1,367 matches
-
ad uterum mixat cu subteranele prozelor lui Sábato & Co. Visul (completat și reeditat sub titlul Nostalgia, 1993; Premiul Academiei Române) avea să fie cartea unui prozator excepțional, dăruit regal cu viziuni de cel mai pur romantism și în cel mai profund suprarealism (vecin, din acest unghi, cu Ștefan Agopian). Jucându-și cu încântare ipostazele, C. își trăiește ființa și viziunile cu oscilantul tremur al acului de balanță între Animus și Anima, sorbind extatic din filtrul hipnotic al uneia cu paiul translucid și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
pericol la adresa sensurilor pozitive ale creației artistice. Nu era totuși un conservator, dar înnoirea însemna pentru el o reconstrucție raționalistă, a cărei valoare definitorie e libertatea. Raționamentul ce prezidează sistemul preconizat de V. explică și de ce, de pildă, a respins suprarealismul, a cărui poetică se întemeiază pe funcțiile subconștientului. În ansamblu, libertatea e privită ca o condiție existențială a culturii, opusă prin spiritul ei oricărei forme a anarhiei. Într-o epocă în care valorile umanismului erau amenințate de agresiunea totalitarismului, tânărul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290513_a_291842]
-
artă de a trăi. Dispărut în mod misterios, după ce se va fi remarcat devenind campion de box al Franței la semigrei și va fi editat cele cinci numere ale revistei sale de scandal, acest precursor al mișcării Dada și al suprarealismului îl putea fascina pe tânărul universitar (trăitor într-un mediu academic deja timorat de "revoluția culturală" a lui Ceaușescu din 1971 și hrănit spiritual prin cărți strecurate cu chiu cu vai prin filiere oficiale și prin rarele deplasări în Occident
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
iluzie". Subliniez cuvântul-cheie, pentru că el ne trimite la modurile poetice ale momentului, așa cum fuseseră ele văzute de un Alain Bosquet, autor liric reprezentativ al epocii. Primul ar fi "tradițional" anexând ceea ce au adus de-a lungul vremii Rimbaud, psihanaliza și suprarealismul. Cel de-al doilea este "eclatat" (voi prelua aici un neologism folosit frecvent de Pițu, recuperând accepția de "explozie", "distrugere" din limba de origine), el este preocupat de negarea vocabularului, nu se împacă decât cu șocul senzorial și face apel
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Luca, Alexandru Gheorghiu Doinaru, I.I. Stoican și Alexandru Șendrea, până la gruparea scriitorilor băcăuani din jurul noului Ateneu, reprezentată de poeți, prozatori și dramaturgi, afirmați ca scriitori moderni nu sub „pulpana” realismului socialist, cum ar fi vrut regimul comunist, ci sub influența suprarealismului, care a reprezentat haina „portocalie” în evoluția vieții spirituale din ultima jumătate de secol. Despre toți am scris și publicat în gazetele locale, ori din Iași și București, articole și studii monografice adunate în volume, apărute la editurile din zonă
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
vizuală a lumii. Abstracția gestuală folosește pata de culoare sub impulsul actului. Actul pictural este un act esențial ce intră în compoziția picturii. Fotorealismul duce la identificarea fotografiei cu pictura, prin intermediul folosirii culorii și întră în opoziție cu expresionismul abstract. Suprarealismul folosește elemente ale neașteptatuluii, juxtapuneri neașteptate și non sequitor. Astfel, pictura este o valoarea spirituală, în timp ce culorile primare sunt indentificate cu sentimente sau concepte. Anumiți tropi ontologici își fac simțită prezența în compoziția picturală. Alegoria are scopul de a comunica
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sfârșitul subiectivității. Acest lucru intră în opoziție cu narativitatea tradițională, care oferă o "existență transcendental teologică și își reproduce principiul cauzalității într-o construcție coerentă a spațiului și timpului aplicată în literatura realistă și fantastică"17. Realitatea cinematografică duce la suprarealism prin simbolicul imaginii și narativitatea fantastică, așa cum se întâmplă în Un chien andalou regizat de Luis Buñuel și Salvador Dalí. Expresivitatea narativității suprarealiste este posibilă prin juxtapunerea anumitor fragmente de imagine. Posibilitatea lor constă în modul relațional dintre elementele ontologice
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
au analizat probleme precum: semnificația artelor; cunoașterea artistică; epistemologia cunoașterii estetice; „momentul calitativ” versus „momentul cantitativ”; avantajele explorării estetice în formarea personalității; critica legendelor, basmelor și povestirilor (critical storytelling); arta secolului XX și raporturile ei cu curriculumul oficial; cubismul, expresionismul, suprarealismul, dadaismul etc. și curriculumul; arta și societatea; arta ca text politic; semnificația artelor și a cunoașterii estetice pentru curriculum și pentru instruire; posibilitatea de a construi curricula centrate pe cunoașterea estetică (aestetic knowing); connaisseur-ul și connaisseurship-ul (cunoscătorul și aprecierea calitativă
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Romanică, unde predă limba și literatura română și literatură comparată. În 1977 și-a susținut doctoratul la Heidelberg, sub îndrumarea lui Walter Biemel, cu teza Merleau-Pontys Phänomenologie der Sprache. Principalele preocupări se îndreaptă spre cercetarea fantasticului, a avangardei și a suprarealismului, a legăturii dintre naratologie și interpretarea literară a autobiograficului, iar în domeniul istoriei literaturii române - spre eminescologie. Contribuie cu prezentări ale scriitorilor români la Brockhaus Enzyklopädie și la Kindlers Neues Literaturlexikon, este prezentă în reviste academice și în volume de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287350_a_288679]
-
paradigme literare cu impact asupra scrisului românesc al veacului: sămănătorismul, poporanismul, naționalismul etic (Simion Mehedinți și „Convorbirile literare”) și estetismul (Al. Macedonski, continuat de Ovid Densusianu și „Vieața nouă”). Constantin Micu și C. Maican sunt autorii articolului De la dada la suprarealism, iar George Ciorănescu realizează studii monografice despre St. O. Iosif și Duiliu Zamfirescu. Publică traduceri Horia Roman (din Albert Samain), Alexandru Marcu (din Rainer Maria Rilke). Cronicile literare sunt susținute de Constantin Maican, George I. Ștefănescu, George Ciorănescu. Alți colaboratori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289225_a_290554]
-
doua. I se alătură numeroși tineri scriitori (F. Aderca, Adrian Maniu, Al. A. Philippide, N. Davidescu ș.a.), dar și scriitori consacrați (Tudor Arghezi, Paul Zarifopol, G. Bacovia). Aici publică I. Vinea articolul programatic Modernism și tradiție, iar Aureliu Weiss, Manifestul suprarealismului. Din 1922 este membru în gruparea „Poesis” și unul dintre principalii ei conferențiari, vorbind despre poezia lui Walt Whitman, teatrul lui Frank Wedekind, mișcarea de la „Contimporanul” ș.a. A colaborat cu publicistică politică sau literară și cronici dramatice la „Fapta”, „Viața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287004_a_288333]
-
și prototipul „eternului student” din literatura acestei epoci „bântuie” asemenea locuri, din a căror substanță personalitatea lor livrescă împrumută mult, iar dadaismul se naște, în 1916, în Cabaretul Voltaire din Zürich, un loc des frecventat de Tristan Tzara. Avangarda și suprarealismul, apoi existențialismul parizian beneficiază din plin de perimetrul nonconformist al cafenelei, unde se dă citire manifestelor, se angajează dezbateri și polemici, se intră în dialog și se lansează vedete. Fapt relevant pentru lenta maturizare și emancipare a culturii românești, pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
mondial, de tăcere forțată, închid un moment de ruptură profundă în spiritul lui T., întrucât el nu își continuă activitatea, în ciuda faptului că aceasta ar fi însemnat, în noul context, un capital simbolic considerabil. Devine partizan al celui mai strict suprarealism, văzut ca revoluție permanentă, ca negație simultană a ordinii sociale și a artei existente, dar și ca negație veșnic reiterată, ca negație a negației, adică și a suprarealismului ajuns manieră. Ca atare, propune înnoirea vechilor „descoperiri”, precum și altele noi, proprii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
noul context, un capital simbolic considerabil. Devine partizan al celui mai strict suprarealism, văzut ca revoluție permanentă, ca negație simultană a ordinii sociale și a artei existente, dar și ca negație veșnic reiterată, ca negație a negației, adică și a suprarealismului ajuns manieră. Ca atare, propune înnoirea vechilor „descoperiri”, precum și altele noi, proprii. Strict vorbind, unele - cunoscutele deja „vaporizări”, „stilamancii” și „fumaje” ori proaspăt inventatele „grafii colorate”, „grafomanii entoptice”, „pantografii”, „mișcări hipnagogice” - aparțin, în fapt, artelor plastice, în timp ce altele - „oniromanciile obsesionale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
de flotter, în care predomină relatarea unor vise și deliruri, și Le Même du même, un fel de eseu abordând fenomenul visului. Totul se întemeiază, precum se declară în Dialectique de la dialectique, pe proclamarea iubirii drept „metodă generală revoluționară proprie suprarealismului”, „metodă de cunoaștere și de acțiune”. Inclusiv pe plan social, căci „erotizarea fără limite a proletariatului este gajul cel mai prețios ce-i asigură [...] dezvoltarea revoluționară reală”. Forța subversivă a iubirii se descoperă și prin relația dintre „automatisme” (cel grafic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
Ist. lit., 337; Ovid S. Crohmălniceanu, Evreii în mișcarea de avangardă românească, îngr. și pref. Geo Șerban, București, 2001, 167-171, 199-200; Popa, Ist. lit., I, 250-251; Dicționar de avangardă literară românească, coordonator Lucian Pricop, București, 2002, 151-153; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003, 208-214, passim. V. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290276_a_291605]
-
plastice în Principatele Române). La vârsta senectuții, debutează în proză cu volumul Jaf în dragoste (1993), prefațat nu întâmplător de un poet, Ștefan Aug. Doinaș. Textele, de mică întindere, sunt adevărate poeme în proză, care păstrează o mare parte din suprarealismul debutantului din 1930. Cele mai ample, unde autorul poate experimenta modalități narative noi, din care nu lipsesc viziuni onirice, descrieri de interior somptuoase sau urmuziene, îl recomandă ca pe un foarte modern autor de literatură fantastică. Ambiguitatea, echivocul, ezitarea rămân
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285881_a_287210]
-
Al.I. Cuza“ din Iași, una dintre marile lui lucrări, poate capodopera absolută a lui Sabin Bălașa, Galaxia Iubirii, este tot o sugestie pe care i-a oferit-o poetul Mihai Eminescu. Prolific și talentat, Sabin Bălașa este inconfundabil prin suprarealismul lui. Talentul i-a fost răsplătit cu numeroase premii și distincții: laureat al Festivalului Tineretului de la Varșovia (1955) și Moscova (1957); Medalia de Aur la Concursul tinerilor pictori de la Pescara, Italia (1965); Premiul revistei „Arta“ (1969); laureat al Festivalului Internațional
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
o altă poveste, nu fac parte din această categorie. Ele nu au simțul realului, specific unui simplu "desfrânat și cititor de ziare". Viața lor se organizează în altfel de spații. Confruntarea cu realitatea pare a-i încurca; lumea lor este suprarealismul. Încercarea de a explica un fenomen care nu se încadrează în real este ademenitoare, dar iluzorie. Debutant, mi se părea că mă confrunt cu o semiologie logică. Acum știu că psihiatria este tot atât de încărcată de mistere cum este religia. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
adevăr. Și, la spitalul unde mă găsesc acum (ca unic medic, nimeni nu mă contrariază; psihiatria, ca și arta, implică mult egoism), am ocazia să fac exerciții nocturne de artă a ascultației. Să vezi ce I repede se trece la suprarealism... * Ocazia se ivește: O doamnă, care m-a evitat zilele acestea aproape întorcându-mi spatele, mă așteaptă la ușa camerei de gardă. Oră nepotrivită; dar asta doar vag, "în genere", fiind foarte potrivită în arta noastră. Noaptea oamenii devin mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care nu au încă un nume și dispune de geometrii inexistente. Mi s-a întâmplat, într-o împrejurare festivă, trecând prin Bacău, unde se sărbătorea, cu agitație medievală și cu bere contemporană, "Ziua primarului", să înțeleg, foarte concret ce înseamnă suprarealismul. Nu aparține unei epoci istorice, nici unei necesități psihologice, este un derivat al unor reverii care anulează geometria, spațiul și timpul și legile de toate felurile. Mă întrebam atunci, la Bacău, dacă astfel de producții suprarealiste sunt cumva nocive. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
deschiși la drumuri pe care, probabil, nu le voi face niciodată. Ce să caut eu în trenul Deda Veche-Sărățel? Dar în vis, în reverie, am fost pe acolo de sute de ori. Așa intrăm în spațiul paralel cu realitatea, în suprarealism: prin reverie. * O anume optică de un materialism rigid fixează "visarea cu ochii deschiși" printre stările psihice statice; tipul de contemplator al stelelor, de "încurcă-lume", puțin ridicol, apragmatic și în genere inutil, a ajuns un portret-robot al insului căzut în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Nu scăpăm, nu putem scăpa de reverie pentru că ne este totuși necesară ca apa și aerul; pentru că suntem dependenți de ea; pentru că nu putem organiza nimic, nici o "societate împotriva visării". Ce ne-am face fără perfida dimensiune a metafizicii și suprarealismului? Știm că reveria ne oferă un bilet fără acoperire. Dar, noi știm mai cu seamă "ceea ce vrem să știm"; a doua parte a scenariului o ignorăm cu plăcerea cu care nu observăm ceea ce nu ne convine. Poate că reveria este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ceea ce vrem să știm"; a doua parte a scenariului o ignorăm cu plăcerea cu care nu observăm ceea ce nu ne convine. Poate că reveria este mult mai importantă decât credem, tocmai prin aceea că este cea mai sigură cale către suprarealism. Și suprarealismul ne este familiar și strict necesar; am trăit în suprarealism, ne-am deprins cu fructele lui, cu copacii și frunzele machiate, ne-am deprins cu fanfara. (Suntem "fanfaroni", credea, în acei ani, un copil denumind astfel pe cântătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
să știm"; a doua parte a scenariului o ignorăm cu plăcerea cu care nu observăm ceea ce nu ne convine. Poate că reveria este mult mai importantă decât credem, tocmai prin aceea că este cea mai sigură cale către suprarealism. Și suprarealismul ne este familiar și strict necesar; am trăit în suprarealism, ne-am deprins cu fructele lui, cu copacii și frunzele machiate, ne-am deprins cu fanfara. (Suntem "fanfaroni", credea, în acei ani, un copil denumind astfel pe cântătorii din fanfară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]