1,173 matches
-
de dor, în fiecare crâmpei de stea ce-și scaldă fața în undele lacului albastru. Aflat „pretutindeni și nicăieri”, Din valurile vremii..., suntem cu toții conștienți că Numai poetul ne luminează calea. De aceea, Prin nopți tăcute, Când amintirile... ne dau târcoale, renaște Speranța că Eminescu rămâne viu în sufletele și conștiințele noastre de români, căci, așa cum însuși poetul afirma: Patriotismul... nu este iubirea țărânei, ci iubirea trecutului. Fără cultul trecutului, nu există iubire de țară. Noi ne aflăm astăzi aici pentru
ZIUA CULTURII NAŢIONALE, PLOIEŞTI, 2017 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381026_a_382355]
-
mândru-n pene, pe sub guler de mătase, prinse-un greier mic de gene, în cuib vesel se întoarse. -Lasă-mă să-ți cânt rugu-te! inima să-ți sting de jale, glasul meu de chin se-ascute, simt cum moartea-mi dă târcoale! -Cine ești să-mi ceri favoare? spuse guguștiucu-ndată, eu te-am prins să-mi fi mâncare, și nu poamă lăudată! -Eu sunt mic și n-am putere, inima mi-ai frânt pe dată, te-ai gândit că nu-i plăcere
GREIERELE ȘI GUGUȘTIUCUL(FABULĂ) de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381324_a_382653]
-
cu pruni, Pruni cu care toamnă mă ademenește și mi-i coace-n spuza, pe jăratic viu, si mi-i colorează de mă amețește să nu mai țin până, să nu pot să scriu. Scriu, deci, anevoie, toamna-mi dă târcoale, mustul dulce fierbe, iar gutui se coc, soarele mai leneș vine să mă scoale, insă chiar și-acuma mai vreau să mă joc. Jocul, spun bătrânii, e înțelepciune doar pentru copii, insă înțelepții sar de tot în sus, c-ar
N-AM CUM SĂ RENUNȚ de DORA PASCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380825_a_382154]
-
să iertați și să iubiți,Iar,El,Hristos,vă va ierta și vouă,pe măsură!... IX. VIAȚA,CA O LUPTĂ!, de Constantin Ursu , publicat în Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017. Mă zbat,ades cuprins de neputință, Păcatu-mi dă târcoale,neîncetat! Îmi răscolește-ntreaga mea ființă, Prea slab sunt Doamne,singur ca să scap! O,vino Tu,Iisuse-n suflet și alungă, Pe cei,ce-mi dau război,necontenit! Prezența Ta,în mine-o să-mi ajungă, Tot restul vieții,ce-
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
presus,de toate! Întoarce-mă,la mult râvnita curăție, Care-am primit,la taina Sfântului Botez! Și haina sfântă,ce mi-ai dat,spre veșnicie, Tu,înnoiește-mi-o ... Citește mai mult Mă zbat,ades cuprins de neputință,Păcatu-mi dă târcoale,neîncetat! Îmi răscolește-ntreaga mea ființă,Prea slab sunt Doamne,singur ca să scap! O,vino Tu,Iisuse-n suflet și alungă,Pe cei,ce-mi dau război,necontenit! Prezența Ta,în mine-o să-mi ajungă,Tot restul vieții,ce-
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
Acasa > Poezie > Credinta > VIAȚA,CA O LUPTĂ! Autor: Constantin Ursu Publicat în: Ediția nr. 2280 din 29 martie 2017 Toate Articolele Autorului Mă zbat,ades cuprins de neputință, Păcatu-mi dă târcoale,neîncetat! Îmi răscolește-ntreaga mea ființă, Prea slab sunt Doamne,singur ca să scap! O,vino Tu,Iisuse-n suflet și alungă, Pe cei,ce-mi dau război,necontenit! Prezența Ta,în mine-o să-mi ajungă, Tot restul vieții,ce-
VIAȚA,CA O LUPTĂ! de CONSTANTIN URSU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374493_a_375822]
-
de greață dar necinstite Zâmbete le schimonoseau fețele ca’n iazuri Cete de demoni eleganți și plini de Trufie Se întâlneau, discutau, șerpuiau, rânduiau Victimele fatalității, la întâmplare, pe vecie Nesocotind caratele umanului ce condamnau Am simțit Iluzia dându’mi târcoale M’adulmeca în amurg ca pe cina râvnită De înfometatul pornit, cu pofta crescândă Să’și afle limanul diperării departe în ispită Cu pliscul ascuțit Perfidia mi’a pus un semn Rupând și zdruncinând ce aveam mai sfânt Indispensabilul din
CAPITAL de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374572_a_375901]
-
săptămână la gunoi și nu mă mai gândesc apoi deloc la ea. Pentru mine, rostul vieții constă în aceea de a umple mereu, pe parcursul vieții, punguța roz, cu cât mai multe gânduri pozitive și de câte ori un gând trist îmi dă târcoale, deschid punguța roz și privesc înăuntru; după aceea, mă simt minunat. Atunci când voi fi bătrână și sfârșitul îmi va fi aproape, voi avea încă la mine punguța mea roz, care va fi plină cu trăiri minunate; atunci voi putea spune
PUNGUȚA NEAGRĂ... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1497 din 05 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374626_a_375955]
-
adâncurilor, atunci pentru pacea împărăției și liniștea locuitorilor ei. Trăgea nădejde că acel prinț, așa cum nu semăna la înfățișare cu frații lui, nu semăna nici la apucături. Nici nu-i trecea prin minte că primul născut al împăratului tocmai dădea târcoale palatului, trăgând cu urechea ici și colo la zvonurile care circulau printre locuitorii lui. Azur află că frații săi își doreau tronul, că tocmai auziseră că au un frate și că dacă aduceau împăratului dovada că el nu mai trăia
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
Acasa > Strofe > Timp > GEORGETA RESTEMAN - POEMELE AMURGULUI (3) Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015 Toate Articolele Autorului MI-E TEAMĂ DE TĂCERILE DIN UMBRE Îmi dau târcoale gândurile sumbre Când sufletul e rug aprins de floare Mi-e teamă de tăcerile din umbre. Vreau vocea-ți caldă, plină de candoare Să unduie ca un izvor prin munte Și-n limpezimi să ne iubim, de-i vrere, Cu
POEMELE AMURGULUI (3) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374897_a_376226]
-
18 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Caravana îndoielii trece cu-ai ei bidivii, Printre gândurile mele cu aromă de stafii. Amintiri înfiorate mă cuprind ca într-un ștreang, Le resping, dar se revarsă peste mine, bumerang. Cruda moarte-mi dă târcoale cu-al ei rânjet de grifon, Eu o rog acut să plece, construindu-mi bastion Împotriva prăbușirii. Dar nu pot să o previn Și alunec înspre hăuri, protestând cu un suspin. M-aliez iar cu lumina, în decorul sideral, Ca să
CARAVANA ÎNDOIELII... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375384_a_376713]
-
Cine să gândească că pe urmele celui mai mare, mai tânăr și mai de temut zmeu umbla o iscoadă? Bag seama că zmeoaica, mama lui, ținea morțiș să afle ce treburi învârtea urmașul Zmeului-Zmeilor când părăsea tărâmul întunericul veșnic. - Dă târcoale castelului Împăratului Negru, aduse iscoada veste în lumea zmeilor. - Știam eu, strigă plină de bucurie zmeoaica, se va răzbuna pe ucigașul tatălui său. Voi să luați aminte cu toții! Nu e zmeu mai zmeu ca fiul meu! Așteptă ce așteptă zmeoaica
ZMEUL CEL CU ZECE CAPETE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375408_a_376737]
-
volum SF în care ar fi putut fi vorba despre o ființa în pragul unei lumi... o lume de... însă nu apucă să-și ducă până la capăt gândul, căci bâzâitul unei muște ce simțise răcoarea și se grăbea să dea târcoale ca să se strecoare, o făcu să închidă repede, repede, ușa. Iar ar fi certat-o mama că se fâțâie toată ziua pe uși și că din vina ei pătrunseseră nesuferitele. În capătul holului, bufetul cel mare adăpostea biblioteca familiei. Aurelia
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
legătura cu Carvăn, altă localitate cu oameni ce își duc viața într-un loc binecuvântat și ferit de nevoi. Unele dintre aceste gospodării sunt cățărate pe dealurile ce împrejmuiesc vatra satului, dealuri împădurite, cu vulpi care dau tot timpul anului târcoale caselor, sfâșiind când au prilejul păsările din ogradă. Mai sunt și lupii, alți prădători cu care oamenii locului se confruntă, ce se abat iarna în gospodăriile lor. Iarna, bate crivățul și șuieră amenințător prin hornuri, culcând, de multe ori la
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
una rămăsese și se căsătorise în sat, devenind Joldeș. A oftat adânc. Și-a mângâiat fața nerasă, a lovit ușor cu mâna dreaptă în piciorul mesei, așezată sub șopronul ce dădea spre intrarea în casă, ca să alunge pisica ce dădea târcoale oalei de ciorbă cu măruntaie, pusă spre a se răci, de către nevasta lui, apoi respiră ușor și-mi spuse: Nu se astâmpără pisica asta deloc. Am răsfățat-o, de... a fost singurul pui rămas în viață de la maică-sa, care
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
mai frig la asfințit. Speriată, luna chipul și-l ascunde Și-i vai de călătorul rătăcit! Scapăr-amnarul și fă focu-n sobă, Fumul pe coș să iasă-n rotocoale! I-auzi cum latră câinii! Nici o vorbă! Afară lupii suri ne dau târcoale. Referință Bibliografică: Noaptea Sfântului Andrei / Alin Adrian Ciolompea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2159, Anul VI, 28 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Alin Adrian Ciolompea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
NOAPTEA SFÂNTULUI ANDREI de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372946_a_374275]
-
ce-mi vin întruna. Aș țese acorduri dulci pe Lună,... III. TRISTEȚE TOMNATICĂ, de Irina Bbota, publicat în Ediția nr. 2070 din 31 august 2016. Toamna vine iar, cu brațele ei goale, ploile reci și ceața îi dau din nou târcoale. În adâncuri se-ascund surd izvoare de zâmbete, răsăriturile calde-s surghiunite de plânsete. Secretele curgerilor de apă ce numele-ți poartă îmi citesc sufletul amar din scoarță-n scoarță, lacrimile-mi curgând din ochii albaștri-duioși, să fie și norii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
rămân o insomniacă ambulantă. Până-n suflet cresc flori. Nu voi fi capitulantă. Voi încerca iar și iar. Dar pentru a câta oară? Citește mai mult Toamna vine iar, cu brațele ei goale,ploile reci și ceața îi dau din nou târcoale. În adâncuri se-ascund surd izvoare de zâmbete,răsăriturile calde-s surghiunite de plânsete. Secretele curgerilor de apă ce numele-ți poartăîmi citesc sufletul amar din scoarță-n scoarță,lacrimile-mi curgând din ochii albaștri-duioși,să fie și norii-ncărcați
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
cu o fabula amuzantă: “Se zice că o doamnă tocmai ieșise la plimbare cu un câine de rasă foarte impunător și foarte scump. La colțul străzii, i-a întâmpinat o jigodie micuța și plăpânda, care a început să-i dea târcoale dulăului zicând: “Bună dimineață, domnule dulău! Ce mai faceți?” Dulăul l-a privit batjocoritor de sus și i-a dat un vânt de l-a rostogolit dincolo de bordura, în praful străzii: “Fugi mai de aici. Tu esti câine? Fugi de
AMINTIRI CU SFINTI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 11 din 11 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344892_a_346221]
-
adevărat că undeva, în mintea mea, încă mai persista îndoiala că aș fi fost făcută pentru a mă căsători, însă în clipa de față nu îmi doream nimic altceva decât să aduc la tăcere toate gândurile negre ce îmi dădeau târcoale. Trecuse deja o lună de la nuntă și eram confortabil instalați în noul nostru cămin. Într-o dimineață, Matt s-a dus să verifice, ca de obicei, căsuța poștală. Printre facturi, reclame și cataloage de prezentare, am găsit o scrisoare, adresată
MESAJUL DIN STICLA de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 26 din 26 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344971_a_346300]
-
plânsetul propriului său suflet. Apoi, scuturându-și mantia îmbufnării, și-a redus jalea până la o muțenie desăvârșită și, oprindu-se deodată, a lăsat locul unei silențiozități perfecte de puteai simți și sfinții revenind printre noi. Somnul nu mi-a dat târcoale în acea noapte, iar după torentele zbuciumate, spre dimineață, am mai așteptat ceva vreme până să ies din chilie, fiindcă nu eram sigură dacă vuietul aprig nu se va răzgândi și nu se va răzbuna pe mine pentru că am avut
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
ce mănâncă, sărăcuțele! exclamă Petre, zâmbind, mândru de fapta bună pe care tocmai o făcuse, fără să fi avut vreo clipă intenția asta. - Da!... Dacă nu erai tu, mureau de foame, îl zeflemisi femeia. Zii, mai bine, că iar dă târcoale pe lângă gard, „păluga” aia cu sticla de țuică-n buzunar. „Păluga”, este a doua poreclă a lui Stemate în preferințele consătenilor săi, după cea de „Păsărilă”, căruia - înalt și slab, fiind - ambele îi vin „ca turnate”. „Aș vrea eu să
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
gard, „păluga” aia cu sticla de țuică-n buzunar. „Păluga”, este a doua poreclă a lui Stemate în preferințele consătenilor săi, după cea de „Păsărilă”, căruia - înalt și slab, fiind - ambele îi vin „ca turnate”. „Aș vrea eu să dea târcoale, da’ nu dă, nenorocitu’!...”, gândi Petre, urmărind tăcut și distrat dansul haotic și agitat al păsărilor printre firele de iarbă. - Hai!... Nu mai sta și te holba la păsări, de parcă acu’ le-ai vedea prima dată!... reluă Lucreția pe un
ŢUICA LU' PĂSĂRILĂ de LIVIU GOGU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345751_a_347080]
-
o cucoană bomba litoralului, dar nu am mai ajuns la ea. A trebuit să mă fac de rahat și să-mi cer scuze că nu mai pot sosi. Mă și cât doream să o prind. Din aprilie tot îi dau târcoale. Măi Vali, este o bunăciune de ol- teancă de-ți cad plombele dacă o vezi, mă înțelegi? - Păi de ce nu ai mai ajuns, fir-ar drăcia dracului? - Când să ies pe ușă, mă pune ucigă-l toaca să răspund la
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1197 din 11 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347793_a_349122]
-
Acasa > Poeme > Devotament > TE AȘTEPT Autor: Mirela Borchin Publicat în: Ediția nr. 1134 din 07 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Vei înțelege și tu atunci când vei iubi cu-adevărat că nicio altă iubire nu-ți poate da târcoale o lume-ntreagă de te-ar iubi te-ar lăsa rece n-ai ochi n-ai inimă n-ai suflu decât pentru acea singură ființă al cărei nume îți picură ca un cântec pe buze de la prima atingere de gene
TE AŞTEPT de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1134 din 07 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347303_a_348632]