557 matches
-
fiind de prieteni ca: Salvador Dalí, André Breton, Max Ernst, Marcel Duchamp, Paul Éluard. Deși primește o educație religioasă, Buñuel își manifestă nonconformismul și tendința permanentă, declarată, spre a distruge mai degrabă decât spre a crea, adoptând ca revelatoare metodele suprarealiștilor (de care ulterior se desparte): exploaterea valențelor artistice ale visului, ale dicteului automat, fără a căuta sau chiar evitând deliberat sensul. Primul său film, un scurt metraj de 17 minute, alb-negru, mut, a scandalizat (scop declarat al suprarealiștilor de altfel
Luis Buñuel () [Corola-website/Science/298343_a_299672]
-
revelatoare metodele suprarealiștilor (de care ulterior se desparte): exploaterea valențelor artistice ale visului, ale dicteului automat, fără a căuta sau chiar evitând deliberat sensul. Primul său film, un scurt metraj de 17 minute, alb-negru, mut, a scandalizat (scop declarat al suprarealiștilor de altfel). "El perro andaluz" (Câinele andaluz) s-a născut din îmbinarea unui vis de-al lui Buñuel, cu un vis al lui Dali, cei doi colaborând atât la realizarea scenariului cât și la filmarea peliculei. Importantă pentru conturarea unei
Luis Buñuel () [Corola-website/Science/298343_a_299672]
-
întoarce în Belgia; în următorii 24 de ani va locui în Bruxelles, creează din ce în ce mai mult, se înmulțesc expozițiile și aparițiile sale editoriale. Începând din anul 1932 reînnoiește legăturile cu prietenii săi din Paris, în anul 1933 ia parte la expoziția suprarealiștilor organizată la galeria pariziană "Kolle", ca reprezentant oficial și activ al grupului de suprarealiști belgieni. Magritte dobândește renume internațional. Participă la importanta expoziție ""Le Nu dans l'art vivant"" ("Nudul în arta vie", 1934), organizată la Bruxelles, execută compoziția ""Violul
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
mult, se înmulțesc expozițiile și aparițiile sale editoriale. Începând din anul 1932 reînnoiește legăturile cu prietenii săi din Paris, în anul 1933 ia parte la expoziția suprarealiștilor organizată la galeria pariziană "Kolle", ca reprezentant oficial și activ al grupului de suprarealiști belgieni. Magritte dobândește renume internațional. Participă la importanta expoziție ""Le Nu dans l'art vivant"" ("Nudul în arta vie", 1934), organizată la Bruxelles, execută compoziția ""Violul"" pentru coperta cărții lui André Breton ""Qu'est-ce que c'est le surréalisme?"" ("Ce
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
un mare perete de ceramică pentru aeroportul din Barcelona. Condamnă vehement speculațiile care se fac pentru a-i transforma operele în investiții financiare. Independentul de totdeauna declară în repetate rânduri, spre sfârșitul vieții sale, că „devine tot mai mult un suprarealist”. Moare la Palma de Mallorca pe 25 decembrie 1983, în ziua de Crăciun, în vârstă de 90 de ani. Citat
Joan Miró () [Corola-website/Science/298209_a_299538]
-
munca lui Hans a fost declarată ca fiind "degenerata" de către Partidul Nazist, si a fost forțat să părăsească Germania și să se stabilească în Franța în anul 1938. Muncă acestuia a fost bine venită în arta pariziana, în special de către suprarealiști, în frunte cu André Breton, datorită referințelor la adresa frumuseții feminine și a sexualizării formei tinere. Fotografiile sale au fost publicate în jurnalul suprarealist "Minotaure", 5 decembrie 1934 sub titlul "Poupée, variations sur le montage d'une mineure articulée" (Păpușă, Variații
Hans Bellmer () [Corola-website/Science/319734_a_321063]
-
studiile la academia de arte din București, unde s-a împrietenit cu Victor Brauner. În 1922, se mută la Paris, unde îi cunoaște pe Benjamin Fondane, Ilarie Voronca, Henry Miller și Max Ernst. Acesta din urmă îl introduce în cercul suprarealiștilor precum André Breton, Paul Éluard, Yves Tanguy sau André Masson. Și-a continuat studiile la École des Beaux-Arts. În această perioadă, a dezvoltat o prietenie durabilă cu Chaim Soutine. Între 1934 și 1936, Michonze expune la Salon des Surindépendants. El
Grégoire Michonze () [Corola-website/Science/315130_a_316459]
-
călătorit în Israel, unde a expus picturi, și-a vizitat mama și s-a acomodat din nou cu rădăcinile sale evreiești. A murit în 1982 în urma unui infarct miocardic în studioul său din Paris. Michonze a fost reținut ca un suprarealist (chiar dacă nu toate picturile sale sunt suprarealiste) și mai ales ca un pictor figurativ, lucrările sale înfățișând, de regulă, peisaje și/sau grupuri de oameni. În 1959, într-o scrisoare către criticul Peter Stone, și-a expus principiul: "Subiectele mele
Grégoire Michonze () [Corola-website/Science/315130_a_316459]
-
Lisei a lui Leonardo da Vinci. Alti artiști dadaiști: Francis Picabia (1879-1953), George Grosz (1893-1959) și Max Ernst (1891-1976). Multe din operele dadaiștilor sunt create accidental, la întâmplare, fără un studiu prealabil. Metoda a fost adoptată și de succesorii acestora, suprarealiștii. Termenul de "suprarealism" a fost introdus de scriitorul André Breton (1896-1966), care a elaborat manifestul acestui nou curent care punea în prim plan inconștientul și visul în cadrul creației artistice. Cei mai cunoscuți pictori suprarealiști au fost: Max Ernst (1891-1976), Salvador
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
s-au afirmat elaborând noi stiluri sau dezvoltându-le pe cele apărute în alte țări. Este vorba de expresionismul abstract, op art și pop art, fotorealism și minimalism. Un rol important în apariția acestui nou stil l-a jucat prezența suprarealiștilor refugiați din Europa în SUA. Jackson Pollock (1912-1956), Willem de Kooning (1904-1997), Hans Hofmann (1880-1966) și alții explorează inconștientul și tehnicile creației accidentale, promovând automatismul suprarealist și expresionismul. Alți expresioniști abstracți, ca Mark Rothko (1903-1970) și Barnett Newman (1905-1970), dezvoltă
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Într-un interviu, Gellu Naum povestea despre familia tatălui său: "Familia lui venise în România cu oile, pe jos, demult, pe când turcii vroiau să-i omoare în Macedonia. Ei sunt români macedoneni. Armâni, cum zic ei". A fost tatăl poetului suprarealist Gellu Naum. A publicat poezii în revista "Lumea nouă", sub pseudonimul "Andrei din Zegovia". A publicat și în revista "Literatura și arta română" (care a apărut între 1896 și 1910, sub conducerea lui Nicolae Petrașcu) și în revista "Freamătul", care
Andrei Naum () [Corola-website/Science/321018_a_322347]
-
a acordat un premiu special "pentru șase decenii de science fiction de aur", iar Science Fiction and Fantasy Hall of Fame l-a inclus printre cei patru inițatori ai ei. Operele lui van Vogt au fost traduse în franceză de suprarealistul Boris Vian ("Lumea non-A" ca "Le Monde des Å" în 1958), fiind “văzute ca literatură importantă a școlii suprarealiste”. Van Vogt a comentat în felul următor moartea lui Theodore Sturgeon:
A. E. van Vogt () [Corola-website/Science/321363_a_322692]
-
Fantômas", scrisă de Paul Kupperberg și Roy Mann, a apărut în "Captain Action Comics" nr. 1, publicată în 2009 de Moonstone Books. Romanele și filmele ulterioare cu "Fantômas" au fost extrem de apreciat de avangarda franceză a timpului, în special de către suprarealiști. Blaise Cendrars a numit seria "Eneida modernă"; Guillaume Apollinaire a spus că "din punct de vedere al imaginației, "Fantômas" este una dintre cele mai bogate lucrări care există." Pictorul René Magritte și poetul și romancierul suprarealist Robert Desnos au realizat
Fantômas () [Corola-website/Science/325454_a_326783]
-
Paris și părăsirea lui Mân Ray în 1932, ea s-a stabilit în New York, unde și-a deschis un studio de fotografie, alături de fratele ei mai mic, Erick. Printre portretele pe care le-a realizat eu fost cele ale artistutului suprarealist Joseph Cornell, actrițelor Lilian Harvey și Gertrude Lawrence și echipei afro-americane a operei lui Virgil Thomson-Gertrude Stein în "4 sfinți în 3 acte"(1934). Anul 1934 a adus abandonarea studioului ei în favoarea căsătoriei cu omul de afaceri egiptean, Aziz Eloui
Lee Miller () [Corola-website/Science/325049_a_326378]
-
Plastică în Israel (2012), Marga Grauenfels - Ceramică reinventată, Un Misterios domn Pi, Reevaluarea Primitivismului, Georges Hugnet, Pe urmele lui Rembrandt, Parcuri istorice, KITSCH-ul, Muzeul Yad va Shem (2010), Italo Calvino, Saul Leiter, adeptul fericirii, Samuel Bak, Arshile Gorky - ultimul suprarealist Text de prezentare despre ASILR la BOOKFEST - București 2016 în Broșură "De peste 50 de ani în slujba condeiului" - Editură Familia-2016 Curator al expoziției de ceramică și pictură: "Ceramică Modernă" - Rishon le Zion 1985 Reviste produse și difuzate pe net: "Grupul
Adrian Grauenfels () [Corola-website/Science/326058_a_327387]
-
dada, si nu poate tolera un rival", a zis. A debarcat la 14 iulie 1921 în portul Le Havre, de unde a aplecat la Paris, fiind întâmpinat de Marcel Duchamp la Gară Saint Lazare.În aceeași seară fu deja prezentat camarazilor suprarealiști Louis Aragon, André Breton ,Paul Éluard, Gală Dali, Théodore Fraenkel Jacques Rigaut,Philippe Soupault . S-a instalat în cartierul Montparnasse, unde a întâlnit-o pe cântăreață și modelul Alice Prin, cunoscută sub numele de Kiki de Montparnasse, "regina" cartierului, de
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
și cu croitorul Paul Poiret în domeniul fotografiilor de modă, care i-au fost publicate în revistele de specialitate. În 1925 împreună cu Jean Arp, Max Ernst, André Masson, Joan Miró și Picasso, și-a prezentat operele la prima expoziție a suprarealiștilor la galeria Pierre din Paris Una din lucrările importante pe care le-a expus în acea perioadă a fost un metronom cu ochi de femeie, intitulat la origine "Obiect de distrus", alta fiind "Violon d'Ingres", reprezentând-o pe Kiki
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
inclusiv din mediul străinilor atrași că el însuși de farmecul Orașului Luminilor:James Joyce, Gertrude Stein, Salvador Dali,Bridget Bate Tichenor, Jean Cocteau, Antonin Artaud etc A contribuit și la cunoașterea creațiilor lui Eugène Atget, pe care le-a revelat suprarealiștilor și asistenței sale, Berenice Abbott. În 1934 i-a pozat Meret Oppenheim într-o serie de fotografii de nuduri devenită celebra. În 1940, cu câteva zile înainte de ocuparea Parisului de către armata lui Hitler,Mân Ray a reușit să plece la
Man Ray () [Corola-website/Science/328327_a_329656]
-
de La Fontaine. Ulterior, a descoperit în literatură un spațiu de libertate și s-a hrănit cu pagini din Kafka, Dostoievski, Camus, Poe, Hemingway, Oscar Wilde, Nichita Stănescu și mulți alți scriitori nealterați de realismul socialist. I-au plăcut foarte mult suprarealiștii, dadaiștii, povestirile fantastice, teatrul absurdului și al grotescului, poezia onirică și chiar teatrul realist anglo-saxon, pe scurt, aproape totul, cu excepția realismului socialist. Studiază la București filozofia și devine foarte activ în sânul generației ‘80, fiind membru fondator al Cenaclului de
Matei Vișniec prezintă conferința Festivalul de la Avignon, capitala mondială a teatrului by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105880_a_107172]
-
rând de Karel Teige. El a scris mai multe volume de poezie, piese de teatru și romane experimentale, memorii, eseuri și traduceri. Împreună cu Karel Teige, Jindřich Štyrský și Toyen, Nezval a călătorit frecvent la Paris, unde i-a cunoscut pe suprarealiștii francezi. Prietenia sa strânsă cu André Breton și Paul Éluard a jucat un rol esențial în fondarea "Grupului Suprarealist" din Cehoslovacia în anul 1934. A fost unul dintre primele grupuri suprarealiste din afara Franței, iar Nezval a servit ca editor al
Vítězslav Nezval () [Corola-website/Science/336144_a_337473]
-
Toyen a expus din nou la Praga în 1945. Ea a plecat la Paris în 1947, împreună cu Jindřich Heisler, înainte de preluarea puterii în Cehoslovacia de către comuniști în 1948. Ei au lucrat la Paris cu André Breton, Benjamin Péret și alți suprarealiști. A participat la activitățile grupului suprarealist și a expus la galeria Denise René. Catalogul expoziției a fost prefațat de André Breton. În anii '60 ea a realizat două cărți-obiect pentru editorul François Di Dio și, în anii '70, colaborează la
Toyen () [Corola-website/Science/336227_a_337556]
-
1930, influența suprarealistă a început, de asemenea, să se observe în pictură și sculptură și el a participat la Poesie 1932, o expoziție internațională de la Praga, care a prezentat suprarealismul publicului ceh. El nu a făcut, totuși, să devină un suprarealist. În prima zi a celui de-al Doilea Război Mondial a fost arestat de Gestapo, împreună cu pictorul Josef Čapek și cu alții și, ulterior, a fost închis în lagărele de concentrare germane de la Dachau și Buchenwald. Cu toate acestea, el
Emil Filla () [Corola-website/Science/336262_a_337591]
-
Dan Nemteanu" - Iowa University (SUA) Pictură lui Mircea Nicolau este un univers infinit în care evoluează forme rafinate și armonioase, neliniști și senzații, ginduri despre geneză, viața, moarte și echilibru cosmic. Deși în lumea artistică germană este considerat ca un suprarealist, el își urmează impulsurile fără a ceda diverselor mode și fără a se integra unui curent. "Români în știință și cultură occidentală" (Academia Româno-Americană de Stiinte și Arte 1996) Mircea Nicolau a expus în marile galerii și saloane internaționale din
Mircea Nicolau () [Corola-website/Science/337355_a_338684]
-
Cate Blanchett interpretează 13 personaje diferite Punând în discuție rolul și responsabilitatea artistului în societatea de azi, filmul este o revizitare din perspectivă contemporană a câtorva dintre cele mai semnificative manifeste artistice ale secolului 20. Îndreptându-și atenția asupra scrierilor suprarealiștilor, dadaiștilor, futuriștilor, constructiviștilor, ale Dogma 95 și ale altor mișcări care au revoluționat istoria artei, Manifesto dezvăluie semnificația politică extrem de actuală a acestor statement-uri avangardiste anti-establishment - pe care artiștii le-au compus cu pasiune și convingere cu ani în urmă
Sold out la Gala de deschidere BIEFF. Despre empatie și sfidarea granițelor – Competiția Internațională în centrul atenției by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105664_a_106956]
-
să-l redescoperim. Rene Magritte a creat cea mai mare parte a operelor sale într-o perioadă de tulburări sociale, politice și economice. Limbajul său absurd este o metaforă adecvată a combinației paradoxale a opozițiilor. Departe de a fi “un suprarealist printre alții”, expoziția portretizează un Magritte dialogând cu filosofii, ultimul dintre ei fiind Michel Foucault. Corespondența dintre ei a început cu un text al filosofului francez, publicat în 1973, “Aceasta nu este o pipă”. Arta lui Magritte este centrată pe
Paris. Expoziție "Magritte. Trădarea imaginilor", la Centrul Pompidou by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105944_a_107236]