697 matches
-
era al nostru, ca și adăpostul pentru bărci, orașul, pajiștile și stufărișul de pe marginea apei. Fericirea există doar atunci cînd o poți atinge și o poți păstra, eu încă o am, vara anului 1939, acum, aici, în noaptea asta. Aud susurul blînd al apei și adînc, în oase, încă simt căldura scîndurilor pontonului. Prima mea amintire despre rîu este alcătuită din lumină și spațiu. Mă văd pe mine și pe tatăl meu mergînd pe străzile din cartierul nostru, pe Topaasstraat, trecînd
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
din spatele ei. CAPITOLUL 9. Un dragon Lanark nu era înalt, dar a trebuit să-și îndoaie genunchii și gîtul pentru a traversa comod coridorul. Aici, diferențele între luminos și întunecos, cald și rece erau insesizabile, iar vocile erau asemena unui susur într-o scoică: „Liliac și salcîm galben... marmură și miere... rețeta constă în a separa...“ Coridorul se termina într-o suprafață de oțel, în centrul căreia se afla o rețea metalică. — Te rog, dechide. Mă numesc Lanark, spuse el posac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
care curgea liber și maroniu, auriu-maroniu în locurile unde o bătea soarele, în firicele de apă nu mai mari decît latul unei palme. în anumite locuri, frunzele și rădăcinile buruienilor se împletiseră peste ele și le puteai urma cursul după susurul melodios de sub covorul verde-violet care urca și se cufunda mai sus spre movilele și bolovanii lui Ben Rua. Thaw se văzu dintr-odată ca și cum s-ar fi privit din cer - o figură măruntă începîndu-și drumul peste mlaștină, ca un păduche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu cearcă să se satisfacă pe sine și Nici că se preocupă de sine Ci aduce altuia liniște și clădește Rai în disperarea Iadului.“ Astfel cînta un mic Bulgăr de Pămînt călcat de copitele vitelor, dar Pietricica din pîrîu în susur melodios răspundea acestor versuri. „Iubirea încearcă să se satisfacă pe Sine, să lege pe celălalt spre încîntarea sa, se Bucură cînd altul își pierde liniștea, și clădește un Iad în disprețul Raiului.“ Blake nu alege, indică doar două tipuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
punctul de a o străpunge, și erau mîngîiați de sunete plăcute: la început, deasupra lor, cîntece de ciocîrlie, apoi gîngurit de porumbei și apoi un foșnet de parcă o ploaie torențială cădea peste o pădure. La un moment dat auziră un susur tare și scîrțîit de vîsle, iar Lanark bîjbîi cu lanterna, îndreptînd-o spre drum și așteptîndu-se să vadă malul unui fluviu lat, însă, deși sunetul apei se întețea, nu văzu nimic altceva în afară de nisip. Mai departe, fură depășiți de pași și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
toate zgomotele încetară. — Merg... pe un coridor, spuse el cu voce tare. Cineva îi șopti: — Deschide ochii. Nu. Pipăitul îmi spune că ești în apropiere, dar ochii vorbesc despre spațiul intermediar. Se închise o altă ușă, iar el zăcea printre susure asemeni frunzelor care cad și simți cum este dezbrăcat. Cineva murmură: — Uită-te! și el deschise ochii suficient pentru a vedea o gură mică zîmbitoare cu buze subțiri într-un luminiș de păr negru. Blînd și cu tristețe, revizită dealurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
înseră rilor catifelate și înmiresmate. Mireasma era prezentă, dulce, îmbătătoare. Iar persistentul parfum al plantelor se amesteca cu izul proaspăt al ploii de după-amiază. Gosseyn trăia impresia exaltantă a unei aventuri începute în paradis. O vreme se auzi din apropiere susurul murmurat al unei ape curgătoare. Dar și acest zgomot se pierdu, când intră în umbra arborilor gigantici. Dar ce umbră. Venind de la lumina zilei ți se părea că pătrunzi într-o pivniță ca un coridor întunecos și sinuos, cu pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
înseră rilor catifelate și înmiresmate. Mireasma era prezentă, dulce, îmbătătoare. Iar persistentul parfum al plantelor se amesteca cu izul proaspăt al ploii de după-amiază. Gosseyn trăia impresia exaltantă a unei aventuri începute în paradis. O vreme se auzi din apropiere susurul murmurat al unei ape curgătoare. Dar și acest zgomot se pierdu, când intră în umbra arborilor gigantici. Dar ce umbră. Venind de la lumina zilei ți se părea că pătrunzi într-o pivniță ca un coridor întunecos și sinuos, cu pereți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
crezi, dacă știi să privești frumusețea ei, dacă știi să te bucuri de toate bogățiile și darurile pe care ți le face zilnic prin dansul păsărilor pe cer, prin armonia și gingășia florilor, prin liniștea pe care ți-o transmite susurul izvorului. Fiecare zi își deschide larg porțile abundenței și de noi depinde dacă alegem să trăim “ cu de toate” această zi și cu iubire și cu prosperitate și cu veselie, sau alegem să trecem incoștienți pe calea monotoniei și a
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
nu mă miră... ― M-aș duce până acolo. Mă știu după fluierat. ― Da, da... Duceți-vă, mormăi Cristescu. Pilotul o zbughi pe ușă. Ascultară pașii care alergau în curte împrăștiind apa din băltoace. Apoi zvonul streșinilor acoperi totul într-un susur neîntrerupt. Azimioară se uită la maior și se înfioră. Un cap de ceară cu ochi goi fără expresie. * Se strecuraseră în locuință fără să-i vadă nimeni. Vecinii căruntului, o familie de medici, erau plecați pentru doi ani în Iran
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
altul! O linguriță de frunzulițe verzi și negre ― Liptonul e preferabil ― fierte timp de 2 minute. Împreună cu o felie de cozonac cu stafide... Nu cunoști nimic mai bun! Se uită înduioșată la motan. Dormea încolăcit pe canapea. Sforăitul lui împreună cu susurul ploii împleteau o melodie de toamnă cu aduceri aminte și regrete molcome. Nările delicate ale bătrânei aspirau arome vechi din casa bunicii. Mosc și Patchuli, vanilie și mere ionatane adăstând lucioase și roșii peste iarnă, parfumul butucilor din soba înaltă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lucrurile alea pentru el. Era la fel de puțin obișnuit cu treburile casnice ca și cu singurătatea. Mustafa avea un coleg de apartament: un student din Indonezia, care vorbea foarte puțin, muncea din greu și asculta În fiecare seară casete ciudate precum Susurul Pârâurilor de Munte sau Cântecele Balenelor ca să poată adormi. Mustafa sperase că dacă avea un coleg de apartament, avea să se simtă mai puțin singur În Arizona, Însă rezultatul fusese cu totul altul. Noaptea, singur În patul său, la mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
longue-ul din balcon, acoperit acum de frunze. Un păianjen a țesut o magnifică pînză de-a curmezișul unuia din rafturile cu cărți. Liniștea profundă a după-amiezii tîrzii În vechiul cartier este mai adîncă decît și-o amintea. Se aude doar susurul Îngerului de la fîntîna din grădină, care ține În mînă un pește ce scuipă apa. Pune În CD player o compilație de Bach și se apucă să despacheteze Încet, punînd pe polița șemineului trofeele călătoriei sale: paharul de whiskey din Casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un peisaj dezastruos distrugând mediul de viață al multor viețuitoare. Ei nu realizează că acest lucru dăunează atât ție, cât și lor, ducând la apariția alunecărilor de teren. Zi de zi ei își murdăresc apa cristalină cu diferite deșeuri, înlocuind susurul ei minunat cu zgomotele ce se produc în fabrici. Toate resursele tale naturale au fost exploatate excesiv, urmând ca în decursul a câtorva ani să rămânem lipsiți de acestea. Omul a făcut toate acestea sperând ca economia să se dezvolte
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
liniște zumzetul albinelor care aleargă fericite printre bucățile de turtă dulce tapetate cu glazură albă și stropite cu sirop de arțar. E minunată Câmpia de Jeleu. Când fetele ajung e liniște. Prea liniște. Nu se aud păsărelele cântând și nici susurul cascadei Sirop de Caise. Bananele Vorbărețe tac și ele. Ceva nu e în regulă. Unde este frumusețea aceea aproape ireală despre care auzise vorbindu-se la televizor. Pe fața Ramonei se poate vedea dezamăgirea. O lacrimă îi coboară ușor pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pleca dintre copacii tăi singuratici, care au cunoscut și vânt și ploi, și voci vesele și triste, și ierni și primăveri... Stelele distrate așezate ici-colo pe o pânză de un albastru închis, mândra lună, bucată argintie lipită de cer și susurul izvorului din vale îmi par toate rupte dintr-un basm cu zâne bune! Pădure dragă, tu m ai așteptat? În trecerile repetate dinspre zi înspre noapte ori în diminețile răcoroase ți-ai adus aminte de mine, copila cu ochi mari
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
presus de toate acestea stă dragostea ei nemăsurată. Îi mulțumesc pentru momentele petrecute împreună, pentru momentele ei libere - rezervate numai mie, pentru momentele în care reușim să ne bucurăm împreună de frumusețea cerului senin, de ciripitul divin al păsărilor, de susurul cristalin al apei. Ea îmi este izvor nesecat de blândețe, iar când sunt însetată e deajuns să o cuprind în brațe și să mă satur din plin de prezența ei, de dragostea ei, de faptul că ea e mama și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trebuie să știi cât se poate de bine ce zice și celălalt. M-am scărpinat În cap: - Cum adică, minte? - am Întrebat În felul meu, iar oamenii se traseră Îndărăt când auziră bolboroseala molcomă a vorbelor Vindecătorului, amestecându-se cu susurul de apă ce curge mereu al gândurilor mele. - Nu știi să vorbești? - Sunt mut. Dar știu cuvintele. Cele mai multe cuvinte. Fu rândul Vindecătorului să se scarpine În cap. - Cele mai?! - se miră el. Cum adică, cele mai? Pufnirăm amândoi În râs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
minte nu era Tatăl. Eram eu. Suntem vii pentru că am avut noroc, nu pentru că mi-ar fi ascultat Tatăl ruga. Se trase Îndărăt și clătină din cap. - Nu. Am auzit glasul acela ca tunetul și vorbele acelea Încurcate, ca un susur de ape limpezi. Nu putea să fie decât Tatăl. Și pe urmă, cum de-au venit femeile taman după ce l-ai strigat? - L-am strigat pe Tatăl numai pentru că-mi era frică, măi Enkim, măi! Uite! Și i-am rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
l-am săltat de jos. Ne-am afundat și mai mult În pădure, până ce-am ajuns În dreptul unor crengi răsucite și uscate, aduse de ploi, de-a valma, printre copaci. Am ciulit urechile, dar n-auzeam nici cel mai mărunt susur de apă. Am adulmecat, dar nici măcar mirosul apei nu l-am simțit. În schimb, am ghicit mirosul urmăritorilor, Îndepărtat, precum și al unor animale sălbatice pitite prin cine știe ce văgăuni. - Urși, se strâmbă Runa și iarăși am luat-o din loc. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
și el, să se apropie și să guste din acea minune de untdelemn sângeriu, vâscos. ...Îl recuperară pe Burtăncureanu, dimineața, undeva la marginea parcului I.O.R. Stătea chircit pe o bancă și plângea mocnit, ca un scâncet, ca un susur de ploaie mocănească, plâns de copil gonit de acasă, de înger izgonit din minune. - Tovarăși, le mărturisi pe la prânz celor de la Securitate, a fost așa, ca o... Nu știu dacă mă înțelegeți, că eu sunt scriitor. Ce m-a răscolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
oare aici, în inima selvei, ceea ce încetase să mai caute cu atâția ani în urmă? Încercă să se concentreze din nou asupra cărții. Citi aproape o pagină fără să priceapă ce voia să spună autorul și îi sustrase atenția un susur inconfundabil. Își ridică privirea fără să-i vină să-și creadă urechilor: tot nemișcată, exact în aceeași poziție în care rămăsese din primul moment, fata urina fără nici o urmă de rușine și fără să i se clintească un mușchi, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Ceruri. Sfinteascăse numele Tău...!” ... Odihneste- o, Doamne, în pace pe Vasilica si iartă-i păcatele...!”... ”Iartă-mă, Fata, pentru tot ce ți- am gresit... Te rog iartă-mă!” În liniștea aceea de mormânt, se auzea doar foșnetul molcom, ca un susur de izvor, al frunzelor din copaci. Iorgu simțea cum îl pătrunde întunecata liniște a cimitirului... cum totul fusese spulberat de sufletul de gheață al mormântului. În genunchi lângă mormânt, își înălța ochii spre Cer, așteptând, parcă, de acolo mântuirea. Soarele
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ăla al lui de asistent medical. "Nene"-i zic. Nu lua în seamă că ne vezi mai descheiați la șliț sau desfăcuți la aoleu. Comitetul de bloc a hotărât ca tu să ne faci vizita medicală..." - Vizita medicală, bineînțeles... Are susur de Boccacio, banditul... Și Necuratul, jucîndu-și cu mișcări absente sextantul, se uită, ațâțat, în spate, după o cocioabă, de parcă i s-ar fi pus un semnal de lanternă în ochi. Taximetrul luase, din nou, pe aripi, praful de pe barierele Bucureștilor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
16 iunie, apar neîndoielnicele semne ale altor asasinate. Chiar și cei plătiți pentru asta cu greu mai pot ține cont câte sânt Din nou în Cotroceni, pentru prima dată-n Floreasca, apoi într-o pivniță de pe ulicioara Scarogea, colț cu Susurul Rahovei, se descoperă un trunchi uman, două perechi de mâini retezate imediat de sub umeri și un sân. Ciopîrțitorul face risipă de sâni. Încă un sân în centru, la Scala, o jumătate de sân pe un maidan din mahalaua Tabaci și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]