supus la tot felul de chinuri fizice
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
desăvârșită supunere. Ioanide explica fenomenul astfel: "Femeia la țară e un factor complet neglijat de bărbat; Suflețel, ajuns la stadiul civilizației, a căzut în extrema opusă, e mirat de situația de a te închina femeii, a devenit feudal, având plăcerea supliciului." Smărăndache nara că, fiind într-o excursie de intelectuali în străinătate, Suflețel a primit o telegramă din partea Aurorei cu acest conținut: "De ce întîrzii?" Atunci Suflețel a întrerupt excursia și s-a întors imediat în țară, arătând la toți, ca un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lor, ne-au dăruit tuturor din belșug atâtea binefaceri cerești”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Problemele vieții, traducere de Cristian Spătărelu și Daniela Filioreanu, Editura Egumenița, p. 14. footnote>. Martirii - mărturisitori jertfelnici ai credinței Martirii, privind teribilele suplicii ca pe ceva neînsemnat, nu se grăbeau de fapt spre moarte, ci spre adevărata viață, căci Hristos era viața lor și a trăi însemna Hristos. Și-au îndeplinit astfel cu dor mărturisirea martiriului. O mărturisesc ei înșiși: „Noi în teama
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
indici de Pr. D. Fecioru, în PSB, vol. 17, Editura IBMBOR, București, 1986, p. 537. footnote>. Dacă în acest mod al promisiunilor deșarte și al adulațiilor, creștinii nu au cedat, prigonitorii au recurs la chinuirea trupurilor lor, uneltind și scornind suplicii inimaginabile. Însă mucenicii i-au înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței în Hristos și un curaj pilduitor pentru toate generațiile de creștini de pretutindeni și dintotdeauna. În Actele martirice sunt nenumărate astfel de episoade paradigmatice: „Probus zise: «Ori aduci
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
adora. Dar el l-a întrebat pe rege, zicând: „De ce cinste este vrednic cel care, părăsindu-și țara sa, se pune în slujba altei țări străine?”. Și când regele a răspuns: „«Este vrednic de moarte și de cel mai crud supliciu», preaînțeleptul bărbat a zis: «De ce așadar să nu sufere pe drept omul care, părăsind pe Creatorul și Făcătorul lumii, pe Cel ce dă viață și mântuire, vrea să zeifice pe unul din slujitorii Lui și să-i acorde mai degrabă
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
în felul acesta cei din Edesa au scăpat de furia împăratului”<footnote Casiodor, Istoria bisericească tripartită, cartea a VII-a, capitolul XXII, în PSB, vol. 75, p. 301-302. footnote>. Nici creștinii de neam nobil nu s-au dat înapoi de la supliciile martiriului. Același istoric - eruditul aristocrat roman creștin Casiodor - ne relatează că Hormisdas era un mare nobil la perși, care avusese pe tatăl său prefect. Când regele a aflat că acesta este creștin, a cerut să-i fie adus și i-
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
au putut mărturisi pe Hristos, «făcându-i biruitori în Hristos» (II Cor. 2, 14)”<footnote Ibidem, cartea a X-a, capitolul XXXI, p. 418. footnote>. Torturați pe nedrept și fără de milă, mucenicii iertau și cereau îndurare pentru cei vinovați de supliciile la care erau supuși. Chinuiți fiind, pentru ei mai dureroasă era osânda ce-i aștepta pe călăi, decât pieirea trupului lor; astfel, dați morții, ei se rugau pentru iertarea, pacea și viața tuturora. Așa s-au stins pentru lumea aceasta
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
urmă participă la patimile lui Hristos. El, Care suferea în ei, împlinea mari minuni. Astfel, martiriul este un gest de iubire: martirii erau ușurați de iubirea lui Hristos. În timp ce mulțimea cerea ca martirii să fie biciuiți și supuși la diferite suplicii - așa cum a fost biciuit și prigonit Iisus -, ei se bucură pentru că îndură astfel o parte din patimile Domnului. Hristos suferă cu mucenicul, iar mucenicul suferă cu Hristos. Suferința sa are un sens și devine mântuitoare. Marea bucurie a martirilor, departe
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
și Maximin care au suferit mucenicia pe timpul lui Iulian Apostatul, I, în vol. Predici la sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți ..., p. 356. footnote>. Același autor menționează că cei mai mulți dintre împărații păgâni au aruncat pe creștini la diverse suplicii, și anume, în adâncuri, în foc, în prăpăstii, în mare, i-au dat furiei fiarelor sălbatice, i-au supus la fel de fel de chinuri și munci, căci „căutau cu orice chip să nimic ți. Cu cât creștinii erau tească credința din
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
încât nu au putut fi toate notate în scris. Mulți martiri au rămas cunoscuți doar de Dumnezeu. Doar cei din provinciile m ai puțin prigonite sau cei care au scăpat prin fugă au putut să scrie despre credința martirilor și supliciile la care au fost supuși. Se notau viețile sfinților uciși, care se citeau mai apoi în biserică. Numele celor martirizați au umplut calendarul creștin, martirii fiind primii sfinți prăznuiți de Biserică. Numărul celor care au pătimit pentru Hristos este imens
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
în rețeaua ne-definirilor sale. Nehotărârea este o ținere în suspensie care suprimă posibilitatea oricărei autodefiniri. Pentru că este incapabilă să trimită la act, ea nu instituie decât negativitatea, absența. Întors către fondul de incertitudine al ființei mele, nu cunosc decât supliciul ruminației nesfîrșite: "ce e de făcut?" " Ce e de făcut?" Această întrebare este o siglă a deliberării? Sau una a nehotărîrii? Care este distanța care le desparte, acel spațiu imperceptibil al insidiei, în care deliberarea se relaxează, pierde promptitudinea soluției
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]