559 matches
-
forme ciudate au vrut, fără succes, să schimbe lumea. Arme ieftine ale tuturor paria de pe pământ, fabricate În mii de unități, cu mațele În vânt pe picioarele mele băgate În blugi foarte scumpi. Acest ready-made i-ar fi Înnebunit pe suprarealiști. Nu crezi, Faulques? Mă Întreb ce nume i-ar fi pus. Șansa pierdută? Funeraliile lui Marx? Arma asta au e o armă? Când războiul se duce, poezia se Întoarce? Tocmai mi s-a năzărit că semnătura domnului Kalașnikov e tot atât de
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
I-o spusese râzând, din spatele unui pahar cu vin, la Veneția, În ultima noapte de Anul Nou pe care o petrecuseră Împreună. Ea se Încăpățânase să meargă acolo, unde petrecuse câteva nopți de Anul Nou În copilărie, ca să vadă expoziția suprarealiștilor din palatul Grassi. Vreau să mă duci la cel mai bun hotel din acest oraș-fantomă, ceruse, și să hoinărești cu mine noaptea pe străzile pustii, fiindcă asemenea nopți nu le poți găsi decât acolo: e atât de frig, că vagabonzii
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
la experimentul primejdios al drogului, al alcoolului ori, pur și simplu, al celebrității (Malcolm Lowry, Hemingway). Se poate muri din orice: din orgoliu aristocratic, precum Cato („Acum sunt propriul meu stăpân!”), din dezgust (ultimele cuvinte ale lui Crevel, dandy-ul suprarealist, au fost: „Rog incinerați-mă. Dezgustat. Dezgustat de tot.”), din oroarea - cum altfel dacă nu metafizică? - de a mai continua (Paul Celan, Marina Țvetaeva), dintr-o ereditate mai puternică decât capacitatea scriitorului de a o controla (Hemingway: tatăl său se
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
practică, aplecarea sa spre dreapta e violent-irevocabilă. Însăși atingerea cu cei de stânga Îi provoacă oroare și decide să se izoleze de ei cu orice preț: „Am hotărât să nu mai pun piciorul la N.R.F.*, unde domină evreii, comunizanții, vechii suprarealiști și tot felul de inși care cred din principiu că adevărul se află la stânga”. Fără Îndoială, un fanatic al dreptei precum el nu poate admite o astfel de sfidare: condotier ideologic, tot ce contravine principiilor sale trebuie combătut cu vehemență
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
blestemul”. Și, din nou, Marele Păcat, blestemul metafizic Își găsește Întruparea În câțiva dintre cei care i-au făcut viața un infern: Cât despre La N.R.F. ea se va târî la picioarele mele. Această adunătură de evrei, de pederaști, de suprarealiști timizi, de pioni francmasoni, se va zbate mizerabil. Gallimard, lăsat fără Hirsch* al lui, și alți câțiva, Paulhan lăsat fără Benda al lui, se vor furișa pe lângă ziduri, cu coada Între picioare. Sentimente nu tocmai creștinești, după cum se vede, la
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
în 1966. A colaborat la revistele transilvănene „Steaua”, „Tribuna”, „Familia”, dar și la „Tomis”, „Arta”, „România literară” ș.a. Semnificativ este faptul că a reușit să-și atragă chiar înainte de debutul în volum sancțiunile criticilor proletcultiști, care îl enumeră fie printre suprarealiștii de categorie inferioară, fie printre autohtoniștii condamnabili pentru că „ajung la o comuniune stranie interioară cu întreg cosmosul, cu duhul pământului sau cu spiritele strămoșilor” (Ov. S. Crohmălniceanu). În volumul Zumbe, al unui poet din familia ironiștilor protestatari și nonconformiști de după
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
călător la Sfântul Munte, i se întîmplă evenimente ce nu se pot pricepe decât "numai prin lucrarea unei tainice minuni". Un cutremur care a devastat România de curând a fost interpretat ca miracol în favoarea unei formații politice. Capitolul XXVIII DADAIȘTI, SUPRAREALIȘTI, ERMETICI TRISTAN TZARA Tristan Tzara, care avea să inventeze la Zürich dadaismul, poezia hazardului exterior ("Luați un jurnal, luați o pereche de foarfeci, alegeți un articol, tăiați-l, tăiați pe urmă fiece cuvânt, puneți-le într-un sac, mișcați..."), scotea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
este un poet și scrierea lui valorează prin ceea ce sugeră. Realitatea se transfigurează, devine fantastică și un fel de neliniște de Edgar Poe agită pe aceste secături ale vechii capitale române. De aceea scriitorul trebuie pus mai degrabă în grupul suprarealiștilor, dată fiind atenția lui pentru elementul inefabil ancestral, aparținând fondului obscur. H. BONCIU Înrâurit de poeții austriaci, în special evrei, H. Bonciu aduce în proza lui metode romantice, expresioniste și suprarealiste, witz sarcastic, ridicarea fiecărui moment la o idee, interpretarea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
instrument în acțiune, este mult uzitată în multiplicitatea abordărilor contemporane (discursul feminist, colonialist etc.). 3.2.3. Perspective ale scriiturii 3.2.3.1. Scriitură textuală și scriitură non-textuală Ideile scriitorilor tel-quel-iști, asociate unui accentuat spirit de frondă moștenit de la suprarealiști, s-au manifestat de preferință în revista Tel-Quel, cu apariție trimestrială între 1960 și 1982. Articolele consemnate aici se bazează pe sesizarea crizei limbii, a instituțiilor sociale și a individului și pe elaborarea unei teorii care să aibă drept puncte
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Dardanele. La sf�r? ițul lui 1915, Bulgaria a intrat �n r? zboi de partea Puterilor Centrale. �n Apus, totul se rezumă la un cr�ncen r? zboi de tran? ee, instal�ndu? se atmosferă de �Nimic nou pe frontul de Vest�, descris? suprarealist de Remarque. �n timpul acestui r? zboi, armate uria? e, st�nd fă??? n fă?? , s? au distrus una pe cealalt? f? r? mîl? ? i sistematic cu artileria, gaze toxice, s�rm? ghimpat? ? i mitraliere lun? dup? lun? ? i an dup
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
modă în vreme? Nu. Angoasele olandezului aveau rostul explicitării îndoielilor. Dureroaselor îndoieli ale diletantului de geniu. Că va fi înțeles greșit de contemporani, de improbabilii discipoli. Apoi, modernii tîrzii, mai toți s-au exersat prolific în pagini de exegeză. Iar suprarealiștii, dadaiștii au practicat, dincolo de pagina scrisă, gesticulații exhibiționiste, oripilînd sau dînd de gîndit. Artele momentului? Ritos antitradiționaliste, cunosc o fascinantă ebuliție a punerii în scenă, a montării șocante. Chiar și într-un oraș "cuminte", clasicizant, ca Iașii, sînt promovate soluții
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
teribiliste, asta ține de neesențialul subsidiar comportamental al artistului. Doar certitudinea unicității fiind, se înțelege, condiția sine qua non care decide finalmente. De revăzut mintal spectacolele burlești ale avangardei secolului trecut, pentru a reconstitui, cronologic, sindromul. Dadaiștii, suprematiștii, cu osebire suprarealiștii începutului de secol au excelat în înscenări care frizau grotescul. De Chirico își amintește, în Memorii, cum provocării sale șocante cu ocazia propriului vernisaj, ceilalți confrați suprarealiști i-au replicat printr-o scabroasă scenografie în chiar vitrina sălii de expunere
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Gauguin?; dar Lautrec?; dar Matisse? 6. Picasso, demonul deconstrucției moderne; dar, de ce nu? mai puțin celebrul Villon? 7. Klee, pseudonaivul savant; dar Utrillo? 8. Arp, abstractul speculînd rodnicia hazardului; dar Mondrian? 9. Modigliani, candidul pervers al lascivelor nuduri. 10. Pollock, suprarealistul gestual, precursorul postmodernismului. Ați observat, mirați poate, absența "diletantului" Van Gogh. Nu întîmplător: puseu psihanalizabil oricum, dacă mi-l atașez "diletantismului" personal, mereu atent să iasă de sub... anatemă și să se așeze în profesionalism pur sang. Cîtă insolență, nu? în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu sine. Cea care-i și dăduse tăria să reziste pînă atunci. Gellu Naum este azi, la puțină vreme de la dispariție, un reper de integră frumusețe existențială. Demonul comparației imediate mă trimite, evident, la alte cîteva nume, nu de anvergura suprarealistului, se-nțelege, dar prea vînturate public, pentru a nu isca motivate mirări. Nici chiar perplexe, avînd în vedere subgabaritul lor și deci excluderea juxtapunerii cu nobilul caz. Într-o recentă serată t.v., Eugenia Vodă (perplexîndu-ne, cu adevărat, avîndu-l invitat
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lumea (artistică) rumorile au fost sarea și piperul festinurilor. Și, slavă domnului, festinurile se țin lanț de vreo două sute de ani, cam din momentul în care modernitatea a căpătat statut de lege. Mult mai încoace și mult mai provocator, ieșirile suprarealiștilor, bulversante în momentul impactului lor prim, ne par acum de o dulce candoare. E de ghicit, cred, bătaia scurtă a preambulului. Așadar. Ce fascinant e să privești cu seniorială detașare dar și cu generoasă curiozitate manevrele frapante ale nou-veniților. Justificate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și înfrânge blestemul pierderii de sine, consecință a îndepărtării omului de realul sacru. Dincolo de enunțul, deseori abstrus (el a dus la situarea lui S., în Istoria literaturii române de la origini până în prezent a lui G. Călinescu, în capitolul rezervat dadaiștilor, suprarealiștilor și hermeticilor), poetul este, în esență, un romantic. Definitorie, la el, este înfruntarea contradicțiilor proprii naturii omului, a unui dualism funciar: perechile de animale din arcă arată sufletul și trupul în dezunire (Talazuri înlăuntru); cele două „părți” ce nu se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
corespondent al revistei ,,Integral”, în care îi apar De vorbă cu Pirandello (1925) și texte-manifest substanțiale (De la futurism la integralism). Îl cunoaște pe F. Ț. Marinetti, care devine prezenta epistolara în aceeași publicație. Stabilit în Franța, S. se integrează mișcării suprarealiștilor, în iunie 1928 contribuind la apariția revistei ,,Discontinuité”, împreună cu Arthur Adamov ș.a. După un an e inclus cu versuri în placheta colectivă Mises au point. Publică puțin în periodicele franceze interbelice. I se acceptă naturalizarea în februarie 1938. Mobilizat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
pare să fie condiția esențială a umorului lingvistic. În plus, dacă nerespectarea maximelor legate de calitate, cantitate și manieră este comună glumelor obișnuite încadrate umorului tradițional, deliberata omisiune a principiului relevanței este o tehnică tipică în cazul dadaiștilor și al suprarealiștilor, generatoare deci de un umor absurd. Replici precum " Iaurtul e bun pentru stomac, rinichi și apoteoză", "Nu te uita la curci, mai bine pupă-l pe primar!", "Mai bine o pasăre de câmp decât un ciorap într-un copac", "Ți-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
penibile"), "umor de eșafod", "umor macabru", umor sângeros, atroce, feroce etc. este o modalitate estetică reprezentată literar din cele mai vechi perioade, de la Petronius, la Rabelais, Shakespeare, Swift, Marchizul de Sade, E. A. Poe, Baudelaire, A. Jarry și apoi masiv la suprarealiști, în teatrul "cruzimii" și mai ales în teatrul absurdului. Apărut atât în perioade istorice tulburi ca formă de protest, de apărare împotriva anormalității care amenința prin aneantizare și anihilare totală a umanului, cât și în momentele de acalmie, ca revers
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
îi apare la București volumul Priveliști, reunind poeziile scrise în românește începând din 1917. În Franța, renunțând la visurile de a da „o justificare estetică Universului”, urmărește totuși îndeaproape experimentele literare ale anilor ’20. Se apropie de dadaiști, apoi de suprarealiști, continuând totodată să ofere texte revistelor de avangardă românești „unu”, „Chemarea”, „Integral”. Dezamăgit de André Breton și de suprarealiști, le reproșează încercarea de a „explora în mod rațional subconștientul”, ca și adeziunea unora dintre ei la comunism. Urme ale polemicii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
de a da „o justificare estetică Universului”, urmărește totuși îndeaproape experimentele literare ale anilor ’20. Se apropie de dadaiști, apoi de suprarealiști, continuând totodată să ofere texte revistelor de avangardă românești „unu”, „Chemarea”, „Integral”. Dezamăgit de André Breton și de suprarealiști, le reproșează încercarea de a „explora în mod rațional subconștientul”, ca și adeziunea unora dintre ei la comunism. Urme ale polemicii cu Breton se regăsesc în lucrări precum Rimbaud le voyou (1933), în care F. refuză imaginea devenită dogmă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
a devenit: a) criza de materii prime b) poluarea c) informația d) globalizarea 2) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: Pictorii care fac din lumină elementul principal al compoziției lor se numesc: a) expresioniști b) abstracționiști c) suprarealiști d) impresioniști 3) Marcați litera corespunzătoare răspunsului pe care îl considerați corect: Procesul de înlocuire a muncii fizice a omului cu munca mașinilor se numește: a) capitalism b) revoluție agrară c) eră tehnologică d) revoluție industrială 4) Marcați litera corespunzătoare
ISTORIA ROM?NILOR TESTE PENTRU ADMITERE LA ACADEMIA DE POLITIE by DORINA CARP () [Corola-publishinghouse/Science/83159_a_84484]
-
comentarii sau mici eseuri în reviste culturale, la masa rotundă publicată de „Amfiteatru” în noiembrie 1968, unde dialoghează cu Leonid Dimov, Daniel Turcea și Laurențiu Ulici. Onirismul estetic, explica el, recurge la vis altfel decât au făcut-o romanticii și suprarealiștii. Pentru scriitorul oniric visul nu înseamnă un simplu rezervor de imagini. Nu incoerența libertară e preluată de la vis, ci anumite legi sau reguli de structurare. Acum se repudiază dicteul automat și se preconizează producerea textului în deplină luciditate. Respingând formula
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
apoi cea romantică, va menține și ea această unitate. Ea nu va fi repusă în discuție, în teatrul occidental, decât la începutul secolului al XX-lea, de către Expresioniști, în țările Europei de Nord, de Jarry, apoi de Apollinaire și de Suprarealiști în Franța, când teoriile asupra inconștientului vor fi făcut bucăți imperativul coerenței logice. Dacă Lope de Vega păstrează unitatea de acțiune, el refuză în schimb constrângerea unităților de timp și de loc, care nu sunt formulate, după cum am văzut, de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
perete alb în fața căruia trece și revine personalul vor fi de cel mai mare efect. Trebuie ca totul să pară un provizorat, în mers, făcut în grabă, incoerent, improvizat cu entuziasm! (...) Ordinea este plăcerea rațiunii; dar dezordinea este deliciul imaginației." Suprarealiștii, care afișează convențiile cu o superbă insolență și tratează scena ca pe un spațiu de fantezie, sunt continuatorii lui Jarry. Ei își revendică această moștenire, creând piesele lui Vitrac (1889-1952) la Teatrul Alfred Jarry, nume dat de Artaud acestui teatru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]