593 matches
-
să întrerupă liniștea... „Mihai Eminescu?!“, a întrebat o voce timidă din mulțime... „Mihai Eminescu - a tunat profesorul - a scris multe metafore - s-a mai calmat, dându-și seama de situația delicată -, dar pe asta am scris-o eu!“... Îl priveam tâmp fără să știm ce vrea de la noi... „În picioare! Aplauze!“, ne-a sugerat el... O parte dintre noi s-au conformat. Am martori că nu mint. Sper că examenele de astăzi nu mai decurg la fel. DISPLAY Creioane și Photoshop
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
margini. Cred și azi că nu merită să joci nici un joc dacă nu ai voința de a-l câștiga. De a te confrunta cu cei mai buni în domeniu și a încerca să-i faci praf. Jocul nu înseamnă relaxare tâmpă, senzație periferică a participării visătoare, ci competiție pură, cu atât mai frumoasă cu cât e mai grea. Important e să participi! ne învață profesori de bune maniere olimpice. Păi, de participat poate participa oricine. Care mai e atunci meritul personal
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
și tu, Prea Sfântă Fecioară Maria! Cuprinsă de o presimțire sumbră, mama a început să murmure o rugăciune în poloneză, apoi și-a făcut sfânta cruce, iar noi, mașinal, am copiat întocmai mișcările mamei. Avortonul a renunțat la rânjetul lui tâmp și stupid, străduindu-se să înțeleagă textul rugăciunii șoptit de mama. Dar nu pricepea nimic. Pesemne că efortul depus de minusculul său creier de batracian tembel pentru deslușirea textului a fost atât de intens, încât era cât pe ce să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
să faci niciun efort, fără să fii fals, liniștea aceasta va așterne pe chipul tău primul zâmbet ca distincție a seninătății minții tale aflate în repaos! - Stop! Până aici! Nu am niciun chef să apar în lume cu un rânjet tâmp pe figură! - Te grăbești, dragul meu prieten! Va fi nu un rânjet tâmp, cum singur te degradezi, ci zâmbetul unui om inteligent, al unui om care și-a găsit echilibrul interior și care știe săși stăpânească noianul propriilor gânduri. Dacă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
chipul tău primul zâmbet ca distincție a seninătății minții tale aflate în repaos! - Stop! Până aici! Nu am niciun chef să apar în lume cu un rânjet tâmp pe figură! - Te grăbești, dragul meu prieten! Va fi nu un rânjet tâmp, cum singur te degradezi, ci zâmbetul unui om inteligent, al unui om care și-a găsit echilibrul interior și care știe săși stăpânească noianul propriilor gânduri. Dacă nu ți se pare deplasată comparația, vei deveni... dresorul lor. Al propriilor gânduri
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ea îți inspiră alta ție. Și ieșiți apoi la masă și râdeți despre concertele voastre și vă uitați pe texte și râdeți și despre ele. Și ieșiți și vă plimbați, cu sclipirea voastră minunată din ochi, tu cu zâmbetul tău tâmp pe care îl ai de fiecare dată în prezența ei, ea cu zâmbetul ei minunat de copilă, lumea uitându-se după voi și șușotind : uite-i, sunt Cristian și Rada, și copiii visând să fie și ei Cristian și Rada
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu oleandrii și cu pensionarii săi, acest oraș-stațiune balneară ar fi putut fi ceva cam ca Garda sau Como din nordul Italiei. În sfârșit, așa îmi imaginam eu Tiberiada. Orașul lui Maimonide și al Berenicei are, de fapt, aspectul cam tâmp pe care-l poți remarca la Saint-Raphaël și vulgar cam ca al Coastei de Azur. Un fel de Cannes mutat pe malurile lacului Bourget. O încălcare a statutului, o escrocherie atunci când porți așa un nume. Tiberiada, Herodiada, Olimpiada, diftongul presupune
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Cei doi au arbitrat după regulamentul lor, în care oaspeții au voie câte cinci pași și, din când în când, se mai pot apăra și cu picioarele în propriul semicerc. În plus, din când în când, se mai și hlizesc tâmp la spectatori. Cu Mokany și Pop în teren, medicii tuturor echipelor de handbal vor fi nevoiți să-și împrospăteze stocurile de distonocalm. Asta dacă nu cumva, între timp, glumețul care i-a promovat pe cei doi tălâmbi în lotul de
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
echilibrului, dar nu vă complic acum. Toate amintirile astea aproape că îmi provoacă un fel de rău fizic. Dădeam de copiii aceia când mergeam să mai fac vreo audiogramă, să vadă domnu’ doctor cum evoluează daravela. Copii cu privirile lor tâmpe, scălâmbe. Nu e bine ce spun, dar întotdeauna i-am urât. Era mai bine să te cruți, să nu știi. Să stai pe masa de operație și să nu-ți mai pese de nimic. Să te așezi acolo detașat, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ură una față de cealaltă. Cea dintâi - sfrijită, dar certăreață și zgomotoasă, se revărsa într-un torent de gesturi, de spasme și de grimase... Pentru că totul era într însa pizmă, poftă și neputință... Cealaltă - multă, nesimțitoare și stupidă, zăcea într-o tâmpă și întunecată imobilitate: era indiferența, renunțarea, regretul bănuit, dar ascuns... Iar laolaltă, față-n față - erau deznădejdea întruchipată! Duminica trecută, în fața acelei puerile încercări de sinucidere a lui Giglio, am avut o atitudine de violentă înfierare... Strigam, făceam largi gesturi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pot renega. Dar nu o mai iubesc. Nu o mai stimez... Pierre lui Mihai 3 decembrie 1952 A fost ca o ploaie de vară în mijlocul unei zile frumoase... și noi stăteam toți trei în ploaie: el cu privirea încremenită și tâmpă a unui idol, tu cu surâsul fals al unui preot sacrificând cu bună știință unor zei mincinoși, iar eu cuprins de stupoarea de a fi acceptat de bunăvoie să fiu sacrificat, fie și în parte, acelui ceva atât de puțin
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
desprind cu cele două degete, opozabilul și indexul, o fărâmă din prețiosul material cald și lipicios. Doamne, am reușit! Urma retragerea mâinii. Cu grijă, cu mare grijă, cu corpul înțepenit de teamă, cu ochii ațintiți spre tablă, cu privirea inexpresivă, tâmpă, îndobitocită, nu vedeam și nu auzeam nimic din tot ce se întâmpla în jurul meu. Întreaga mea preocupare o constituia readucerea mâinii din zona de risc pe un teren neutru. Cu mișcări abia perceptibile am reușit să-mi scot mâna din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
era de plătit fără bacșiș, după care plecam acasă în triumf cu doi pui, o bucată de unt și încă una de cașcaval bine ascunse într-o săcoșică de fâș negru. Uneori, eram bucuroasă de pradă și, cu un zâmbet tâmp lipit pe față, străbăteam parcul spre casă fredonând cu-cu cu-cu aaa-a aaa-a odiridi; alteori, mai ales la începutul schimbului cultură-natură, dacă mă gândeam la ce-am ajuns să fac în loc să-mi scriu doctoratul despre Dimitrie Cantemir
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
ar fi concentrat asupra acelui perimetru privilegiat. Acesta consta într-o poză-afiș (de tip centerfold, aveam să-mi dau seama ulterior) ce înfățișa un bărbat în pielea goală, culcat pe burtă pe o blană de leopard și zâmbind larg și tâmp, cu ochii ațintiți în lentila aparatului. „Exact ca pozele cu bebeluși culcați pe blănița fotografului din vitrina de la Baby Foto!“, am exclamat în sinea mea, stăpânindu-mă să nu pufnesc în râs. Ceea ce-l făcea pe inculpat și mai caraghios
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
strecura piepții ăia nefiresc de mari sub fustă. „Mare grijă, Tanțo, să nu-i încurci cu altceva“, râdeau cu toatele și făceau glume deșănțate, de ar fi înghețat și un bărbat dacă le-ar fi auzit. Rodicăi îi era rușine, zâmbea tâmp și își căuta fâstâcită de lucru, ascunzând roșeața din obraji în vreo hârtie de-a ei, pe care o găsea brusc prin buzunare. „Tovarășa asta ingineră e o comoară“, ziceau muncitoarele, „mare păcat că e fată bătrână...“, bârfeau în pauza
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
de spinare.“ „Urcați în mașină. Imediat“, ordonă maiorul îmbrăcat în civil. „Tu treci în spate, Rodica. Gabriel își târî cutia viorii și urcă spăsit lângă tatăl Rodicăi. Ea nu zicea nimic, nici nu râdea, nici nu mai plângea. Se uita tâmp la Gabriel, la figura lui disperată, la părul răvășit și la ciorapul lui roșu lăsat pe pantof. Se dusese și de data asta vraja cerului negru-rozaliu... Tata l-a dus apoi cu mașina acasă și nu îi strânse mâna. Știa
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
lasă călcată în picioare de bărbatul asupritor de secole al femeii - echivalentul bogatului asupritor al săracului -, al cărui scop în viață este de a găsi calea cea mai perversă și eficiență pentru a o menține într-o apatie supusă și tâmpă de procreatoare bleagă... Povestindu-le eu mai multe, au ajuns la concluzia că e normal să nu fiu feministă, având în vedere toate cuceririle de mentalitate ale comunismului. Și când am priceput că, fără să vreau, le dădeam apă la
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Becky Bloomwood va păși spre altar la Hotel Plaza, îmbrăcată cu o creație Danny Kovitz, n-o să mă mai facă nimeni neglijent. Și când telefoanele vor începe să sune până când o să le ia foc priza... — Poftim? zic cu un aer tâmp. Danny... — Tu îi faci rochia de mireasă? Christina se întoarce către mine. Parcă ziceai că te-mbraci cu rochia de la Richard Tyler. — Richard Tyler? repetă Danny, cu voce total inexpresivă. — Credeam c-ai ales-o pe aia de la Vera Wang
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
le spun mereu mireselor mele: trebuie să aveți mare grijă de voi! N-are nici un rost să vă înfometați, și pe urmă să leșinați în fața altarului. Ia o brioșă. Caută ceva în geantă. — Uite! În sfârșit, îl avem! Mă uit tâmp la bucata de material argintiu cu ape, din mâna ei. — Ce-i ăsta? — Materialul pentru pernuță! spune Robyn. Trimis par-avion direct din China. Cel cu care am avut probleme la vamă! Să nu-mi spui că nu-ți aduci aminte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
în vârstă cu părul prins într-un coc elegant, și-mi amintește de profesoara de balet pe care o aveam când eram mică. — Bună, Eileen, spun. Ce faci? — Bine. Am vești bune pentru tine! — Vești bune? spun cu un aer tâmp. Nu-mi aduc aminte de când n-am mai auzit o veste bună. — Lista ta merge foarte bine. — Pe bune? Fără să vreau, nu-mi pot reprima o mică tresărire de orgoliu, ca atunci când Miss Phipps îmi lăuda pliéurile. — Foarte bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Ceea ce se găsește în nota comicului caragialesc, un lirism exacerbat, este recuperat de către Pintilie cu un accent în plus. Însă ceea ce regizorul reușește să aducă în registrul monstruosului este propriu și spectacolului de bâlci care oferă uimirii căscate și curiozității tâmpe o teratologie de circ. Ceea ce constituie dimensiunea lui „simț enorm și văz monstruos” ține însă de transferul în același registru al enormului, al grandilocvenței elanului patriotic și a sublimului erotic aflate într-o perfectă simbioză și într-o proximitate infecțios-derizivă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
vrut să audă de Virgil Trofin și de Tâmpa, precizând în repetate rânduri că au fost anunțați "de la CC" și somați ca totul să iasă bine pentru "tovarășii din RFG". A ieșit superb, numai că în loc să ajungem la telecabină pentru Tâmp, la 13,30, am ajuns cu o oră mai târziu. La telecabină o coadă de câteva sute de persoane, femei, bărbați, copii, câtă frunză și iarbă! Credeam că s-a defectat instalația și-l întreb pe un cetățean care-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
eventualitate, să se pregătească pentru spargerea unei broaște de ușă și deschiderea, cum s-o putea, cu chei, răngi sau aparat de sudură, a fișetului și seifului. N-a fost nevoie, întrucât a fost adus împricinatul, care cu o mutră tâmpă mi-a spus că uitase de întâlnirea de la ora 8,00 cu subsemnatul. Ce-i drept, dosarele erau încopciate, legate și sigilate, așa că pornirea mea de a-l strânge totuși puțin de gât nu și-a urmat cursul. Așa a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
strige și să danseze În ritm: Paresin ouk, paresin ouk, Stazis filistis Theos! (era finalul corului din Electra, când Oreste Își omoară mama). Surprinși de forța sunetului, minerii s-au oprit din cercetarea lor „academică“ și, după ce s-au zgâit tâmp, ca și banda lui Monostatos din Flautul fermecat când asculta glockenspiel-ul lui Papageno, au decis confuzi că e mai deștept să se retragă, lăsând să cadă pe jos paginile nedescifrate. Sunetul tragediei grecești poate că nu mai Însănătoșește cetatea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
punct, Îl simt pe Iliescu dintr-odată interesat, expresia feței lui părând să spună: „Îmi place chestia asta cu America, cum ați adus-o din condei că nici capitalismul nu e o soluție!“. Simțindu-mă Încurajat, zic pe un ton tâmp: „Nici un sistem nu e ideal... nici măcar cel de tranziție! Singurul refugiu se află În artă, În spiritualitate“, de parcă voiam să-l Învăț politică pe Iliescu, În ale cărui mâini se afla acum destinul Oedipe-ului care a renunțat la comunism. „O să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]