528 matches
-
Încurajați să o uite - o reeditare ironică a epocii de amnezie prin care trecuse RFG În anii ’50. Ca și În primii ani ai Republicii Federale, după 1989 soluția urma să fie prosperitatea. Germania urma să plătească pentru a-și surmonta istoria. Tratament perfect adecvat pentru Germania de Est, unde nu doar instituțiile se duceau de râpă, ci și infrastructura materială era În mare parte perimată. Două locuințe din cinci fuseseră construite Înainte de 1914 (În Germania de Vest, cifra era În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ele Încă nu dispăruseră complet. Dar noile regiuni italiene - spre deosebire de cele spaniole - erau În mare măsură o ficțiune administrativă. Deși se lăudau cu propriile autorități și consilii alese - și aveau o puzderie de angajați -, unitățile regionale din Italia nu puteau surmonta nici identificarea ultralocală a italienilor cu satul sau orașul natal, nici dependența financiară față de capitală. Existența regiunilor le amintea În schimb italienilor de clivajul peren și definitoriu Între nordul prosper și sudul dependent - și oferea ocazia exprimării politice a resentimentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
poziție net dezavantajoasă prin comparație cu majoritatea membrilor societății în care trăiau. Au apărut, astfel, metodele relative de măsurare a sărăciei, prin raportare la pragul de 40%, 50% sau 60% din venitul mediu realizat în economiile naționale. Necesitatea de a surmonta problemele apărute ca urmare a decalajelor imense dintre diferitele țări ale lumii sau, așa cum spune Townsend (2002), de a crea o punte între acestea și țările dezvoltate a condus la soluția utilizării a două praguri de sărăcie, ca și la
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]