4,066 matches
-
sa malițios. Academicianul schiță un zâmbet strepezit, apoi se prefăcu interesat să consulte un exemplar din Talmud, aflat la îndemână pe o masă, și nu mai zise nimic. ...Și ar mai fi ceva, dragii mei, glăsui Zalman Aron cu același surâs îngăduitor pe chip. Domnul cu care am tratat ar vrea să nu faceți declarații publice defavorabile pentru regim... Eu nu i-am promis nimic în privința asta... Se-nțelege că voi o să faceți așa cum o să vă dicteze conștiința... Să ne vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Ca să spună ceva, Virgil bombăni în chip de scuză că banii aceia vechi erau plini de microbi și că nu se cuvenea să fie dați pe mâna copiilor, să se joace cu ei. Arătându-și dantura încă zdravănă într-un surâs îngăduitor și complice, socrul Grigore își clătină capul bombat și lucios ca o ghiulea, de om învățat să lupte și să doboare greutățile vieții, și zise că băiatul nu făcuse nimic rău, îi plăcuse banii și voia să se joace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a mai scris și alte poezii decât "Împărat și proletar"!... Și nici nu puteți să ne învinuiți că l-am ascultat recitând din Eminescu pe un foarte bun poet contemporan! i se alătură fetei, cu glas semeț și cu un surâs blajin pe figură, un student înalt, blond și frumos, care până atunci nu-și făcuse remarcată prezența decât prin exclamații și prin hohote zgomotoase de râs, împreună cu prietena lui, o studentă brunetă și subțirică, pe care o ținea galant și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
părinților tăi nu le place că ești prietenă cu un student de la matematică!... Și o privi insistent, curios să-i audă răspunsul. Ei, doamne, nu, nici despre asta nu-i vorba! negă ea fără să stea pe gânduri, cu un surâs amuzat în colțul buzelor. Continuând să se țină de mână, intrară în marele parc și o luară pe niște alei lăturalnice, căutând din ochi un colțișor retras și liniștit. În cele din urmă se așezară pe o bancă stingheră, între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu materiale vizând activitatea școlară, cu note, știri și reportaje din acest sector și din alte domenii, cu producțiuni literare și traduceri. În 2006, am publicat, la Editura Alfa, Iași, un prim volum de proză scurtă, memorii și amintiri, intitulat Surâsul lacrimii. În 2008, mi-a apărut al doilea volum de proză scurtă, cu titlul Bucurii spulberate, la Editura Tipo Moldova, Iași. În 2010 am publicat două volume: Destine bucovinene (Iași, Editura Alfa, 2010) proză scurtă și Vetre strămoșești. Ropcea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Mulțumesc respectuos și tuturor dascălilor mei (începând cu cei de la clasele primare și încheind cu cei de la ultimele forme de perfecționare) că mi-au transmis lumina științei de carte și abilitatea de a mă folosi de ea. De același autor: Surâsul lacrimii, Editura Alfa, Iași, 2006 Bucurii spulberate, Editura Tipo Moldova, Iași, 2008 Vetre strămoșești. Ropcea, un sat din Bucovina, la a 560-a aniversare (coautor Dragoș Olaru), Editura George Tofan, Suceava, 2010 Destine bucovinene, Editura Alfa, Iași, 2010 Carte premiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Toată noaptea a mângâiat-o pe Cecilia peste cearșaful ce-o acoperea și-a ținut-o de mână sărutându-i-o. Se uita la fața ei de sub aparate așteptând să se trezească, să-i vadă ochii ei frumoși albaștri și surâsul cald. Atâtea gânduri și amintiri i-au năvălit în minte. Se gândea în ce împrejurări neobișnuite a cunoscut-o pe Cecilia. I-a fost dragă și-a iubit-o din prima clipă. Ea de asemenea l-a iubit. Și-a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și colega ei ficțională, eroina benzilor de desene animate, erotice sau nu, japonezul aproape că nici nu are nevoie să mai facă vreo deosebire. Suntem, totuși, în țara bărbaților fanatici, îndrăgostiți de fetița din desenul animat, cu ochi supradimensionați și surâs dulce, a bărbaților care trăiesc cu păpuși-copil în mărime naturală, pe care le scot la plimbare, le alintă și le fotografiază, a bărbaților care se duc în cluburi speciale unde sunt serviți de Lolite cu fustițe rococo incitante și cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
iarnă. Pe de altă parte, se putea deschide deodată Într-un zâmbet cald și primitor, precum un val de căldură topind un strat de gheață, În timp ce fața Îi rămânea serioasă, inexpresivă sau gravă. Mai avea, În afară de acesta, și un alt surâs, mult mai neliniștitor, pe care Îl păstra pentru momentele de pericol ori de tristețe: o strâmbătură pe sub mustață, care i-o deplasa spre colțul stâng al gurii, și care Întotdeauna părea amenințătoare ca o Împunsătură de spadă - de altfel aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
care era În același timp prietenos și sinistru, mijindu-i de sub mustața tușinată. Nu era greu să ți-l imaginezi schițând același gest, pe când măgăoaia aia a lui de spadă reteza, hârști-hârști, veșmântul unui client cu toată carnea de dedesubt. Surâsul acela era atât de monstruos de simpatic Încât te treceau fiorii. — Nu-i neapărat necesar, răspunse cel cu capul ca o bilă, după ce Îl consultă În tăcere pe celălalt mascat, care Încuviință. Pungile le puteți păstra domniile voastre. Ca primă. Italianul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de cadrul ferăstruicii, iar eu m-am simțit de parcă mi-o Întinsese să i-o sărut. Atunci, gura ei, splendid desenată, cu suave buze pale, se curbă puțin, foarte ușor, Într-un gest minim ce putea fi interpretat ca un surâs distant, enigmatic, misterios. Am auzit biciul vizitiului plesnind, și careta s-a urnit ducând cu ea zâmbetul acela despre care nici În ziua de azi nu știu dacă a fost real sau imaginar. Iar eu am rămas În mijlocul drumului, Îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
de-a dreapta și de-a stânga. — Lasă-l! insistă Alatriste. Italianul Îl măsură de sus În jos, necrezându-și urechilor. La lumina gălbuie a fanarului, chipul lui ciupit de vărsat părea o suprafață lunară. Mustața neagră Îi descoperi Într-un surâs sinistru dinții foarte albi. — Lasă prostiile, spuse În sfârșit. Alatriste făcu un pas către el și italianul Îi privi spada din mână. De jos, incapabili să Înțeleagă ce se Întâmpla, ochii tânărului rănit se mutau de la unul la altul, buimăciți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Îngăimat cu greu, abia stăpânindu-mi vocea. N-o să Înțeleg niciodată cum, la vârsta fragedă pe care o avea atunci Angélica de Alquézar, poate zâmbi cineva așa cum a făcut-o ea În dimineața aceea În fața Casei cu Șapte Hornuri. Un surâs lent, foarte lent, de dispreț și de nesfârșită Înțelepciune În același timp. Unul din acele zâmbetele pe care nici o fată n-a avut timp să le Învețe În viața ei, ci sunt Înnăscute, plămădite din luciditatea și privirea aceea pătrunzătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să-și recapete suflarea. Norii se Îndepărtaseră suficient pentru ca, la lumina lunii, să-l recunoască pe italian. — Acum suntem la egalitate - zise căpitanul, cu suflarea Întretăiată. — Asta-mi place - replică acela, și Îi luci pe față scânteierea albă a unui surâs. Dar nici nu-și terminase spusele când lansă o lovitură joasă și rapidă, tot atât de fulgerătoare ca atacul unei năpârci. Căpitanul, care Îi studiase bine tehnica În noaptea celor doi englezi și se aștepta la așa ceva, sări Într-o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Nădăjduiesc că Excelența Voastră nu se gândește că eu... — Domnia ta? Nu știu ce amestec ai putea avea În afacerea asta. Olivares făcu un gest neplăcut din mână, ca pentru a goni o idee nefastă, ceea ce readuse pe buzele lui Alquézar umbra unui surâs ușurat. La urma urmei, toată lumea știe că eu te-am numit secretar privat al Maiestății Sale. Te bucuri de Încrederea mea. Și deși În ultimul timp ai căpătat o oarecare putere, parcă nu-mi vine a crede că ai Îndrăzni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
o sili să se așeze împreună cu el pe canapea. Hai să stăm la povești, spune..., spune-mi mai bine despre copilăria ta... Mi-ar fi plăcut să te cunosc atunci, să te trag de codițe... Arm încercă să schițeze un surâs: Copilăria mea, Bart?... Păi tata a fost și el medic, coleg de facultate cu mama și au ales să-și înceapă apostolatul de doctori exact la Turț și asta l-a pierdut pe tata, care era o ființă slabă. Turțul
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
Păru să treacă o veșnicie până când Arm reveni din spațiul ales de ea pentru reflecție. Bart stătea la birou răsfoind o agendă, iar femeia înaintă spre el încet, parcă cu mișcări potrivite cu încetinitorul, cu ochii iluminați și cu un surâs abia perceptibil pe fața-i îmbujorată. Când ajunse lângă el, femeia îi atinse părul castaniu și lung, lăsat să crească în voie, care îi dădea un aer de adolescent întârziat. Ce faci?!... tresări Bart, întorcându-și ochii verzi și mirați
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
să mut și munții din loc, vezi geamantanul ăsta de douăzeci de kilograme pus aici, lângă dulap? Mă simt în stare să-l ridic singur, fără nici un ajutor... Mă crezi?... Datorită ție! Arm îl privi lung și schițând un vag surâs: Ce spuneai de jurnalistică? îl întrebă, schimbând vorba. Bart lovi vesel cu mâna în geamantan și reluă: Am tatonat azi terenul la o revistă de afaceri și băieții sunt dispuși să mă angajeze pe un post de redactor, dar nu
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
ceva apoi se mănâncă totuși. Mă tem de altceva: de clipa când una din adulatoarele poetului masiv își va întreba copilul: - Ionel, nu vrei să consumi un măr? La care, nădăjduiesc, micul vobitor de limbă română va răspude cu un surâs ironic: - Nu, mami, prefer să mănânc o iahnie de fasole. Cu ciolan...
Ce mai consumăm?... by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7841_a_9166]
-
a noastră ci și a umbrei pe care o facem pământului. Oricât ne-am strădui rămânem ai unei neputințe suverane. Ce spune poetul călător, până una alta suferind de nevroze complicate și care-l fac apt de a suporta cu surâsul pe față orice, ,Norocul meu este că, în situații dramatice, fără soluții, grabnic mă uit la publicitate; acolo totul e luminos și cald,/ orice are rezolvare, miraculos. Acum aștept, mă uit și aștept, soluția garantată și pentru tristețea umbrei mele
Poemul si scriitoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7878_a_9203]
-
numai doi metri, actorul arată mult mai tânăr decât îl știm noi din ultimele sale filme. Doamne, cum face ecranul adevărate crevase dintr-un simplu, omenesc rid. Aceeași siluetă sveltă, aceeași coamă de păr blond (puțin încărunțit la tâmple), același surâs și același albastru al ochilor, asortat, desigur, cu albastrul cămășii. Sigur că văzând filmul,S tuturor ne-a trecut prin cap, Bătrânul și marea, dar un singur ziarist a încercat să-i amintească, timid de de tot. Cum să-i
Cannes, 2013 - Robert Redford : „Printre atâtea catastrofe, natura ne vorbește cu voce tare” by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/78824_a_80149]
-
istoria filmului românesc, în cadrul cărora a fost regizor, scenarist sau actor. Geo Saizescu este un cineast singular în cinematografia română, grație consecvenței cu care s-a consacrat comediei, scrie Mediafax. Dintre comediile regizate de Geo Saizescu amintim: "Păcală" (1974), " Un surâs în plină vară" (1963), " Astă seară dansăm în familie" (1972) și "Secretul lui Bachus" (1984). În mai multe dintre filmele sale, Geo Saizescu a îndeplinit atât rolul de scenarist, cât și pe cel de actor. De-a lungul carierei, Geo
Cine a fost Geo Saizescu, maestrul filmului de comedie românesc by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/70243_a_71568]
-
-le, ține să i le comunice colegei sale Roxana, "cândva în noiembrie". Când se va muta din garsoniera comprehensivei tanti Norica, eroina studentă va face și un bilanț de etapă: "În garsonieră, diminețile vernil ieșeau din pereți, amiezile oranj aveau surâsuri prelungi, serile bleu își puneau haine puștești. Sabina trăia altfel, înăuntru cu zece etaje temătoare, în piept cu nopți flaușate, în inimă cu învălmășeală. Peste cartierul lui tanti Norica pocnise un fel de copertă, ceasurile închise-n troleu dispăruseră într-
O telenovelă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7383_a_8708]
-
fost de față): "...pruncul dolofan de patru kilograme și jumătate n-a scos nici un țipăt, așa cum o fac majoritatea copiilor la cel dintâi contact cu viața extrauterină, ci s-a mulțumit să-i învăluie pe cei de față într-un surâs luminos, ca și ziua care-l primea în brațele ei." ÎNFRUMUSEȚAREA REALITĂȚII. Metodă utilizată cu predilecție de prozatori și poeți. Nu este vorba, din păcate, de o capacitate de a vedea frumusețea acolo unde alții nu o văd, ci de
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
bucure de fiecare rază de lumină, ba chiar și de orice fleac, de îndată ce intră într o lume necunoscută ei („putem comanda și omletă la micul dejun”?), se minunează de amabilitatea funcționarilor, hotelierilor, nebănuind că pe lume mai există și un surâs profesional. Mai mult decât atât, Philomena nu și-a pierdut umorul salvator la nevoie, mai ales când află că fiul ei era gay. Ca să nu mai spun că eroinei îi plac la nebunie poveștile adevărate, adică exact ce detestă jurnalistul
Veneția 2013: Ziua marii actrițe Dame Judi Dench by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/74010_a_75335]