575 matches
-
mă repet, azi, mai mult ca oricând literatura trebuie să stimuleze dorința omului spre illuminare. Cu fiecare pas, la fiecare treaptă simțim ceva nou, și inimile sunt copleșite de senzații mistice: stelele strălucesc pe cer, vântul șoptește printre frunze, râul susură pe versantul muntelui și chiar și pământul pe care pășim, același pământ de sute de mii de ani. Vezi, toate sunt în ochii noștri de o strălucire magică, divină. Focul ne pregătește hrana, ne încălzește și ne illuminează în rugăciunile
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
intrarea din dos. aici mă descompun de mai bine de jumătate de veac. aici mă afund, zi după zi, tot mai jos. în țara mea răsună codrul de manele. și viața mea joacă îndrăcit după ele. în țara mea apele susură în ritm de manea. și viața mea se scurge-n hazna, odată cu ea. durerea mi s-a schimbat în plăcere, arsura o simt ca pe-o mângâiere. mă rog și eu, ca tot omul. dar icoana la care mă rog
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
papaverină, directorul cobora în grabă scările să meargă la o ședință. Pe lângă el, urcau de zor o asistentă de la Salvare și doi flăcăi țapeni, cu targa pe lângă balustradă. “Unde vă duceți?” “Am primit telefon că aveți un bolnav grav aici...”, susură asistenta numai ochi negri. “A, nu mai e cazul. A murit, duduie, pacientul a murit!”, se aruncă Tony pe trepte în jos. Grecii lui Platon spuneau că asta e “pedeapsa celor vii”... Din păcate, nu avem Cred că mintea mea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cu un spectaculos flagrant de mită pentru un important lider zonal a fost, in extremis, sifonată de la București, de au dat bieții pălmași care populau boscheții din împrejurimile Palatului Roznovanu cu șapca de pământ. Cel puțin așa sună o poveste susurată de atotștiutorii care ne înconjoară, astfel încât nici actuala suspiciune de blat nu e chiar imposibilă. Cât despre subiectul care trebuia să ne dea, la televiziuni, o reprezentație live de neuitat, mai bine îmi țin gura, că oricum nu prea îndrăznește
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
bezmeticii după casele cu fado. Evident că seara ne-am rătăcit, evident că am umblat ca bezmeticii, până am hotărât să ne oprim pur și simplu unde se aude ceva muzică. Așa că în clipa când niște chitare au părut că susură, ne-am uitat repede pe geam, ne-a plăcut priveliștea și-am intrat. Abia la plecare ne-am dat seama că era chiar Sao Miguel. Deci, cine? În afară de noi, răsfirați singuratici la mese, bărbați și femei sorb vin și ciugulesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
Foicică mărăcine, Ascultați boieri la mine". Înjurături agreabile, în armonie cu tonul obișnuit ale acestor povești, în care iubirea are ceva calin, gingaș, mângâietor și copilăros. Acolo unde alții blasfemiază și înjură: "Drăcie! Tunete și sânge! Raiul și Iadul!", lăutarul susură: "foaie verde mintă...", "foicică viorea...". Un întreg popor se revelează în aceste exordii înmiresmate. Aceste poeme rustice au o savoare de groază care le garantează autenticitatea. Leconte de Lisle îi scria Elenei Văcarescu, bănuită de a fi imaginat fondul poveștilor
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
șofer profesionist. Fără postul meu preferat, n-aș fi putut înghiți excursia București-Durău-București decât într-o stare de somn nesimțit. Așa însă am avut prilejul să mă bucur de un snop de melodii preferate, pe care i le mai și susuram la ureche colegului. De la ABBA la Boney M, Modern Talking și Sandra, George Michael și Michael Jackson, Tina Turner și Annie Lennox, tot felul de vechituri plăcute ne-au mângâiat auzul, proiectându-ne în trecut și făcându-ne să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
Râșnov, Castelul Bran,Castelul Peleș, Caraiman, nici nu știai ce să alegi să fie mai împlinite, atât vara cât și iarna. Insuși amplasamentul școlii era într-un loc cu un peisaj deosebit, pe Valea Ursului, pe malul unui pârâiaș care susura continuu, parcă se îngâna cu cântul păsărilor din pădure.Era fosta Scoală Militară,unde a învățat Regele Mihai, și un loc de promenadă a familiei regale. Pe defileul respectiv, erau amplasate vreo 3-4 sanatorii, pline cu femei de toate vârstele
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
adaptate pentru toți elevii clasei. Gradul de dificultate este mediu, ajutând elevii să-și consolideze ceea au învățat. a) Completează cu „î” sau „â”: r-ma, - ncet, rom-n, cobor-, - ntreabă. b) Potrivește cuvintele propoziției: Tânărul mârâie. Râul cântă. Câinele susură. c) Ordonează cuvintele propoziției: este, bogată, România, frumoasă, și. Așadar, testele, fișele diferențiate au o largă aplicabilitate în învățământul contemporan, iar manualele oferă suportul necesar pentru toate nivelele de cunoaștere. O justă alegere a lor este un act educativ de
Caleidoscop by Lidia Pintilie, Ioan Pintilie () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93498]
-
să-i pună în contact cu confrații lor din Israel. Se trec în revistă, în acest sens, diverse modalități. Află astfel tot atunci că doctorul Sinus "întreprinde câte ceva și în sfera umanitară", chiar dacă subvențiile sunt "slabe". Vecinul de masă îi susură la ureche: "Dispune totuși destul de liber de ele. Știți, de exemplu, că datorăm această invitație foartei sale largi concepții despre umanitar?" În fine, dineul se termină. Toată lumea iese pe palier. Fiul lor, Georges, a venit să-i ia cu Mazda
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
însemna lume și zgomot. Afară de obișnuiți, Panaiota, Grig și învățătorul, fuseseră prezenți comisarul, poștașul, preotul și căpitanul portului, toți cu nevestele și copiii. De asemenea vameșul, firește, care făcuse eforturi să-i fie pe plac lui Lillișu. "Să mai vedem!", susură Caterina. Tânăra fată izbucni în râs și roși foarte tare. Ceruse din pivnița tatălui ei vin cămășuit, altfel spus, un vin foarte vechi, care-i fusese rezervat lui Filip. A fost turnat imediat. "Mulțumesc, Lillișu, mi-ai făcut o mare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
spun țăranii noștri: „Dumnezeu Îți dă, dar nu-ți bagă În traistă.“ — Ce să facem mai mult? izbucni Bertold. Castelul e păzit zi și noapte, nimeni n-are voie să intre Înarmat. Ce să facem altceva? — Nimeni În afară de cavalerii noștri, susură Conrad. — Frate, nimeni și nimic În lume nu mă va putea convinge să-i dezarmăm. Onoarea cavalerului se sprijină și pe armele sale, nu putem să le luăm. I-am dezonora. și noi suntem cavaleri, nu? O asemenea neîncredere i-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
alte coline mai dulci, cu contururi mai precise, Închipuind un uriaș jilț, pentru cine știe ce făptură de basm. Iar jos, sub zidul Înalt al castelului, Adelheid văzu grădina cu liliac Înflorit, straturile cu flori multicolore și havuzul de marmură În care susura o apă albăstrie. Fără să stea prea mult pe gânduri, Adelheid coborî scările În spirală pe care urcase În tovărășia doicei, căutând o portiță spre grădină. Auzi În urma ei pași greoi, dar nu se Întoarse și, trecând prin dreptul unei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de temută, uneori chiar și de „cadre ale partidului”; membru în Biroul de conducere al U. Scriitorilor, care, în primii ani de „domnie” ai lui Ceaușescu, se întâlnea cu șeful statului cam o dată pe lună; membru supleant al comitetului central, susurându-mi-se în urechi că aș fi disponibil pentru onoruri mai înalte și mai „eficiente” etc., de ce - se întreabă unii și m-am întrebat și eu în unele nopți în pelerinajul meu prin Europa occidentală, Suedia, Germania Federală și Franța
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
se profilează, de regulă, pe nemărginirea cerului, zac aici în tenebrele subsolului: osuarul cu ornamente în formă de stea (promițător inițial, dar adeverindu-se până la urmă a fi o dezamăgire) din fundul unui cavou cu răceala acidă, canalul prin care susură pe sub ziduri apa canalului Siloe sau altarul care abia se zărește într-o criptă ascunsă. Stratul acoperitor mai mult aluat decât cremă a făcut ca umplutura să fie îngropată tot mai adânc, arhivele în care poți avea încredere au ajuns
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
neagră!". După 1987, fiindcă-l frecventam pe Dan Petrescu în mod ostentativ, iar la Cangeopol, vecin cu mine, mergeam seară de seară, s-a trecut la reactivarea unvierSECUritarilor, iuți în praxa șicanelor, provocărilor, injuriilor. Cei mai benigni dintre ei îmi susurau săptămânal în urechea stângă (aceea cu care captez inaudibilul și văd invizibilul) duioasa melodie: Din cauza ta, că ești comentat favorabil de Virgil Ierunca la Europa Liberă, ni se desființează secția de Franceză". Puneau ședințele de catedră când aveam eu cursuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pâlp". O întrebare de "oraco" pentru un om care a trecut prin comunism încercând să fluiere și să țină mâinile în buzunare ori de câte ori avea chef: Ce crezi că ai ratat (în viață) și nu mai poți recupera? Sentențios ți-oi susura: Omul, că de aia îi ciolovec, ratează și, ratând, îi confirmă lui Nae Ionescu doctrina privitoare la rață, care, ea, nu pățește așa ceva, după cum și albina se adeverează, ca arhitectă, cu multe clase deasupra lui zoon politikon. Până aici e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
scăpa! Te rog, ia bine-aminte De-a Mamei rugăminte! Oricât ți-o fi... De bine sau greu Rămâi, rămâi Cu Dumnezeu! Primăvara 04.04.2003 Primăvară, tu mi-aduci În Suflet bucurie Un Cer senin. Și raze calzi de soare Susuri de izvoare Fluturi milioane Păsărele se Întorc La cuiburile lor Sub streșine de case Plugarul acolo-n câmp Fluieră o Doină Privighetoarea de sub nori Îi cântă-n armonie... Cărăbușii În flori de pom Mieiuții zburdă În câmpie Prin iarba verde
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
de experiență internațională ia făcut pe oaspeți să comită greșeli elementare pe final de meci, care i-au privat de un rezultat istoric. Chiar și așa, delegația belgiană era extrem de mulțumită la finalul partidei și, chiar dacă unii dintre suporterii oaspeților susurau câte ceva la adresa arbitrilor, antrenorul Initiei a dat dovadă de o maximă eleganță și n-a pomenit nimic despre acest aspect. Chiar și în timpul jocului, antrenorul Luc Boiten n-a protestat deloc, liniștindu-și în permanență jucătorii, oferind o veritabilă lecție
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Se mijea de ziuă, când Fanache (care, vigilent, cu mâna pe pistolul încărcat, șezuse mai aproape de „obiectiv“), și-a luat inima în dinți și i-a întrerupt tovarășului Cameniță reveria: -Tovarășe prim, permiteți să raportez. Se petrece ceva ciudat. Obiectivul susură pe la margini și dispare. Cameniță a ridicat privirea nedumerit. Directorul liceului, temându-se că, dacă nu semnalează la vreme, e posibil să i se pună mai târziu lui în cârcă totul și și-ar pierde funcția directorială, a intervenit, explicând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
avariat prea mult motocicleta, ne-am continuat liniștiți drumul spre San Martín de los Andes. Aproape ajunseserăm - eu conduceam - cînd am luat prima căzătură adevărată din sud [sudul Argentinei], Într-o frumoasă curbă acoperită cu nisip, pe lîngă un pîrÎiaș susurînd. De data asta, caroseria motocicletei a fost avariată suficient cît să fim nevoiți să ne oprim și, culmea, am descoperit că n-am scăpat de ce ne fusese cel mai frică: o pană la cauciucul din spate. Ca să o putem repara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ondulată, favoriții retezați și obrajii proaspăt rași îi dădeau mai degrabă un aer de tovarăș cu răspunderi, perfect compatibil cu costumul maro și servieta diplomat, decât de trăpaș din Vestul Sălbatic al hormonilor nestăpâniți. „Ai văzut ce frumos e?“, a susurat Veronica învârtind cafeaua din ibric și privind lung poza cu ochi negri, melancolici. „Ai văzut ce piele? Ce păr? Ce brațe? Ce pulpe?“ Am crezut că glumește, dar, observându-i expresia gravă și simțind admirația profundă - ba nu: evlavia! - din
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
o tipă de la a unșpea, iar Liviu încă nu ieșise de la oră. Erau, în schimb, Bogdan, Rotiță (îl chema Rotaru), Romică și Zarzără (acesta era chiar numele lui de familie). Eu stăteam cu spatele în ușă, să blochez trecerea. Apa susura în bazinele w.c.-urilor, întreruptă din cînd în cînd de zgomotul de apă trasă de la o budă cu flotorul stricat. Pe jos era ud - tocmai trecu seră femeile de serviciu pe-acolo -, iar mirosul de clor se amesteca în mod
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
foarte bine și săți dovedești adversarul în cele din urmă. Nu ne dă pe spate nici măcar o rană, carei umple de sânge tot pieptul individului. Ce mare scofală săi iasă cuiva borșul pe gură, ca un mic gheizer? Sau săi susure un pârâiaș roșu pe ure che? Noi am văzut și capete explodând la impactul cu glonțul, și capete zburând artistic și lăsând în urmă gâtul ca o fântână arteziană. Ce ne mai poate impresiona? În viața reală, ne impresionează și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
că pășesc și eu în urma lor. Merg prin pădurea fermecată, purtată de valul muzicii. Luminile de deasupra licăresc feeric. Acele de pin pe care pășesc își împrăștie parfumul plăcut. E un miros proaspăt de pământ, păsările ciripesc și o cascadă susură undeva în fundal. La fiecare pas, florile din jurul meu înfloresc, frunzele se desfac și toți cei prezenți își țin respirația, uluiți. Și în fața mea se află Luke, prințul meu, care mă așteaptă. Abia acum încep, în fine, să mă relaxez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]