4,202 matches
-
sirenele Își dezlănțuiră urletele lugubre peste gara Paddington. Undeva, departe răsunară trei explozii surde - bum! bum! bum! Bătrîna continua Însă să-și desfășoare lîna. Rowe Își aminti brusc cuvintele Annei: „Mă tem c-o să vorbească“, și-l văzu pe Hilfe surîzÎnd, ca și cum viața ar mai fi păstrat pentru el ceva ce-l putea amuza. — SÎnt Încă dispus să fac un schimb, rosti Hilfe. — N-ai nimic de oferit. Nici dumneata nu prea ai; și apoi, nu știi unde este filmul... — Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
esența lor; nu sunt filosof și nu i-am înțeles niciodată pe comuniști, deci nu pot fi mai clar de-atât... - Dar acum, am zis, la ce mai folosește fabrica asta, când comuniștii nu mai sunt la putere? Moș Francisco surâse amar. - Nu mai sunt la putere? Pui rămășag? Nu prea-mi venea. - Mă rog, teoretic nu mai sunt, am explicat. - Mda, teoretic... Dar chiar dacă n-ar fi, țara asta, poporul, ochii oamenilor sunt atât de îmbuibați de gri încât altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
putut fi iubita mea și nu a fost, cu aceeași ochi, același păr... Ea privește în jur, cu aerul că mă ia peste picior; eu fac un semn din bărbie către ea; ea își ridică colțurile gurii, ca pentru a surâde, apoi se oprește: poate pentru că și-a schimbat părerea, sau așa surâde ea. — Nu știu dacă e un compliment, dar îl iau ca pe un compliment. Și apoi? Apoi, iată-mă aici, sunt eu, cel de acum, cu valiza asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
păr... Ea privește în jur, cu aerul că mă ia peste picior; eu fac un semn din bărbie către ea; ea își ridică colțurile gurii, ca pentru a surâde, apoi se oprește: poate pentru că și-a schimbat părerea, sau așa surâde ea. — Nu știu dacă e un compliment, dar îl iau ca pe un compliment. Și apoi? Apoi, iată-mă aici, sunt eu, cel de acum, cu valiza asta. E prima oară că numesc valiza, chiar dacă mă gândesc tot timpul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și dumneavoastră, și eu de altfel, știți, tot încercând, am renunțat la acela și-l iau pe acesta, dar ce întâmplare cu amândouă cărțile... Doamne, puteai să fii mai explicit, dar ai exprimat ideile principale. Acum e rândul ei. Ea surâde. Are gropițe. Îți place și mai mult. Spune: - Da, aveam o poftă teribilă să citesc o carte bună. Asta, la început nu mi-a plăcut, dar apoi a început să-mi placă... Ce ciudă mi-a fost, când am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și nici nu stau lipit de un birou. Spre deosebire de Valeriano, care nu se mișcă de la biroul lui. Chiar și în ziua când urc la el, îl găsesc acolo, dar nu pare ocupat cu treburile guvernului: curăță un revolver cu tambur. Surâde în barba nerasă, văzându-mă. Spune: — Ai venit, prin urmare, să cazi și tu în capcană, împreună cu noi. — Sau să-i prind pe alții în capcană, îi răspund. — Capcanele sunt plasate una într-alta și se închid toate deodată. Parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sau, poate toate cărțile rămase vor fi atribuite unui unic autor misterios, ca Homer.“ — Ați văzut ce raționament grozav? exclamă Cavedagna; și adaugă: Culmea e că ar putea chiar să aibă dreptate... Dă din cap, cuprins parcă de un gând; surâde, suspină. Cititorule, poate poți citi gândul acesta pe fața lui. De ani de zile Cavedagna stă în spatele cărților în timp ce ele sunt create, bucată cu bucată; vede cărți născându-se și murind în fiecare zi; și totuși, pentru el, adevăratele cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ai organizației Wing of Light, spune drept... zic ei. - Să fie clar, noi aparținem grupului Wing of Shadow, și nu ne lăsăm prinși în capcanele întinse de tine! Era ceea ce voiam să aflu. Am dat doar din umeri și am surâs. Wing of Shadow sau Wing of Light, pentru oricare dintre ele eu sunt trădătorul ce trebuie eliminat, dar nici aici nu-mi pot face nimic, dat fiind că președintele Butamatari, care le garantează dreptul de azil, m-a luat sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de păsări marine. Rămase pe gînduri o bună bucată de vreme, observînd totul cu o atenție obsesivă, iar cînd se hotărî să se Întoarcă pe culmea țărmului abrupt, ajunse la convingerea că, pentru prima oară În viața lui, norocul Îi surîsese și avea În sfîrșit parte de un element prin care să Înfrunte cumva lumea. Avu nevoie de mai bine de o lună ca să gonească păsările, să arunce În mare ouăle și tonele de excremente și să amenajeze peștera, așezînd sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
-mi chipul... E urît, nu-i așa? Uită-te la cicatricea asta de pe obraz și la pata asta roșie și păroasă... Și uită-te la spinarea mea, la picioarele mele strîmbe, la mîna mea stîngă inertă, care pare o gheară... Surîse. Văd că nu ești În stare să-ți ascunzi scîrba... Îți par respingător! Dar sînt eu oare vinovat că m-am născut așa? Am cerut eu oare să mi se dea o asemenea Înfățișare? Nu! Dar nici măcar unul dintre voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
culoarea pielii, ci prin faptul că eu sînt diferit de toți - ridică din umeri. Din acest unic motiv, am la fel de multe drepturi ca orice nobil stupid să transform În sclav pe cine nu e la fel ca mine - Încercă să surîdă În chipul acela care-l făcea și mai Înspăimîntător, dacă era cu putință așa ceva. Nu-l voi respecta decît pe egalul meu, pe acela care va fi la fel de monstruos, diform și nefericit ca mine... Ridică mîinile Într-un gest care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu iau destule pilule, o să-mi vină o criză. — Criză? zice Parker. Ellis zice: — Uneori, domnișoara Alexander, ea uită că aștept, și nu-mi aduce nici o doctorie. — Aveți crize? zice Parker. — Asta-i o noutate pentru mine, zice Brandy și surâde. N-o să ai nici o criză, îi spune Brandy noului meu frate vitreg. Ellis, îți interzic să ai o criză. Sari la noi în grota submarină. — Dă-i bătaie. Pardoseala de sub spatele lui Brandy, bucățile reci de gresie dispuse sub formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Trece o clipă. — E din piele de țipar, domnișoară Alexander. — Atunci probabil că ești foarte mândru de el, zice Brandy. Va trebui să i-l vâri între dinți ca să-i ții gura deschisă. Așază-te pe el, dacă trebuie. Brandy surâde la picioarele mele ca întruchiparea răului. Prin ușă se aude de la parter zăngănit de cristal autentic spart. — Grăbiți-vă! strigă Parker. A început să spargă lucruri! Brandy se linge pe buze. După ce i-ai deschis gura, bagă mâna și prinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
pe prințul Basarab Cantacuzino. Nu putea fi vorba de prudență, nu prudența îi dădea afară din casă, ci pur și simplu nu aveau habar de el în relație cu acțiunile și planurile lor. Probabil că tinerilor complotiști nici nu le surîdea să se bazeze ori să apeleze la un prinț aflat pe linie moartă și care ar putea crea complicații cu pretențiile sale atunci cînd scopul practic al fasciei era aducerea pe tron a lui Caraiman. La prima vedere părea chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ore, de aceea se lasă o tăcere care dădea de înțeles că scepticismul cel mai profund pusese stăpânire pe Marara. Nu se descompuneau? repeta RoonuíRoonuí. Și erau morți? Erau morți în toată regula!... Îi privi și nu putu să nu surâdă cu amărăciune. Înțelegeți acum de ce nu vreau să povestesc cele întâmplate? Până la urmă, toți ajung să mă privească la fel cum faceți voi acum. — Pentru că ceea ce ne povestești suntlucruri atât de ciudate! observa Vahíne Tiaré. Ciudate, într-adevăr! Am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că visa pentru că micuța Luana tocmai se năștea, moașa o așeza în brațele mamei iar aceasta o arăta cu mândrie tatălui și mai apoi, într-o secundă, fetița cu ochii negri era acasă, într-un pătuț moale în care aștepta, surâzând, tot ceea ce avea să vină! CAPITOLUL I Boțul de aur I se spunea "boțul de aur". Era mică, dolofană, avea ochii mari și negri, o piele catifelată de crin alb iar părul blond, des și ondulat, te ducea cu gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
iar cele mai fericite vise închipuiau o Emanuela zveltă, atârnată de creanga mărului de la poartă, așa cum o descoperea în fiecare dimineață pe verișoara ei. Visă, într-o noapte, că juca fotbal. Unul din coechipieri îi pasase și ea alerga sprintenă, surâzând, spre poartă. Mingea îi stătea la picioare mică și docilă iar Ema, cu simplitate, o arunca în poartă. Copiii o aclamau, Vanda venea în fugă spre ea, fericită și mândră, aducându-i drept răsplată o cutie mare de bomboane. Luana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-se să nu pufnească în râs. Studenții remarcară giumbușlucurile ilare și începură să-și dea coate. Profesoara de algebră întoarse privirea spre fereastră. Făcu spre tânărul din prima bancă: Du-te și adu-l pe măscăriciul ăla aici. Ernest intră surâzând. Cum te cheamă? îl întrebă. ...Fănică Fântânel. Studenții izbucniră în râs. Profa se scărpină în barbă și-l analiză din cap până-n picioare. "Fântânel" era încălțat cu adidas "Puma", marfă de negăsit la acea vreme în România, înțolit în blugi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ochii să se îmbete cu armonia trupului după care tânjeau de prea multă vreme. Luana coborî pleoapele, de teamă ca imaginea lui să nu-i ardă sufletul și să-l lase pustiit pentru vecie. Întrebă: Ce-ai mai făcut? El surâse amar: Mă lupt să supraviețuiesc. Nu financiar, desigur. Acum banii nu mai au nici o importanță, nici un scop. Mă epuizez într-o activitate intensă doar să uit. Fără tine... Tăcu și ea simți că mila pentru el o va face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Luana cu povești despre femei care pierduseră copilul, indiferent de luna sarcinii, sau îl născuseră mort, stârnind din nou furtuna în sufletul femeii. La șase luni, doamna Noia făcu hemoragie. Se rezemă de perete și ceru ajutorul Nuții. Șefa prognostică, surâzând: Gata. Asta a fost. După încă o lună, cei doi soți merseră iar la circă, să ia concediul prenatal. Doctorița consultă gravida apăsându-i pe burtă până când aceasta icni de durere. Îi spuse plictisită: Nu știu, dragă, ce ai tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu care fusese creat și lăsat moștenire omenirii, ai fost amanta perfectă și iubita devotată lipsită de orice inhibare, oferindu-mi ardoarea și pasiunea la care nu mă așteptasem. Ștefan îi mângâie obrazul, îi aranjă buclele de pe frunte și continuă surâzând. N-am vorbit niciodată despre asta dar vreau să-ți spun că nu m-a deranjat, nici o secundă, faptul că n-am fost eu primul. Lipsit de orgoliul tipic masculin, am trăit alături de tine o noapte unică, m-am bucurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să știu nimic despre trecutul meu. Te rog să nu-mi mai pui Întrebări. — Ba am să-ți pun, pentru că e important. Trebuie să afli totul despre trecutul tău. El este ceea ce ești. Vocea i s-a Îmblânzit și a surâs. Ascultă, nu se poate să nu știi chiar nimic despre trecutul tău. Vreau să zic, e destul să te uiți la tine. Întâi și-ntâi, nu e nici o Îndoială că te tragi din Sumatra, ca și mine! Eu recunosc un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
niciodată astfel de legătură. Eu n am timp de amoruri prostești. — Ești tânără, a zis Margaret. Toți tinerii au timp pentru amoruri prostești. Eu nu! Eu am lucruri mai importante de făcut decât să alerg după amor, a zis ea surâzând ușor. S-a Întors și a plecat cu pași grăbiți. Când a ajuns la capătul culoarului umbros a luat o la fugă, ridi când În urma ei praful În lumina cețoasă a după-amiezii. 21 Studioul nu era prea spațios, Însă bine
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dirijată fiind de subconștient, fără să mai vadă nimic în jur. Se pomenea dintr-odată pe scările blocului, recunoștea desigur locul, balustrada din material plastic, aplecată într-o parte, pe care-i aluneca mâna, sticla groasă, verzuie de la uscător și surâdea la gândul că un asemenea reflex, o asemenea precizie o au și vacile care se întorc de la cireadă și se opresc fără greș la poarta stăpânului lor, așteaptă să li se deschidă sau pur și simplu împing poarta cu cornul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
inteligent, ca să iasă cu fruntea sus, victorioasă, din înfruntare. Poate doar rareori simțurile sale s-ar lăsa năpădite de mirosul ascuțit de șoricioaică bătrână, dar ar reuși să treacă peste amănunt, fără ca neplăcerea să-i fie observată, ar continua să surâdă, să aplece fruntea în semn de înțelegere și s-ar lansa într-o serie de speculații de ordin genetic, ar comenta ultimele descoperiri cu privire la celula vie sau ce se mai știe astăzi despre stadiile de formare a embrionului încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]