806 matches
-
he! V-ați pus pe fumat. O să vi se-nverzească burțile. GRUBI: Și ce? N-ai tu treabă. BRUNO: Vaco! PRIMUL BĂRBAT: Huo! GRUBI: Cară-te de aici. Să nu mai calci pe aici! AL DOILEA BĂRBAT: Domnișoară, sunteți cam tâmpită. FETIȘCANA: Sunteți niște bădărani. Nu știți să vă purtați într-o groapă. (Aruncă lăturile în groapă și pleacă.) GRUBI: M-a plictisit de tot fata asta. PRIMUL BĂRBAT: Asta nu-i o treabă, să vină femeile aici. (Apare capul CĂLĂTORULUI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cui să spui? Ce-ai înțeles? Noi ne prefacem că știm ce se întâmplă de la bun început, ei se prefac că au înțeles la sfârșit, fiecare se teme să nu fie luat de prost și se preface că e mulțumit... Tâmpiților! N-aveți nici cel mai mic curaj! (Iese.) MAJORDOMUL: A avut o zi grea... (MAESTRUL DE CEREMONII își privește ceasul, comandă alt semnal.) BRUNO: Tot mai bea? ORBUL: Bea pe ascuns. Directorul i-a spus că dacă mai ascunde alcool
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mochetă verde, un antreu probabil spre o baie, ferestre cu jaluzelele trase, mobilă de dormitor asortată, unde naiba e? Din baie se aude dușul. Pe jos se zăresc articole de lenjerie intimă pe care le recunoaște. Ca în reclama aia tâmpită. Brusc își aduce aminte, cel puțin o parte, partea dinspre baie. Scutaru a venit la ea acasă, au dat gata pălinca, le-a venit chef să iasă în oraș, au mai băut și la restaurant, au ajuns și la Nemo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
-și șorțul. Făcu apoi o plecăciune cum văzuse la televizor că fac baletistele și, izbucnind în râs, se întoarse în bucătărie. Goncea surâse. Șopti mai mult ca pentru sine: - Ce poate să facă futerea dintr-o muierușcă. Zici că-i tâmpită, și când colo ea numai la belivarez și Gogu Pompieru gândește. Te uiți la ea de milă, că-i nenorocită de destin gândești, și când colo iepșunica salivează și gângurește cu pofta doar la debrținul din dotarea ta. Întinse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
n-or să-l mai poată rosti, dacă îi pică generalului pe ei. Se opri nervoasă. Se trase furioasă de sub brațul lui. - Ascultă, Silică! Da tu nu zici că m-am săturat de toate aiureleile și balivernele tale? Sunteți la fel de tâmpiți ca și noi. Tac-tu, când s-a dus să-l împuște la Revoluția de la Județeană, avea nu cu mult peste anii tăi d-acuma. Treijdoi avea, când s-a dus la Revoluție. Iar eu eram ca Gina. Dădeam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
și urlând într-un final “În numele legii te arestez, tot ceea ce spui poate fi folosit împotriva ta?!” Hai să revenim. Hai să... ne revenim. În primul rând trebuie să deschid geamantanul. De aici pleacă totul, de la geamantan. Chiar, ce idee tâmpită mi-a venit și mie, un geamantan plin cu bani, descoperit de un agent imobiliar, ca și cum ar ploua cu geamantane și lumea le-ar găsi pentru a se sinucide din cauza lor. Dar - doamnelor și domnilor - cine mai pierde azi un
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
întreaga scenă, tocmai pentru a mai risipi plictiseala generalizată. Poate că tocmai de aceea nici nu băga capul pe ușă, stătea pe undeva - nu cumva o fi chiar în acel Land Rover, e și musafirul nepoftit acolo, așteaptă reacțiile mele tâmpite, fumează și poate chiar și-o trag, de ce nu, ăștia cu fețe de proști sunt cei mai periculoși, femeile lasă imediat garda jos... - și savura momentele. Între timp, terminase încă o doză, o strânsese și pe ea în pumn, cu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Mă faci să cred că nici nu te-ai mai putea descurca fără ea. Ești slab, scriitorule. Mă dezamăgești. Toată ziua Lucia, toată noaptea Lucia, hai să fim serioși. Uită-te la mine. Ridică ochii din pahar. Reapăru senzația aceea tâmpită care îi spunea că iar va fi tras de urechi, scos din joben și arătat spectatorilor, pentru a se face de râs. Încercă să protesteze, însă nu-i ieșiră cuvintele din gură. Ești iepure, de aceea nu poți să vorbești
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și nu este un compliment - de a complica inutil lucrurile. Dădu din mână ca și cum ar fi vrut să sperie o muscă nesuferită, apărută din neant. - Nici nu mă interesează dacă port un dialog cu mine însumi sau cu tine, Magician tâmpit. Pur și simplu vreau să ajung la o concluzie. E mai bine atunci când scrii tu, ca scriitor, ceea ce te frământă, sau fericirea literară maximă poate fi indusă de romane care se pun singure pe hârtie? Ce părere ai tu despre
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
unul singur prin curte (propria curte, de ce nu ar avea voie să facă și asta?), un vecin din cale-afară de curios, un geamantan care nu fusese găsit la locul unui accident ciudat. Un geamantan cu bani, ca în romanul scriitorului tâmpit și înșelat de amanta pe care vecinul ar fi dorit să o vadă, însă nu reușea. Niciodată. Porni mașina, dădu semnal stânga, apoi se îndreptă către ieșirea din orășel. Își propuse să îl aștepte pe scriitor în fața benzinăriei, doar așa
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
amănunte, n-ai atins nivelul necesar și cred că nici nu îl vei atinge vreodată -, așa că aștept cu mare interes concluzia pe care o vei trage în urma experienței. - Nu. Nu acum. Nu din nou. Visele trebuie să vină noaptea, Magician tâmpit, nu ziua, după ce ai alergat printr-o ploaie torențială. Acum trebuie să mă odihnesc, să beau ceva, să scriu ceva... Poate chiar un alt roman, unul din care să nu iasă personajele, unul care să se așeze liniștit în paragrafe
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Lucia aia a ta - vorba vine, sper că vei pricepe până la urmă - este vânzătoare, e adevărat că ai luat o duzină de beri și o sticlă de J&B, e adevărat că i-ai făcut ochi dulci alegând cea mai tâmpită expresie dintre toate, însă de plecat ai plecat singur, fără Lucia, după ce ai reușit performanța de a-i scăpa o sticlă pe picior, atunci când a venit din spatele tejghelei pentru a te ajuta, fiindcă dădeai senzația că ai prea puține mâini
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de circulație decis să dea o amendă, indiferent la tot ceea ce se întâmpla în jurul său. Tanchistul oprit la semnul agentului ieșise pe jumătate din turelă și arăta cu mâna către liniile inamice, în vreme ce polițistul completa imperturbabil formularul. Râse. Alt vis tâmpit. Cu același Magician tâmpit în pole position. N-am să mai scap de el toată viață. Poate că va trebui să mă obișnuiesc cu idea unui astfel de concubinaj. Nu simți glontele care mușca din aer în drum spre el
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Mulțumește cerului pentru asta! Sau dă în judecată firma producătoare! - Aiurea. - Gândește-te atunci... - N-am chef. Nu acum, cel puțin. Și crezi că voi sta tot timpulul în poziție de drepți, pentru a pune în aplicare toate ordinele tale tâmpite? Du-te la circ, câștigă un ban cinstit. Ia-ți alt iepure. Altă marionetă. Alt fraier. E plină de lumea de ei. De ce tocmai eu? Simțea cum se enervează și i se făcu poftă să bea o bere. Dar își
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
apoi deschise frigiderul și apucă pofticios o doză cu bere. O desfăcu, sorbi lacom, înghiți ca un însetat prăbușit la malul unei oaze și răsuflă adânc. Ce tâmpenie. Se dovedește o dată în plus că imaginația poate juca feste macabre. Magician tâmpit! Agent imobiliar tâmpit! Roman tâmpit! N-a murit nimeni, n-am alergat după Lucia, nu m-am făcut de râs, niciun Detectiv nu va veni la ușă, pentru a-mi cere explicații. Trase draperia și privi către casa vecinului. Oftă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și apucă pofticios o doză cu bere. O desfăcu, sorbi lacom, înghiți ca un însetat prăbușit la malul unei oaze și răsuflă adânc. Ce tâmpenie. Se dovedește o dată în plus că imaginația poate juca feste macabre. Magician tâmpit! Agent imobiliar tâmpit! Roman tâmpit! N-a murit nimeni, n-am alergat după Lucia, nu m-am făcut de râs, niciun Detectiv nu va veni la ușă, pentru a-mi cere explicații. Trase draperia și privi către casa vecinului. Oftă. Era tot acolo
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pofticios o doză cu bere. O desfăcu, sorbi lacom, înghiți ca un însetat prăbușit la malul unei oaze și răsuflă adânc. Ce tâmpenie. Se dovedește o dată în plus că imaginația poate juca feste macabre. Magician tâmpit! Agent imobiliar tâmpit! Roman tâmpit! N-a murit nimeni, n-am alergat după Lucia, nu m-am făcut de râs, niciun Detectiv nu va veni la ușă, pentru a-mi cere explicații. Trase draperia și privi către casa vecinului. Oftă. Era tot acolo. Bombardată de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
mai adâncă durere și cu o nesfârșită părere de rău că te menții neschimbat În maniere, că ai rămas același troglodit dintotdeauna care, când se enervează, nu găsește altceva mai bun să-i vorbeasă interlocutorului decât că acesta este prost, tâmpit, idiot, că mănâncă rahat (vezi bine că, recurgînd la acest eufemism salvator am reușit să reproduc, În parte, expresiile tale grotești, scabroase, scatologice ce nici la ușa cortului nu mai sânt permise). Mai e oare necesar să subliniez ceva ce
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
trebuie să-i dovedești că ai clasă. lui Sjork nu-i place să-și piardă timpul cu explicații dacă fetele nu trec de test. Abia după aceea Îți va explica totul. — Aha, am spus eu, Înghițind În sec. „Cât de tâmpită sunt că am venit aici fărĂ acoperire, fărĂ să spun măcar cuiva unde mă duc“, m-am gândit atunci, căutând cu disperare În minte o ieșire. — Haide, mă Îmbie Nicoleta, bea. ia spune-mi, Îți place să călĂtorești ? — Nu știu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nici o clipă de sentimentul că eram urmărită. mi-l Închipuiam pe Sjork cu chiloții În vine, furios, punându-și dulăii să mă urmărească și să-mi dea o lecție pe care fărĂ Îndoială că o meritam, pentru că fusesem atât de tâmpită Încât să nu-mi dau seama de riscu- rile pe care le implica un asemenea joc. Puteam măcar să fi vorbit cu Teo Haiduc să vină cu mine, să mă aștepte În fața hotelului. Concentrată cum eram să privesc mereu Înapoi, nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
trebuie să-i dovedești că ai clasă. Lui Sjork nu-i place să-și piardă timpul cu explicații dacă fetele nu trec de test. Abia după aceea îți va explica totul. — Aha, am spus eu, înghițind în sec. „Cât de tâmpită sunt că am venit aici fără acoperire, fără să spun măcar cuiva unde mă duc“, m-am gândit atunci, căutând cu disperare în minte o ieșire. — Haide, mă îmbie Nicoleta, bea. Ia spune-mi, îți place să călătorești ? — Nu știu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
nici o clipă de sentimentul că eram urmărită. Mi-l închipuiam pe Sjork cu chiloții în vine, furios, punându-și dulăii să mă urmărească și să-mi dea o lecție pe care fără îndoială că o meritam, pentru că fusesem atât de tâmpită încât să nu-mi dau seama de riscurile pe care le implica un asemenea joc. Puteam măcar să fi vorbit cu Teo Haiduc să vină cu mine, să mă aștepte în fața hotelului. Concentrată cum eram să privesc mereu înapoi, nu i-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
forțate la refuz - amestecate cu strigăte ce te duceau cu gîndul la atacurile corăbierilor de odinioară, strămoși - și de ritmuri ale unor muzici nebune, gașca nu prezenta pericol public. Fără pistoale, cuțite; ceva lanțuri; dar mai erau bande, ce cuvînt tîmpit, trupe ar fi fost mai potrivit, nici acesta - trupe de teatru, trupe de balet, trupele americane din Irak, unele rusești În Georgia -, În fine; mai erau așadar escadroane de motorizați În oraș, răfuieli, ambulanțe, Împăcări, defilări neautorizate de-a lungul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
oblonul îndatoririlor metafizice și se închid în closet... Și de-ar avea cel puțin, caracter. N-au și n-are. Chiar și cel mai infect caracter. Ori de-ar fi, cel puțin, consecvenți chiar și-n opiniile lor cele mai tâmpite. Dar nu. Prin cele mai infecte cârciumi se plâng că nu-s publicați, că-s interziși, că ar fi desfundători de rahat, că fac naveta. Buuun... Dar cu aceeași guriță cu care n-ar fi de acord să intoneze vreo
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ți șopteau: Lasă-l dracului pe ăsta, pe Celestin, nu-l vezi, în spatele nostru, cât e de tîmpit? Și n-aveau dreptate? Oare n-aveau? - Trebuie să nu fii tâmpit, zâmbi Clestin și mângâie părul fetei. Uite, eu nu sânt tâmpit. Uită-te puțin la mine (fata se uita), eu nu sânt tâmpit. Nu sânt tâmpit chiar deloc. M-am mai liniștit... Ce crezi tu, șapte până la nouă tăieturi pe fiecare încheietură de la mână sânt acum, suficiente pentru o fată care
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]