807 matches
-
bun, legănat acolo, în șaua înaltă, clătinându-se ca pe o mare agitată, dar atât de sigur și plăcut ca și cum s-ar fi aflat sub acoperișul jaimei sale, dormind lângă Laila. A fost noaptea cea mai liniștită. Vântul nu se tânguia, picioarele ca de pluș ale dromaderului nu făceau nici un zgomot când călcau pe sare, și acolo, în mijlocul acelei sebhka, nu erau hiene, nici șacali care să urle cerându-și prada. Luna se ivi plină, luminoasă și curată, smulgând scânteieri argintate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
în dimineața aceasta, m-am trezit de dimineață, dar nu am mai putut să cobor din pat; vocea lui e încă stăpânită de uimire, este pregătit să îi prezinte cu dezinvoltură toate detaliile, chiar și vecina de salon, care se tânguia încontinuu, a tăcut pentru o clipă și a întors spre el un ochi însângerat, locul tăcerii sale totale e ocupat de o uimire absolută, părea că întreg spațiul uriaș al acelui salon fusese inundat de uimirea lui Neumann Ahud, fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
inutilă, iar el spune, mama nu îmi permite să merg la ea, oare aș putea veni la voi, întreabă el pe neașteptate, atâta vreme cât soțul tău stă aici, sigur aveți un loc liber și pentru mine, luați-mă cu voi, se tânguie el, nu am unde să mă duc, Noga mă trage de mânecă, putem să îl luăm, mami, de parcă ar fi vorba de o pisică găsită pe stradă. Ai înnebunit de tot, îi șoptesc, băiatul acesta nu este normal, are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Minunat, spun eu pe un ton precaut, asta înseamnă că totul este bine, nu? Însă el spune, dar picioarele mele nu sunt bine, după care brusc îi scapă un suspin înfricoșător, vor să mă transfere la secția de psihiatrie, se tânguie el, eu îl îmbrățișez terifiată, trupul lui se simte rece și slab pe sub pijama, aproape străin mie. De ce, întreb eu, de ce tocmai acolo? Iar el spune cu un geamăt, pentru că nu găsesc nimic, nu înțelegi, pentru că rezultatul investigațiilor este bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu mai poți continua astfel, uite că s-a făcut bine, dar ea îl privește sceptică și spune, încă nu, și în clipa aceea din ea pornește un șuvoi de lacrimi și sughițuri, am mâncat la școală un măr, se tânguie ea, am uitat că nu am voie să mănânc mărul în pauză, din cauza asta tati nu s-a făcut bine. M-am săturat de prostiile tale, izbucnesc eu, când vei înțelege că nu există nici o legătură între stomacul tău și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nimeni să nu afle vreodată despre asta, eu clatin din cap, da, cu cât știu mai puțini oameni, cu atât mai bine, dar de acum înainte îți va fi din ce în ce mai greu să ascunzi sarcina. Și atunci, ce să fac, se tânguie ea, îmi este frică să vin la voi, mă tem că vor încerca să îmi influențeze decizia, îmi este frică și de celelalte fete, iar eu spun, Yael, chiar trebuie să plec, mai gândește-te câteva zile, și ea îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
s-au revoltat. — N-o dăm pe Prințăsa. — Prințăsa este a noastră. — Să-și caute altă fată, dacă vor. — Prințăsa mea, Prințăsa mea, cine-mi mai ține de urât și cine-mi mai cântă când voi toți sunteți plecați, se tânguia Dedi. Credeți că nouă nu ne pare rău?le spune Ismail și Rusalda. Noi am fost cei care am adus-o în șatră. Parcă o văd cât de amărâtă și spăriată era și mai mică decât acum. Și dă când
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
unde stai închisă. Biata mamă-mea nu știa cum să mă potolească, fiindcă îi spuneam și plângeam. Căuta să-mi explice că noi copiii suntem florile grădiniței, deci noi toți la un loc suntem grădinița și să nu mă mai tângui după așa ceva, că acasă am destulă grădină să mă zbengui în ea cât poftesc. — Țâfnoasa ma, o îmbrățișează Cezar. De mică îți sărea țâfna. Parcă tu n-ai avut cusururi. — Eu mă speriam și speriam și pe alții. — Cum? — Pentru că
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
biștarii voștri! Păcat... se căinează el, depunând trupușorul zmotocit al papagalului, lângă umărul drept al lui Nae, care geme stins. Au... Au... Au... A-um...! Au... răsuflă Horus. Ce e? Mai respiră? N-a murit? Ce-a zis? face Dănuț. Se tânguie și el. Își dă duhul. Gata...! constată Vierme. Atunci, din depărtare, izbucnește o sirenă de poliție! Cei trei bărbați valizi se privesc, contrariați, unul pe altul. Stați o clipă! Să gândim! Să ne gândim...! scrâșnește Avocatul. Baba a sunat unde
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
monumentală de marmoră cu o scoică deasupra, cum avea și Nababul, deși palatul ― așa-i zicea dânsul ― era destinat de zestre celor două odrasle ale sale, când se vor așeza, fiecare cu gospodăria proprie. Nadina, soția lui Grigore, se și tânguia acuma și-i imputa bătrânului că a construit casa înadins ca locatarii să se poată spiona reciproc și permanent. Ușa colosală, de stejar și fier împletit, dăruind aparent casei o înfățișare unitară, de fapt o despărțea: aripa dreaptă închidea domeniul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și mai în glumă, și mai în serios. Atât de proletar că deocamdată tai frunze câinilor cu speranța că voi găsi cândva de lucru! După o tăcere tulbure, Mișu urmă cu un glas mai potolit: ― Măcar dreptul de-a ne tângui între noi să ni-l păstrăm, că altfel... Ce zici, frate Petre? Întrebarea o puse militarului care, în colțul cel mai întunecos, pe marginea patului de scânduri, ședea cu șapca pe genunchi, mut, neclintit, parc-ar fi fost de piatră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
de un "sărut mîna" speriat al primarului, care se afla tocmai într-o consfătuire cu plutonierul și secretarul în privința programului anchetei pentru după-amiazi. Socotind că conașul Grigoriță a venit să inspecteze mersul cercetărilor din ordinul boierului Miron, primarul Pravilă se tângui umilit că de aseară se chinuiește, împreună cu șeful postului, dar în zadar, nimeni nu vrea să mărturisească. Plutonierul, încremenit în "drepți", declară că el are să-i dibuiască totuși, numai că-i mai trebuie timp, deoarece țăranii sunt mulți și dânsul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
moș Dragoș, nici moș Lupu, măcar că-i mai bătrân ca toți... Numai bărbați de omenie, și n-au pomenit! ― Apoi cine are de toate nu mai aude nimic, dar cine n-are nimic ascultă la toate și trage nădejde! se tângui Ignat Cercel. C-altfel am pieri sau cine știe ce am mai face. ― Rău, Ignate! Foarte rău! se înflăcără iarăși primarul. Omul zdravăn pune umărul și scoate carul din șanț, nu stă să i-l scoată alții. ― Muncim, slavă Domnului, până ne
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se răsucea, de parcă zbiera după amor... De muieri d-astea să te ferești, că trebuie să fie tare periculoase... 3 ― Ce ne facem, coane Miroane, cu oamenii, că nu mai vor să primească învoielile vechi, ba mă și amenință! se tângui Cosma Buruiană frîngîndu-și mâinile. N-aș mai fi vrut să vă supăr cu necazuri d-astea, dar e primejdie, coane Miroane, cu oamenii. Ori au înnebunit, ori cine știe ce i-a cuprins, că nu i-am mai pomenit așa de îndîrjiți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
târziu Ștefan, cel mai deschis, făcu: ― De! Glasul se stinse gol ca o bășică de săpun. ― Oare ce-i cu tine, Petrică, dragul mamei, de nu mai ai stare și nu te strângi și tu pe acasă ca oamenii? se tângui Smaranda. ― D-apoi acu nu-s acasă, mamă? făcu Petre aspru. ― Ești, maică, dar stai mereu pe spini... Și, Doamne, groază mi-e să nu pățești ceva dacă te amesteci în toate, în loc să vezi de sărăcia noastră! ― Nu m-amestec
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
intuind / timpul de dragoste... Primul poem, Rugă, amintind prin multe aspecte de marea cultură a lumii, e o invocație către Parce, zeițele destinului, poetul însuși asemănând gestul acesta al său cu al lui Hölderlin (Acum către Parce, ca Hölderlin mă tângui...), din perspectiva aflării la mijlocul zodiei, pentru ca finalul să reformuleze eminesciana dorință sacrificială a lui Hyperion adresată demiurgului: Reia-mi al nemuririi nimb / Și focul din privire, / Și pentru toate dă-mi în schimb / O oră de iubire. Indirect, poemele lui
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cu proorocii. 24. Dar vai de voi, bogaților, pentru că voi v-ați primit aici mîngîierea! 25. Vai de voi, care sunteți sătui acum! Pentru că voi veți flămînzi! Vai de voi, care rîdeți acum, pentru că voi veți plînge și vă veți tîngui! 26. Vai de voi, cînd toți oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot așa făceau părinții lor cu proorocii mincinoși! 27. Dar Eu vă spun vouă, care Mă ascultați: Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor ce vă urăsc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
din Cirena, care se întorcea de la cîmp; și i-au pus crucea în spinare, ca s-o ducă după Isus. 27. În urma lui Isus mergea o mare mulțime de norod și femei, care se boceau, își băteau pieptul, și se tînguiau după El. 28. Isus S-a întors spre ele, și a zis: "Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plîngeți pe Mine, ci plîngeți-vă pe voi înșivă și pe copiii voștri. 29. Căci iată, vor veni zile, cînd se va zice: "Ferice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
Plânge Maica Sfântă Plânge Maica Sfântă,plânge îndurerată Inima ei iarăși este sfâșiată Căci din nou pe cruce zace răstignit Fiul ei prea dulce cu trupul zdrobit Plânge Maica Sfântă,și se tânguiește Când își vede rănit Fiul cel iubește ‘O,Iisuse blând,copilașul meu Cum te lași tu mamă răstignit mereu?’ Plânge Maica Sfântă și cu foc jelește Pe cel care iarăși azi se răstignește ‘O,Hristoase Doamne,trup din trupul meu
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93440]
-
atît ofer! Îmi caut și eu cu lampa de petrol numele să-l pot da jos de pe cruce, dar pietatea oare mă Împiedică să recunosc că și ceapa are petale?! O inimă nedospită-ndeajuns tresaltă-n foalele pieptului, mi se tînguie mersul aidoma unei bocitoare, mă lovesc de mascații carnavalului ținînd de mijloc pe una din alea pe care femeie cu greu poți să o numești. Îmi cumpăr nenorocul potrivindu-i mersul de fiară, cum Întorci din arc un ceas aurit
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Vedeți, dragii mei”, le spuse bunica nepoțeilor ei, „ce lucru cutremurător și dureros? Și câtă nepăsare din partea omenirii? Dar să citim mai departe: „E noapte, e ger și-n văzduh viscolește, Zăpada mânată-n rafale de vânt, Fecioara Maria se tânguiește: „N-am unde să-L nasc pe Fiul meu Sfânt!”” Lui, Care a zidit prin Cuvânt întregul univers, iar pe om l-a creat din țărână, El care în Cer stă pe tron de Împărat, e lăsat să se nască
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
mai bine să termine cu toate, să nu se apere, să moară, spre a nu mai fi singurul în viață și spre a merge acolo unde nădăjduia că va fi ajutat. Dar n-a fost ajutat și atunci s-a tânguit. Au avut însă grijă să-l cenzureze. Da, cred că Evanghelistul al treilea e cel ce pentru întâia oară a trecut sub tăcere plângerea Lui. "Pentru ce m-ai părăsit?" e un strigăt de răzvrătire, nu credeți? De aceea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
speră să o mai apuce.” În ,,Tinerețea mea”, evidențiază urcușul tineresc spre înălțime, dar și întoarcerea la matcă, fiindcă, ,,dorul de ai mei m-a biruit ca un uragan și m-am întors lângă țărâna părinților și nu m-am tânguit în durere și nu m-am pierdut în ceasul cel greu al nenorocirii, ci doar vorbele înțelepte le-am păstrat lângă inimă ca un talisman al neamului meu”. În ,,Mă întreb adeseori” face cinstirea țăranului român ca temelie a țării
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
fulgerelor și trăsnetelor făcea aerul să vibreze, dîndu-i o tensiune misterioasă în care se amestecau panica și evlavia. Păsările coborau, speriate, și se ascundeau. Până și nucii, de obicei calmi, nobili, păreau intimidați. Ascultam, fascinat, sunetele clopotelor care, când se tânguiau, când aruncau spre cer o rugăminte patetică. Uneori, norii se risipeau ori se descărcau într-o ploaie violentă, dar fără grindină. Alteori, lanurile de grâu, de ovăz și de porumb erau zdrobite. Nu pot să uit figura tatei dintr-o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și le-a zis: "Vă întrebați între voi ce înseamnă cuvintele: "Peste puțină vreme, nu Mă veți mai vedea;" și: " Apoi iarăși peste puțină vreme, Mă veți vedea?" 20. Adevărat, adevărat vă spun că, voi veți plînge și vă veți tîngui, iar lumea se va bucura; vă veți întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. 21. Femeia, cînd este în durerile nașterii, se întristează, pentru că i-a sosit ceasul, dar după ce a născut pruncul, nu-și mai aduce aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]