760 matches
-
se repetă, adăuga el pe un ton sumbru, clătinându-și paharul și ascultând clinchetul cuburilor de gheață. Tâmpitul de Poncet (era vorba de tânărul chirurg plin de elan care, În urmă cu douăzeci de ani, fusese la originea ruinei sale), tâmpitul de Poncet nu vrea să investească În lungirea pulelor. Zice că asta-i măcelărie și nu crede că va prinde pe piața masculină din Europa. Tâmpitul. La fel de tâmpit ca mine la aceeași vârstă. Dacă azi aș avea treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de elan care, În urmă cu douăzeci de ani, fusese la originea ruinei sale), tâmpitul de Poncet nu vrea să investească În lungirea pulelor. Zice că asta-i măcelărie și nu crede că va prinde pe piața masculină din Europa. Tâmpitul. La fel de tâmpit ca mine la aceeași vârstă. Dacă azi aș avea treizeci de ani, ei bine, eu m-aș lansa În lungirea pulelor!” Odată mesajul transmis, de obicei recădea Într-o reverie cețoasă, vecină cu somnolența. Conversația lâncezea un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
părăsise Italia, abia Împlinise cinci ani. Taică-său fusese nu doar un revoluționar, ci și un om cult, Îndrăgostit de limbajul ales, un estet. Asta lăsase urme și la el, probabil. În fond, Întotdeauna Îi cam socotise pe americani niște tâmpiți. Încă era un bărbat frumos, cu tenul fin și mat, cu părul lung, alb, ondulat și des; totuși, În trupul său celulele Începeau să prolifereze anapoda, să distrugă codul genetic al celulelor vecine, să secrete toxine. Specialiștii care l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
avea impresia că este un actor de mâna a doua: cum de se lăsaseră amăgiți cu toții? Hotărât lucru, Își spunea el uneori cu o anume tristețe, tinerii ăștia aflați În căutare de noi valori spirituale sunt de-a dreptul niște tâmpiți. În secundele de după coborârea din jeep, Bruno pricepu că făcuse o eroare. Domeniul cobora În pantă domoală spre sud, ușor vălurit, erau arbuști și flori. O cascadă curgea Într-un mic lac, verde și calm; chiar lângă lac, Întinsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
șaisprezece, viața lor, se gândi ea, ar fi putut să fie complet diferită. După acest prim semn, deja, Își dădu seama că era pe cale să se Îndrăgostească. — În fond, reluă Christiane, e o coincidență, dar una deloc surprinzătoare. Părinții mei, tâmpiții, aparțineau aceluiași mediu libertar, vag beatnik, din anii 50, În care se Învârtea și maică-ta. Poate se și cunosc, dar n-am nicio poftă s-o aflu. Îi disprețuiesc pe oamenii ăștia, pot spune chiar că-i urăsc. Reprezintă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
foarte civilizați cu toții, burghezi, gen țările nordice sau Benelux. O orgie cu polițiști luxemburghezi, de ce nu? — Mi-am terminat zilele de concediu. — Și eu, marți Începe școala; dar Încă am nevoie de repaus. Sunt sătulă de predat, elevii sunt niște tâmpiți. Și tu ai nevoie de repaus, și ai nevoie de plăcere, cu o mulțime de femei diferite. E posibil. Știu că nu crezi, dar Îți repet: e posibil. Am un prieten doctor, o să ne dea un certificat medical. Ajunseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vroia să spună cu asta? Nu avea rost să intre În detalii. Era limpede, bătrânul nătărău nu avea nimic de spus; se mulțumea să clămpănească din gură. Nerăbdător, Michel Îi Întoarse spatele și reveni lângă Bruno; se așeză și zise: — Tâmpiții ăștia de hipioți... rămân convinși că religia e un demers individual bazat pe meditație, căutare spirituală etc. Sunt incapabili să-și dea seama că, dimpotrivă, e o activitate pur socială, bazată pe fixare, pe ritualuri, pe reguli și ceremonii. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
telefon, alții veți scrie la computer de zor... alții veți fi În plin brainstorming... Țineți minte, acest departament este Însăși esența companiei. Panther Corporation e renumită pentru geniul său În marketing ! Se oprește și noi ne uităm la el ca tîmpiții. Hai, hai ! Bate iar din palme. Nu stați și vă uitați la mine ! Tu ! Arată către mine. Hai. Mișcă ! O, Doamne. Biroul meu e ticsit de tot felul de prostii. Deschid un sertar și arunc la Întîmplare hîrtiile În el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
rea. Cred doar că nu ajută la nimic să discutăm despre asta. — Tot aflu pînă la urmă. Își Încordează maxilarul. N-o să-mi ia chiar atît de mult. — Connor, te rog frumos. Chiar nu cred că... — Emma, nu sînt un tîmpit, să știi. Mă măsoară din priviri. Te cunosc mai bine decît crezi că te cunoști chiar tu. Mă trece un fior de Îndoială. Poate că tot timpul ăsta l-am subestimat pe Connor. Poate chiar mă cunoaște. O, Doamne. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
s În mînă, iar eu rămîn uitîndu-mă după el, scăpînd un cub de gheață În iarbă. Un apartament. Asta nu poate să Însemne decît un singur lucru. O să facem sex. Și, din senin, mă cuprinde o nervozitate insuportabilă. — Doamne, ce tîmpit sînt ! exclamă Connor, lăsîndu-și jos cuțitul. Doamne, ce orb am putut să fiu. Se Întoarce cu fața spre mine, și Îmi aruncă o privire albastră otrăvită. Emma, știu cu cine te vezi. Mă cuprinde un atac uriaș de spaimă. — Ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
după mine, doar-doar mi-ar vedea fața. N-am mai auzit de o femeie care să facă așa... Încremenea și aștepta, aha... Și tu ce făceai? - Mare prost ești, măi Enkim! Cum adică, ce făceam? Eu o așteptam pe ea, tâmpitule. - Adică... vrei să spui că... Ai Încremenit și tu? păru el să găsească un răspuns În locul meu, că până și la asta sunt trebuincioase cuvintele. Și cât ați stat așa? - Mai schimbă femeile, Enkim! Credeam că știi mai multe despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
banii înapoi. Sunt niște mâzgâliți, niște împroșcați. BRUNO: Lasă oamenii în pace! Ce ai eu oamenii? AL DOILEA BĂRBAT: Sunteți prostiți, vor să vă prostească. N-o să iasă nimic. Piesa asta n-are cum să se termine. Sunt doi șarlatani, tâmpitul ăsta mic a făcut și pușcărie pentru că a vrut să fugă peste graniță, în Iugoslavia... Da. Eu nu știu cum dracu’ l-au primit în teatru... GRUBI: Canalie împuțită! (Se repede la el.) Nu te uit eu! Lasă că ți-arăt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sale cu forța.) Stai odată! PARASCHIV (Aproape nebun.): Vine ora la care trebuie să te omor! MACABEUS: Parcă ziceai... PARASCHIV: Ți-am promis că te omor... (Tunete, zguduituri, prin crăpăturile din chepeng curg fire de praf.) MACABEUS ( Pentru sine.): Ce tâmpit! PARASCHIV: Ți-am promis, ți-am promis... MACABEUS ( În punctul de sus al morbidității și excitației.): Ia dă-ți pantalonii jos! PARASCHIV (Nebun.): Trompeta, unde-i trompeta? (Urletele Apocalipsei; sunetele pot sugera un raid aerian, se pot auzi sirenele unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
știut că e călător prin ploaie? CASIERUI (Vinovat.): N-am știut nimic... HAMALUL: Ți-ai bătut joc de el! CASIERUL (Speriat.): Nu-i adevărat... (Moale.) N-am știut... HAMALUL (Către CĂLĂTOR.): Domnule... Nu vă bateți joc... de niște... de niște tâmpiți... Spuneți-ne sincer... Sunteți într-adevăr... călător prin ploaie? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Pentru sine, încă refuzând să comunice.): Eu... eu... HAMALUL: Da sau nu? CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE ( Luând contact cu lumea, încet, mirat de reacțiile stârnite.): Eu... Ce-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ce punea la cale până ce n-a reapărut în pragul ușii mele cu câte un geamantan în fiecare mână. Jones și Keeley au rămas consternați din pricina bătrânei inimi sincopate și fisurate a lui Krapptauer. Vice-Bundesfuehrer-ul avea culoarea sucului de roșii. — Tâmpitule! strigă Jones. Nu, nu... mă simt foarte bine, protestă Krapptauer zâmbind. — De ce nu l-ai lăsat pe Robert să facă treaba asta? întreabă Jones. Robert era șoferul lui, care aștepta jos în limuzină. Robert era de culoare, avea șaptezeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
belfer în toiul unei splendde zile de vară, abia mai respira. - Verginele, horcăi el. Măi Verginelică, băiatule. Cine dracu a scornit mă, chestia aia că când mori îți vezi toată viața în fața ochilor? Ca pe video... Cine a fost, mă, tâmpitul ăla? Vrginel nu-i răspunse. Urmărea, cu atenția cu care privești desfășurarea unei pantomime postmoderne, încercând să-i descoperi metaforele absconse, cum Biluță așează torsul lângă celelalte două mâini retezate. Se duce și ia găleata cu soluție albastră și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ținându-și genunchii la piept, ședea Margareta; îl privea cu niște ochi injectați, sub care creșteau două cearcăne uriașe. Părul dezordonat și presărat cu bucăți de văruială veche, ca și poziția, îi dădeau aspectul unei cerșetoare bătrâne. - Operatorul e un tâmpit, spuse el. Ori e prost, ori s-a prefăcut că nu înțelege. Mă ia cu Samoro și alte porcării. Acum am ajuns Samoro. Și cred că la centru nu mai există expresia «domnule». - Sunt bolnavă, șopti Margareta. Nu-mi dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
sânii micuții. — Yubani? O femeie yubani? Tovarășii lui se apropiară și, împreună, o studiară interesați pe indigenă, de parcă ar fi fost un ciudat animal nemaivăzut vreodată. — Drace! comentă Cristo, cârmaciul. O yubani autentică... — Nu pare periculoasă. — Femeile nu sunt periculoase, tâmpitule. Doar războinicii. Păi, americanul ăsta trăiește aici și încă nu l-au mâncat. Poate că sunt legende. Te pomenești că sunt niște indieni căcăcioși. — Fă tu numai prinsoare pe capul tău și o să ți-l micșoreze cât pumnul, îi răspuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
face figuri cu mine, te altoiesc aici, în curte, ca să vadă vecinii cum te țin sub papuc! Scriitorul pufni în râs și o fixă cu ochi tulburi. - Ma... Ma... gicianul zice că nu exiști. Spune tu, Lucia, nu e un tâmpit i... irecuperabil? Exiști sau nu exiști? Mi-e dor de tine, toată ziua mi-a fost. Nu te găsesc atunci când îmi este dor de tine, de ce? Femeia roti ochii prin curtea plină de apă. De data asta a exagerat, chiar
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Brad Pitt. Îi veni să râdă... După ce ajunseseră acasă băuse o sticlă de J&B, se făcuse mangă, ieșise în curte și strigase că ar fi de părere ca toate cobrele lumii să fie ucise, indiferent dacă vreo asociație de tâmpiți care adoră reptilele aveau să-l dea sau nu în judecată. Nu-l dăduse nimeni, în schimb închiseseră vecinii luminile și el fusese convins că îl spionaseră din spatele perdelelor, râzând pe înfundate de scriitorul care umblă beat și caută scandal
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dracu`... Revăzu în minte bilețelul pe care îl scrisese la secție și adăugă încă o victimă, lângă celelalte - Vecinul Scriitorului. Puzzle, puzzle, puzzle, mormăi și schimbă viteza, urăsc genul acesta de experiențe, trebuie să pui bucată cu bucată, ca un tâmpit cu răbdare bolnăvicioasă, unii ar spune că tocmai asta trebuie să facă un detectiv, să pună bucăți lângă bucăți, pentru a forma imaginea de final, ei, pe dracu`, care detectiv nu ar dori ca toate cazurile sale să se rezolve
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu mine, să mă aștepte În fața hotelului. Concentrată cum eram să privesc mereu Înapoi, nu i-am acordat nici o atenție cerșetorului care stătea pe marginea trotuarului cu privirea rătĂcită. Când am trecut de el am simțit o lovitură În spate. „Tâmpitul“, am exclamat eu În gând, crezând că mă șicana precum puștii cretini care te pișcă de fund și fug râzând. mă Înșelam Însă. Am pus mâna la spate să văd dacă se umflase locul loviturii și abia când am adus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu mine, să mă aștepte în fața hotelului. Concentrată cum eram să privesc mereu înapoi, nu i-am acordat nici o atenție cerșetorului care stătea pe marginea trotuarului cu privirea rătăcită. Când am trecut de el am simțit o lovitură în spate. „Tâmpitul“, am exclamat eu în gând, crezând că mă șicana precum puștii cretini care te pișcă de fund și fug râzând. Mă înșelam însă. Am pus mâna la spate să văd dacă se umflase locul loviturii și abia când am adus
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ceva. Eu plecasem, plictisit. I-am auzit urletele de pe hol... - Ce e asta? Ce sunt astea? Ai zis că nu ai vorbit de la servici! - Nu am vorbit. Astea sunt scrisori. - Ai trimis scrisori! My God! Nu pot crede! Tu esti tâmpit! Mă omorî, mă omorî! “Dragă Sidonia...” Cine e Sidonia? Ți-e dragă? - Nu mi-e dragă. E o formă de politețe, un salut... - De ce nu-i spui ‘stimata doamna’? - Pentru că mi-e prietena. - Ești însurat! Tu nu ai voie să
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
mai bine decât mine. Nu e nevoie să o mai suni tu... I-ai înghițit toate gogoșile. Mai vrei? - Imi ajunge. Oricum, nu avea nici o șansă. - Crezi? Pare destul de sigură. - Sunt convins. - Nici dacă ne despărțim? Așa zice aici: „Tâmpitul își iubește încă nevasta. Îi e teamă, sunt prea tânără pentru el. Probabil e și impotent...” Ai văzut? Nu ți-e rușine? De ce plângi? Îți pare rau după ea? - Îmi pare rău pentru ea. Păcat... - Lasă că știu eu! Ce
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]