5,786 matches
-
la mijloc, am cincizeci de ani, mă simt mai sănătoasă ca la treizeci, aș face dragoste până la leșin, numai că nu am cu cine, toată ființa mea țipă după dragoste, după o dragoste aprigă, ca flăcările iadului, ca moartea, mă târăsc spre parcul din apropiere, acolo voi dormi până la sfârșitul vieții, aș vrea să mă dizolv în apa oceanului, în stâncile de pe maluri, aș vrea să mă scufund în pădurile de corali, voi dormi, voi dormi, simt cum sufletul mi se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aș vrea să mă dizolv în apa oceanului, în stâncile de pe maluri, aș vrea să mă scufund în pădurile de corali, voi dormi, voi dormi, simt cum sufletul mi se scurge din trup ca un vin vechi, aproape leșinată mă târăsc pe pajiște, în jurul meu fojgăiesc siluete vagi, mi-e somn, sunt singură la capătul lumii... Mă voi întoarce la Circular Quay, de acolo voi merge pe Pitt Street, până la Queen Victoria Building, de unde voi lua un autobuz care mă va
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
femeie nu mai înțelege nimic. Aceasta este hrana spirituală a institutului, fiecare trece prin această moară, fiecare e carne de tun pentru o perioadă. Unii se poartă omenește, își rabdă aventurile și bârfele aferente cu înțelepciune, alții însă se lasă târâți de sentimente până intră în cocina de porci ori la balamuc. Cei care sfârșesc la balamuc au și alte bube în cap, sunt hărțuiți de securiștii întreprinderii să-și toarne colegii, unii se folosesc de ospiciu ca de un refugiu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lumea pleca la revoluție ca la nuntă, cu mic cu mare, într-o gălăgie infernală, în centrul orașului se auzeau focuri de artilerie, se spune că pe ăia care au strigat împotriva regimului i-au împușcat fără milă, aceștia se târau spre trotuar cu ultimele puteri, dar soldații le mai administrau câte o rafală în ceafă, de ziceai că le-au crescut nuferi roși din scăfârlie, apoi i-au lăsat să zacă pe trotuare, în propria lor baltă de sânge, să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ca o regină, cu un braț de flori, cu rochia aceea de mătase ca para focului, numai în filme vezi așa ceva, se plimba, se plimba și, ca un făcut, nu era picior de consătean din Prundul Bârgăului. Dezamăgită, s-a târât spre casă și a izbucnit într-un plâns cu sughițuri. Peste câteva luni când s-a dus acasă, frații care rămseseră acolo să trudească la pământ au primit-o cu fețele alungite de parcă ar fi murit. I-a copleșit cu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un pahar de apă, numai să mă lăsați în pace. Seara voi ajuta femeile să servească cina tractoriștilor, ca în Cina cea de Taină, o să lipsească Iisus Cristos, dar am să-l înlocuiesc eu", rănile mele sângerează de mult, mă târăsc pe stradă cu șiroaie de sânge pe față, crucea mi-e prea grea și nu o mai pot duce, am intrat în pielea acestui destin, mi-a plăcut să intru într-o astfel de piele, mă târăsc, mă târăsc, voi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de mult, mă târăsc pe stradă cu șiroaie de sânge pe față, crucea mi-e prea grea și nu o mai pot duce, am intrat în pielea acestui destin, mi-a plăcut să intru într-o astfel de piele, mă târăsc, mă târăsc, voi ajunge acasă, mă voi târî în baie, voi voma acolo greața lumii, mă voi scurge pe lângă pereți, apoi voi sta în capul mesei ca Iisus Cristos, mă voi uita la bărbatul de lângă mine și mă voi întreba
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mă târăsc pe stradă cu șiroaie de sânge pe față, crucea mi-e prea grea și nu o mai pot duce, am intrat în pielea acestui destin, mi-a plăcut să intru într-o astfel de piele, mă târăsc, mă târăsc, voi ajunge acasă, mă voi târî în baie, voi voma acolo greața lumii, mă voi scurge pe lângă pereți, apoi voi sta în capul mesei ca Iisus Cristos, mă voi uita la bărbatul de lângă mine și mă voi întreba cine e
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de sânge pe față, crucea mi-e prea grea și nu o mai pot duce, am intrat în pielea acestui destin, mi-a plăcut să intru într-o astfel de piele, mă târăsc, mă târăsc, voi ajunge acasă, mă voi târî în baie, voi voma acolo greața lumii, mă voi scurge pe lângă pereți, apoi voi sta în capul mesei ca Iisus Cristos, mă voi uita la bărbatul de lângă mine și mă voi întreba cine e străinul acesta, e tatăl copiilor mei
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
dansează ca scoși din minți, vocea Silviei se aude până departe, e ca un muget de animal înjunghiat, își ia partenerul în brațe, îl strânge să-i rupă oasele și se prăbușește la pământ într-un hohot de plâns, se târăște cu greu, bălăngănindu-se spre grupul din care s-a extras, se așează cu capul în poala lui Mihai, acesta zâmbește încurcat, Silvia mormăie în timp ce adoarme: "Să scoți din sacoșa aia împuțită și restul șampaniei", stau lângă Mihai, în jurul nostru
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
usuce așa cum s-a uscat trupul Mariei, închide ochii, dar în ochii minții îi apar mâinile acelea rău mirositoare, gurile căscate, ecourile bufniturilor în trupul ei, acolo adânc în măruntaie, se desprinde de lespedea de piatră cu mare greutate, se târăște spre firul de apă din peșteră, își înmoaie buzele arse, își șterge genele umflate și dureroase, își simte obraji veștezi. O dor toate mădularele. Soarbe câteva înghițituri de apă, apoi se trage înapoi și se lungește lângă Maria. Închide ochii
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pian, acesta sta amuțit în locul lui, dintr-un obiect însuflețit s-a transformat într-o bucată de lemn, ca trupul Mariei, în jurul ei s-a instalat tăcerea și moartea. După multă vreme s-a ridicat sleită de puteri, s-a târât până la gura peșterii, așteptând să vadă mormane de merinde adunate la rădăcina copacului însemnat. De jur-împrejurul peșterii era pustiu, niciun fel de merinde. Atunci, în acel moment, a înțeles că viața ei în acest loc s-a terminat. Încălcase interdicția și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în viața mea, dar tot nu-mi tihnește, la mine acasă oamenii mor de foame, și nu orice fel de oameni, ci oameni cu școală serioasă, cu ani grei de muncă, părinți onorabili, chiar intelectuali capabili de o operă, se târăsc de foame, unii se vând pentru bani unor politicieni semianalfabeți, am dat drumul la duș la maximum să nu mai aud vocile acelea care mă duc înapoi acasă, la sărăcia noastră, la viața noastră nenorocită, mă joc în fața statuii ca să
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
geme din toți rărunchii, vede incendiul de la mănăstire, măicuțele hăcuite de soldați, Maria cântând la pian în mijlocul dezmățului și al focului, cu o expresie de fericire pe față, un soldat bătrân își înfășoară mâna în părul Mariei și o înșfacă târând-o după el, îi vede doar picioarele dispărând în tufișuri, băiatul din Clădirea Albastră, privirea lui de dincolo de gardul de sârmă ghimpată, trupurile celor care o violau, respirația puturoasă, senzația că o spintecă în bucăți, pianul geme, cântă singur în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o flegmă, o îneacă, Alex plânge în hohote, urlă, se uită la el, nu simte nimic, el se zbate, plânge, scrâșnește din dinți, se uită la el cu o privire albă, se ridică, se îmbracă și pleacă furios, ea se târăște în pat, nu mai are putere să ajungă la duș, adoarme aproape instantaneu, visează un câmp înflorit, câmpul pe care îl privea din depărtare din ascunzișul ei din pădure, câmpul acela interzis, acolo în lanurile de grâu vedea uneori oameni
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
ale rațiunii, ce stabilesc în chip obiectiv interpretarea fenomenelor și proceselor în conformitate cu adevărul. Societatea, în general, face eforturi permanente de a-și ajuta indivizii cei răi, sau pe cei ce nu vor să fie ajutați, în dorința de a-i târî înapoi la rasa umană. Toată lumea greșește, dar trebuie să ne gândim că nu o face numai din răutate, ci și din prostie sau necunoaștere, iar dacă nu am fi iertători și credincioși în Dumnezeu, planeta ar fi pustiită de războaie
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Într-o stare de ciudată amețeală, Însă imaginea care i se desfășură Înaintea ochilor Îl făcu să devină dintr-o dată lucid și nervos. Cineva lăsase intenționat În fața ușii lui o pisică neagră, muribundă, sau, cine știe, poate că pisica se târâse până acolo, ca și cum s-ar fi Încăpățânat să moară În acel loc și nu altundeva. În agonia lui, animalul, cu țeasta lovită, Încă mai avea puterea să se zbată, izbindu-și coada de lemnul ușii ori zgâriind cu ghearele În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Îngrozit, să ies. Eram gol, murdar de excremente de tot felul, zgâriat pe mâini și pe picioare. Tremuram nestăpânit. Mi s-a părut că aud râsete stridente În urmă, miorlăituri, schelălăituri. Adânc tulburat, cu o senzație de toropeală, m-am târât până În dormitor, pierdut. Mama stătea În bucătărie, pe scaunu-i iubit (avea o perniță roșie, cu model floral În relief), și mi povestea precipitat despre vecina ei (doamna Milerovna Jurilovca ), o lipoveancă planturoasă și cochetă, care contractase o boală ce nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mine. M-am prăbușit din nou peste mormanul diform de lemne și boarfe, În norul de praf care mă Învăluia, unde am Întârziat o vreme, năucit. Apoi, cu mișcări din ce În ce mai greoaie, năclăit de sânge și transpirație, am Început să mă târăsc spre bucătărie. Sticla mea de vodkă era acolo și era imperios necesar să ajung la ea. Piciorul rănit dădea semne de amorțeală. Simțeam ceva călduț și umed În locul acela, de unde sângele izvora nestingherit. Am Încercat să-mi leg rana, să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
toți cei doisprezece soldați cum pășesc încet ca niște apostoli, iar în mijlocul cadrului se opresc cu fața la zid ca și când cineva le-ar face o poză de grup. Apoi își încarcă armele și așteaptă indiferenți. Nici Sebi nu se așteptase să fie târât în fața lor și lăsat acolo cu spatele la zid. Ar fi vrut să vadă corespondenții de presă cum notează ultimele sale cuvinte, cameramanii filmându-l de aproape și profilul reporterilor relatând fiecare schimbare de la locul evenimentului. Dar pe obrazul său nu cădea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mai târziu la masă, așa că... Auzind poarta de la stradă deschizându-se, Ina se uită pe fereastră: - Vine Mihăiță, el sigur e flămând! Nu știu când am să-l învăț să-și pună gentuța pe umăr. Uite la el cum o târăște. - Lasă-l, să nu-l cerți, îi cumpăr eu alta, și zicând acestea îi ieși nepotului în prag, îl îmbrățișă, îi ștampilă fruntea cu o sărutare și-l trimise la baie să se spele pe mâini. - Ți-a pregătit bunica
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
linia cerută în plan. Era o problemă care se putea remedia prin migală și cioplire atentă, dar cum de nu observase nici unul? Aceasta era întrebarea. Alex nu zăbovi mult pe șantier, promițându-le tuturor că va veni În fiecare zi, târându-și anevoie gipsul, fiindcă voia ca și această lucrare să fie ireproșabilă. Cât timp fusese nevoit să stea acasă, așa cum îi recomandaseră medicii, zăbovea în pat cu un ziar sau o carte în mână căutând să alunge singurătatea și urâtul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
I-am arătat cu mâna în direcția casei. Dar fără să-mi dea răgazul să vorbesc, reluă: -Nu-i nevoie, îți cunosc casa. Fii gata, ha! Se ridică. Eu m-am întors, am intrat în cameră și cu mare greutate am târât cufărul macabru până la prag. Mă aștepta un car mortuar vechi și rablagit, cu două mârțoage negre și slăbănoage. Bătrânul era cocoțat pe capră, cu un bici lung în mână. Nici nu se uită la mine. Penibil de greu, am urcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
i se dăduse drumul reptilei. În locul strigătului așteptat, se auzi o lamentație întreruptă de înfricoșătoare hohote de râs, apoi un urlet nebun. Ușa se dechise, unchiul ieși. Fața îi îmbătrânise brusc, iar părul... Frica, zgomotul pe care îl făcea bestia târându-se, șuieratul șarpelui furios, ochii săi scânteietori, imaginea dinților otrăviți, a corpului său, a gâtului lung care se termina într-o excrescență sub formă de lingură, dominată de un cap minuscul, spaima făcură ca unchiul meu să iasă din hrubă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
copii, bărbați goi s-au strâns în jurul ei, plini de curiozitate, în timp ce tatăl meu - sau unchiul - încărunțit și adus de spate, așezat într-un colț, o privește gândindu-se la hruba întunecoasă, la zgomotul pe care-l face șarpele furios târându-se, la șuieratul său, la capul său ridicat, la ochii scânteietori, la gâtul asemănător cu o lingură și la semnul gri-închis în formă de ochelari, care se deslușea mai sus de gât. Pe scurt, încă eram copil de țâță, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]