597 matches
-
pe holul de la intrare. M-am oprit când am văzut un tablou înrămat, atârnat undeva la nivelul ochilor. Era portretul unui clovn: un tânăr îmbrăcat în haine de bufon de odinioară. Avea trupul noduros și era cocoșat. Afișa un zâmbet tâmp, de la o ureche la alta, ce arăta ca o cicatrice continuă, adâncă. Mă holbam încremenit, cu gândul la Elizabeth Short, găsită moartă la intersecția dintre 39th și Norton. Cu cât mă holbam mai tare, cu atât mai mult se suprapuneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
câteva făpturi, asemenea celei care era alături de el. Auta stătea înțepenit. Trecu un răstimp destul de lung. Făptura de alături nu părea nerăbdătoare. Aștepta. Auta își aduse aminte cu câtă nerăbdare a venit el încoace și-și dădu seama cât de tâmp se simțea acum, stând așa cum stătea. Ființa străină îl poftea spre turn, așa înțelegea semnul ei. Să se ducă? Ce câștiga însă stând locului și neaflând totul? "La urma urmei parcă viața mea este lucrul cel mai de preț!" își
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
țara asta. Iar alții îl credeau un sfânt. Uitase până și cum parașutista de Mariușca C. Nicolici îi zvârlise cu sudoare descântată în față. Ședea liniștit și insensibil în șezut, ca un oligofren al Sanatoriului "Mociornița", mătura, cu privirile sale tâmpe, carosabilul și nu înțelegea cum de nu se poate descleia din patul acesta de boală, să-și sfâșie pijamalele de pe buci și, doar în nădragii de uniformă de liceu și într-o geacă, să-și croiască pârtie prin fundul gospodăriilor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ceva în el. Mă tem că-i doar o speranță deșartă. Fiul meu trăiește aici, în acest șopron. îl preferă casei, așa că îl ținem aici, ca să evităm rușinea. Așa credem noi că e cel mai bine. Alexei Cerkasov le zâmbi tâmp. Arăta ca un adolescent de șaisprezece ani, mare și bine făcut. Imprecizia mișcărilor și a mușchilor faciali arăta că ceva nu era în regulă. Un nătărău, spuse cu răutate Irina. Creierul lui e ca al unui copil de patru ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
voi testa să văd dacă ați Învățat cei Cinci Stâlpi ai Înțelepciunii. Și dacă aveți noroc, o să vă Împărtășesc și cel de al Șaselea Stâlp al Înțelepciunii, care este al meu personal. Se uită toți la mine cu o privire tâmpă. —Stâlpul Șase: dacă banii răspund la atingerea ta, atunci nu există limite pentru ce poate realiza o femeie În lumea afacerilor. Banii nu-și dau seama ce sex ai. 14.17: Oricând poți găsi un taxi În fața clădirii Warburg. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
mă duc la biroul meu, Îmi dau jos sacoul pătat, Îl bag În fundul sertarului. Zgomot incredibil de la fereastră. Pe marginea ferestrei, porumbeii s-au hotărât să se mute Împreună. Masculul stă cu o crenguță În cioc Într-o ipostază ușor tâmpă. Recunosc expresia. E privirea pe care mi-o aruncă Rich când vin acasă cu un ambalaj plat cu rafturi pe care le poți asambla În casă. Femela, Între timp, e ocupată să construiască dintr-o grămăjoară de bețișoare o structură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Îi plăcea lui Victor să spună, dacă nu ar fi itervenit gura-lumii atât de des și dacă Victor n-ar fi făcut caz de demnitatea-i recunoscută, nu-i așa? În timp ce fetele mai mici ale Ochenoaiei Își puneau, reciproc, Întrebarea (tâmpă ca și ele): Ce-i atâta zarvă, că doar nu s-a ntâmplat Între străini nimic, ci În familie? Biata profesoară de franceză se răsucea În mormânt de durere, așa cum odată spusese Babaia -mama Ochenoaiei, oarbă, ducându-și cu greu
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
a dreptul crunt, ca un „dinte de leu” - dent de lion). Ori de la o monedă de argint, bătută sub Henric al VII-lea, dandiprat. Sau, supremă fantezie, din franțuzescul dandin, sugerând un mers legănat și nu de puține ori cam tâmp. Ce legătură să fie Între toate acestea și dandysm nu am ști să spunem. Și totuși, fără să se Încurce În etimologii plăsmuite, cuvântul face o carieră fulminantă În saloanele londoneze la Începutul veacului al XIX-lea. Atunci intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mică sclifoseală englezească: „Goddam, Îl vedeți pe acest monstru de trândăveală, Înalt sau scund, gras ori slab? Făptură de sex Îndoielnic, Împopoțonată cu cele mai ridicole veșminte, cu părul lung și zbârlit ca niște coarne. O cravată enormă, un aer tâmp, un lornion uriaș Îndreptat spre cine știe ce chip buhăit, și iată, Goddam, un dandy!”. Căci - să nu uităm a aminti - un adevărat val de anglomanie invadează pe atunci Franța, Întâi În simple și banale conversații, ca o recuzită sonoră. Până ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
la barele de la nivelul picioarelor mele îmi venea să mă arunc printre ele, agățându-mă când de una, când de alta, asemenea unui gimnast. —Hei! Las-o mai încet cu distracția! strigă Bez, aplecându-se peste balustradă cu un zâmbet tâmp pe față. —Sam? strigă cineva cunoscut, de jos. Pot să văd ce ai sub fusta. N-ai cum, mincinosule, îi răspunsei cu îngâmfare. E prea strâmtă. Deși aș mai fi stat, m-am întors în galerie, sărind pe partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și o altă culoare decât din zdrențele celor doi; INAMICUL este mai mult bătrân decât tânăr sau tânăr îmbătrânit; e neras, obosit, speriat, ține o varză în mâini și se uită la ea; INAMICUL e mut; el afișează alternativ figuri tâmpe și zvâcnete de inteligență; în tot cursul acestui act, INAMICUL va încerca să se exprime prin semne și sunete guturale, risipindu-se cu voluptate în acest tip de comunicare; el începe prin a fi demn de milă, trece prin grotesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
îndreaptă atenția, pentru câteva secunde, spre IOANA.) HAMALUL (Privind în urma IOANEI.): Ha! Până la urmă totul se va transforma... într-o poveste frumoasă... ȘEFUL GĂRII (Furios din cauza aprecierii lui GRUBI.): Gata, la masă! Cărați-vă la masă, împuțiților! CASIERUL (Către CĂLĂTOR, tâmp.): He, he! Masa, domnule! HAMALUL (Viclean, către CĂLĂTOR.): Să mergem la masă, domnule. Nu vreți să mergem la masă? Ehe, ce masă... ȘEFUL GĂRII (Comportament bizar; dă târcoale celor trei, fără să aibă curajul de a se apropia; admonestările sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
profesional, de recepționer la marile hoteluri: - Mister Adam, astăzi Magistrul nu are program de birou. Dacă vreți, Îl găsiți la sala Consiliului... Am fost la fel de uluit de faptul că bodyguardul Îmi știa numele ca și de ce auzeam. - Magistrul? am repetat tâmp. - Da, Magistrul... doctorul Wagner - nu pe el Îl căutați? Ba da, desigur, pe doctorul Wagner Îl căutam, dar nu mă așteptam să-l găsesc pe Magistru! Nici un moment nu făcusem vreo legătură Între filiformul cu care mă Întreținusem În prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
în vremea când publicam la ziar. Vineri, la prânz, apărea suplimentul cu capodoperele mele săptămânale. Luam ziarul de la vânzătorul din colț și, cu satisfacția gazetarului împlinit, îmi ocupam locul la masă, venea berea și mă cufundam în autolectură. O satisfacție tâmpă, spun acum, dar atunci mă simțeam important, dădeam lecții contemporanilor, contribuiam chiar, cu talentul și integritatea mea („mă cunoștea dom’ Nae“), la asanarea morală a societății care pornise pe noul drum. Era prin ’91-’92. Am crezut în acest rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care pot trăi și fără acele mici, neînsemnate în fond, gesturi zilnice care dau contur omului. Care îl fac frumos. Care înseamnă măreția și unicitatea lui. Gând păgubos, desigur. Dar venit din mare dragoste pentru oameni. Un fel de admirație tâmpă pentru om. O admirație bulversantă pentru tot ceea ce înseamnă om. Un gând aiurea, desigur. De unde să știu eu ce-i omul? De unde să cunosc eu ce trebuie și ce nu trebuie făcut de către un om? Care sunt acele mărunțișuri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acea ciudată boală-neboală. Revenirea din Moarte m-a redat parcă mie însumi, înstrăinându-mă, totodată. Știu că mă apropii în mod sigur acum de adevărata, măreața Moarte. În afară de melancolie, nimic altceva. Și un fel de veselie continuă. Nu isterică. Nu tâmpă. O veselie febrilă, ca atunci când închei o lungă și încâlcită socoteală al cărei rezultat îl știi dinainte - nul. Nici o posibilitate de eroare, nici o șansă de a reface vreun calcul, nici o cifră de schimbat, de măsluit. Nici măcar nu poți afla dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Scriind, publicând, nu sporești textul, ci doar îl crâmpoțești, îi furi câteva pagini, îl umpli de găuri prin care cei ce-ți citesc cărțile cred că privesc de-acum în tine. Te citesc, îți răsfoiesc textul. Te înțeleg. Cea mai tâmpă credință, cea mai nouă satisfacție scriitoricească dintre altele, câte vor fi fiind și dacă vor fi fiind: aceea a ascunsului tău în pagina de carte. A închiderii tale în ficțiunea unui altuia. A mărturisirii printr-un narator închipuit, construit după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
realității cunoscute de ei, o continuă războire a autorului și răzbunare a lui pe lumea în care trăiește. Acest cititor urăște scriitorul. Îi pândește viața. Ar vrea să-l distrugă fizic în fiecare clipă. El arde cărțile. El, acest cititor tâmp, a inventat cenzura. El râde strâmb, întorcând pagina: „Lasă, că știm noi ce-ai vrut să spui“. M-am izbit de ei. M-au rănit - uneori până la sângele cuvintelor - lecturile lor tâmpe, hidoase. M-au jignit reproșurile lor otrăvitoare: „La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fiecare clipă. El arde cărțile. El, acest cititor tâmp, a inventat cenzura. El râde strâmb, întorcând pagina: „Lasă, că știm noi ce-ai vrut să spui“. M-am izbit de ei. M-au rănit - uneori până la sângele cuvintelor - lecturile lor tâmpe, hidoase. M-au jignit reproșurile lor otrăvitoare: „La talentul pe care-l aveți se poate să alcătuiți așa un text?“. Era o cerere către vidanjorul-șef, curățitorul haznalelor, să-mi desfunde privata din fundul grădinii. Făcusem imprudența să-i dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
da’ tot v-arăt cum se face un text de cerere. Io am cap!“. Banale și ordinare toate acestea și multe altele. Am încercat să le ignor, deși de multe ori mi-au otrăvit zilele. M-a rănit, adeseori, lectura tâmpă, rea a cărților mele. Am suferit atunci pentru cărțile mele. Am suferit din acea neștiință a coborârii în text. Nu-mi fusese încă îngăduită intrarea în text. Nu mi se arătase încă drumul coborârii, cufundării, înaintării. Nu primisem Luminarea. Coborând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pieptenul din buzunar și-l trecu de câteva ori prin păr. Avea o figură ciudată, construită din linii frânte. Nasul foarte cârn și ochii mari, albaștri, cu sprâncene circumflexe îl făceau să semene cu un clown. În general izbea expresia tâmpă și în același timp vicleană. Râsul neașteptat accentua impresia. ― De unde știa ce-i cu tine? Dascălu ridică din umeri: ― Habar n-am! Când pică o pleașcă ca asta nu mai pui întrebări. Îți dai seama! Bani și un bilet de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ilegalitate! Se aflau într-un fel de sufragerie-salon cu mobilă multă, amestecată. Pereții erau înțesați de tablouri, în cea mai mare parte peisaje cu flori. Dascălu se opri în mijlocul încăperii și spuse tare: ― Bună seara! Râdea tot timpul. Un râs tâmp, nemotivat. Din când în când se bătea cu palmele peste coapse. Ceilalți tresăriră. ― Ești totdeauna așa bine dispus? se interesă sumbru Scarlat. ― Îhî! Dă-mi o rimă la "dispus". ― Intrus. Ai și chestii din astea? ― Am. Fac poezii foarte frumoase
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
drăguț și cumsecade... Nu înțeleg de ce băieții întîrzie să-i explice. Vor să-l fiarbă probabil..." Alexandru se uită îngrijorat la doamna Miga. Își drese glasul. ― Vreți să-mi spuneți în sfârșit despre ce e vorba? Cârnul îl studia rânjind tâmp. ― Ce-au zis șmecherii de la Miliție? Celălalt ridică din umeri, strîngîndu-și buzele. Scarlat îi șopti inginerului; ― Explică-i cum stă chestia și terminați bâlciul mai repede. Da... Poți să-mi dai o țigară. Ionescu o aprinse tacticos și i-o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sînt pe cale de dispariție - iar după 1 ianuarie 2007 au devenit aproape „ilegali” ! Majo ritatea și-au găsit deja alt rost, căci viața merge mai departe. Mai bun, mai rău ? Suspend judecata. Și, în orice caz, refuz să mă întreb tîmp : unde sînt țăranii de altădată ? Mai important, această „moarte a țăranului” nu vizează doar moartea socială vizibilă, ci și o moarte simbolică necesară : aceea a Țăranului Român ca figură mitică prezentă. Dacă vrem să nu mai fim eternii țărani ai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
slavă Domnului, să fie țațe. Cel mai sadic îndemn adresat poeților contemporani ar fi : citește - te pe tine însuți ! Unii pretind că au ajuns în Rai înaintea lui Sf. Petru. O funcție cât de mică încrețește a gravitate orice frunte tâmpă. De la Iuda încoace, prețul trădării s - a ieftinit dramatic. Am putea spune chiar că nu a mai rămas decât voluptatea gestului. Unii nu pot justifica primul milion. Alții - nici următoarele miliarde. Sper că nu se va legifera și pedofilia. Când
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]