590 matches
-
Cotită, L = 200 m, l = 10 m 14. Strada Italienilor, L = 850 m, l = 10 m 15. Strada Parcului, L = 300 m, l = 10 m Satul Valea Lungului 1. Strada Principală, L = 1.140 m, l = 16 m 2. Strada Târgoveților, L = 280 m, l = 11 m 3. Strada Școlii, L = 294 m, l = 10 m 4. Strada Cimitirului, L = 301 m, l = 10 m 5. strada Poiana, L = 200 m, l = 10 m 6. Strada Islazului, L = 300 m, l
HOTĂRÂRE nr. 596 din 8 iunie 2011 pentru modificarea şi completarea unor anexe la Hotărârea Guvernului nr. 965/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Dolj, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Dolj. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/234213_a_235542]
-
De la 1645 datează prima mărturie documentară asupra județului Sacueni cu reședința la Vălenii de Munte, de unde se va muta la Bucov în 1781. În 1684, Miron Costin menționează în cronica sa Vălenii de Munte printre orașele Țării Românești. La 1794, târgoveții orașului sunt în proces cu egumenii mănăstirii din localitate, pentru regularizarea situației lor pe moșia acesteia. Se menționează în 1794 în documente "târgul domnesc Vălenii de Munte", iar în existența unui dascăl plătit la școala din Văleni. În 1832, Văleniul
Vălenii de Munte () [Corola-website/Science/297041_a_298370]
-
zonei de câmpie a Munteniei și Olteniei. Sunt tot mai rare casele bătrânești, specifice zonei, predominând construcții moderne. Curțile caselor sunt mari, ocupația de bază a locuitorilor este agricultura. În zona centrului vechi se mai află câteva case ale vechilor târgoveți. Acestea au doua niveluri și prezintă o arhitectură specifică începutului de secol XX. În zona centrului nou se află arhitectura tipică urbanismului epocii socialiste. În oraș locuitorii au case noi în proporție de 80%. Toate locuințele sunt proprietate particulară. Densitatea
Drăgănești-Olt () [Corola-website/Science/297045_a_298374]
-
se întindea dincolo de pârâul Mihoanea. Practic satul Hănăseni este desființat atunci cu toate că în unele documente figurează până în 1860 dar cu o populație foarte redusă. În 1856 un foc năprasnic pârjolește târgul, ca răspuns la această calamitate naturală în loc să slăbească obligațiile târgoveților dimpotrivă le mărește. Aceste abuzuri ca și altele determină multitudinea jalbelor către minister dar care nu își aveau efectul. În 1860 Ministerul de Interne de pe atunci vrând să soluționeze jalbele trimise de locuitorii din Murgeni cere boierului hrislovul de privilegii
Murgeni () [Corola-website/Science/301898_a_303227]
-
au mutat o parte din țăranii din zona Băii pe culmea dealului unde se află în prezent vatra satului. V. Costăchescu în „Istoria orașului Fălticeni cu un scurt istoric al județului Baia, între 1340-1941” scria: „Târgul Baia fiind supus inundațiilor, târgoveții de acolo au început a se strămuta sus pe deal, la răscrucea drumurilor, între 1761-1830 și încoace” Artur Gorovei în lucrarea „Folticenii - cercetări istorice asupra orașului”, referindu-se la inundatiile din jurul anului 1761 afirmă că dacă s-a întâmplat o
Cotu Băii, Suceava () [Corola-website/Science/301945_a_303274]
-
aceste locuri ale eventualei sale familii dinspre mamă. Cert este că ambele ipoteze, care de fapt, nu sunt antagonice, conduc la părerea că mama lui Petru Rareș aparținea unui neam de boieri și nu era doar o simplă nevastă de târgoveț, așa cum se afirmă în legendele mai vechi. Viața lui Petru Rareș înainte de domnie este destul de puțin cunoscută. Ion Neculce consemnează că Petru a fost în tinerețe negustor de pește în zona Galațiului, pe care îl transporta cu măji (maje), niște
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
de pește în zona Galațiului, pe care îl transporta cu măji (maje), niște care mari, trase de patru sau șase boi. De aici și porecla de Petru Măjerul (Măjariul). Petru Rareș a ajuns pe tronul Moldovei cu ajutorul micii boierimi, al târgoveților și al răzeșilor (țărănii liberi), dar și prin voința predecesorului său Ștefăniță Vodă, care, așa cum scria cronicarul Grigore Ureche: „"aflându-se bolnav la Hotin au lăsat cuvântul, că dacă va săvârși el, să nu puie pre altul la domnie, ci
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
fiind considerată ca biserică domnească. Dimitrie Cantemir descrie acest obicei în lucrarea sa monografică, "Descriptio Moldaviae" (1714-1716). La o milă de Iași, alaiul domnitorului nou-ales era întâmpinat de caimacamii puși de el, prin scrisoare de la Constantinopol, împreună cu boieri, oșteni și târgoveți, după care intra cu pompă în oraș și se oprea în curtea Bisericii „Sf. Nicolae Domnesc”, unde descăleca. În fața ușii bisericii, mitropolitul îl întâmpina cu două lumânări mari, îl tămâia cu o cățuie și îi dădea să sărute crucea și
Biserica Sfântul Nicolae Domnesc din Iași () [Corola-website/Science/299865_a_301194]
-
cauzalitatea și finalitatea acestora. De asemenea, prezintă aspecte fundamentale proprii vieții sociale, economice, politice, administrative, culturale și religioase, definitorii pentru români, urmărește evoluția activității umane, producțiile și bogățiile acestui spațiu geo-istoric, reliefează categoriile sociale, starea și evoluția țăranilor, meșteșugarilor, breslașilor, târgoveților, orășenilor sau a marilor proprietari funciari. Un loc important se acordă structurilor instituționale, proprii statelor românești, cum au fost cele integrate activităților juridice, financiare, școlare, cutumiare, militare, intelectuale, și se fac referiri la știință, biserică, la politica internă și externă
Alexandru D. Xenopol () [Corola-website/Science/298825_a_300154]
-
perioada 1714-1716 în limba latină, cărturarul Dimitrie Cantemir afirmă că armenii din Principatul Moldovei aveau deplină libertate de credință, iar bisericile lor erau la fel de mari și de împodobite ca și bisericile ortodocșilor. "„Armenii se socotesc supuși, la fel ca și târgoveții și neguțătorii din alte cetăți și târguri ale Moldovei și plătesc domnului aceeași dajdie. Ca și papistașii, ei au biserici tot atât de mari și la fel de împodobite ca și bisericile dreptcredincioșilor și își urmează slobozi legea lor.”" Cercetările arheologice efectuate aici în
Mănăstirea Zamca () [Corola-website/Science/308053_a_309382]
-
și s-au îndreptat spre Béziers, unde au ajuns pe 21 iulie. Au încercuit orașul și au cerut să le fie predați catharii. Cum cererea le-a fost refuzată, cruciații au cucerit orașul, după o tentativă eșuată de evadare a târgoveților. Deși se știa că în Béziers nu erau mai mult de 500 de cathari, toată populația a fost măcelărită. După cum afirmă scriitorul cistercian Caesar de Heisterbach, unul dintre conducătorii armatei cruciate, legatul papal Arnaud-Amaury, a fost întrebat de un cruciat
Cruciada Albigensiană () [Corola-website/Science/306655_a_307984]
-
li se alăturase și o oaste a voievodului Țării Românești, Basarab al III-lea cel Bătrân Laiotă. Oastea lui Ștefan cel Mare era compusă din Oastea mică, denumită așa pentru că era compusă din cetele de pe moșiile boierilor și cetele de târgoveți, o oaste preponderent călare și relativ bine înarmată, care putea ajunge la un efectiv de 12-15.000 de oameni și Oastea Mare, care era compusă pe lângă oastea mică și din cetele de răzeși care nu erau la fel de bine înarmați, dar
Bătălia de la Valea Albă () [Corola-website/Science/306667_a_307996]
-
întreaga Boemie era sub controlul husiților. Disensiunile dintre diferitele facțiuni i-au împiedicat pe husiți să exploateze la maxim victoria lor. La Praga, preotul demagog Jan Želivský a avut pentru o vreme autoritate nelimitată asupra claselor de jos și a târgoveților. Mișcarea egalitaristă din Tabor a așa-numiților adamiți a fost înăbușită cu asprime de Žižka. În scurt timp, a fost organizată o nouă cruciadă antihusită. O armată germană numeroasă a intrat în Boemia, în august 1421 și a asediat orașul
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
străină, sau din Țara Leșească, sau din țara noastră, toți acești oameni câți vor fi la această mănăstire să fie slobozi să-și are și să-și semene grâul și să cosească fân din țarina târgului Suceava ca și oamenii târgoveți. Și, de asemenea, acești oameni să aibă slobozenie, fie că vor fi meșteri sau cojocari sau orice fel de meșteri, fie rus sau grec sau de orice altfel de limbă să nu dea acești oameni nici dare, nici posadă, nici
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ițcani () [Corola-website/Science/308365_a_309694]
-
perioada 1714-1716 în limba latină, cărturarul Dimitrie Cantemir afirmă că armenii din Principatul Moldovei aveau deplină libertate de credință, iar bisericile lor erau la fel de mari și de împodobite ca și bisericile ortodocșilor. ""Armenii se socotesc supuși, la fel ca și târgoveții și neguțătorii din alte cetăți și târguri ale Moldovei și plătesc domnului aceeași dajdie. Ca și papistașii, ei au biserici tot atât de mari și la fel de împodobite ca și bisericile dreptcredincioșilor și își urmează slobozi legea lor."" Călătorul armean Simeon Lehați care
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]
-
perioada 1714-1716 în limba latină, cărturarul Dimitrie Cantemir afirmă că armenii din Principatul Moldovei aveau deplină libertate de credință, iar bisericile lor erau la fel de mari și de împodobite ca și bisericile ortodocșilor. ""Armenii se socotesc supuși, la fel ca și târgoveții și neguțătorii din alte cetăți și târguri ale Moldovei și plătesc domnului aceeași dajdie. Ca și papistașii, ei au biserici tot atât de mari și la fel de împodobite ca și bisericile dreptcredincioșilor și își urmează slobozi legea lor."" Călătorul armean Simeon Lehați care
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
14 aprilie 1457 - merge la Suceava și pe locul ce se chema câmpia Direptății, lângă cetatea de scaun, întreabă pe toți de față, dacă le este cu voie să le fie domn. Întreaga adunare în frunte cu mitropolitul Teoctist, boieri, târgoveți, ostași și „toată țara” proclamară pe Ștefan ca domn legiuit al Moldovei în scaunul părinților și strămoșilor lui. Ioan de Hunedoara l-a sprijinit pe fiul lui Bogdan al II-lea, Ștefan cel Mare, pe scaunul Moldovei. Nu a reușit
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
din 1448, încheiat între Ioan de Hunedoara și Petru al II-lea al Moldovei. Eșecul asediului a fost urmat de un eșec în confruntarea militară de la hotarele Țării Românești. Doar în ianuarie 1465 Ștefan a reușit să ocupe Chilia, cu ajutorul târgoveților din cetate, care au fost răsplătiți cu privilegii. Relațiile cu regele Ungariei s-au acutizat în jurul anului 1467. Pretendentul la tron, Petru Aron, era adăpostit de câțiva ani în Ungaria, unde se refugiase după jurământul de vasalitate prestat de Ștefan
Politica externă a lui Ștefan cel Mare () [Corola-website/Science/302618_a_303947]
-
și domn al Dârstorului, spre cunoștința acestora, atât celor de acum, cât și celor viitori"", așa cum semna tratatele sale de alianță. Din 1424 se păstrează prima reglementare comercială făcută de domnitorul Dan al II-lea,ce stabilește privilegiile vamale ale târgoveților locali și drepturile de care beneficiau aceștia în țară. Din 1451 datează prima culegere de legi făcută de grămăticul Dragomir, din porunca voievodului Vladislav II. Vlad Țepeș (bază a personajului fabulos Dracula) urcă pe tron în 1456 cu sprijinul prietenilor
Târgoviște () [Corola-website/Science/298021_a_299350]
-
Călinescu a descris apariția acestui roman "un pas mare în istoria genului", fiind una din cele mai mai puternice opere care s-a scris înainte de "Ion" al lui Liviu Rebreanu. Romanul prezintă lumea foarte cunoscută lui Slavici a țăranilor și târgoveților din jurul Aradului, cu un subiect și o intrigă sumară. Mara, o precupeață abilă, chibzuită și egoistă, cu un spirit pragmatic și o dârzenie aproape bărbătească, se luptă să asigure un viitor îndestulat copiilor săi, Persida și Trică. Conflictele care se
Ioan Slavici () [Corola-website/Science/312204_a_313533]
-
Țării Românești a folosit denumirea de "crângul târgului" într-un act prin care reafirma proprietatea episcopiei Buzăului asupra acelui teren. Apoi, în 1571, același domnitor a trimis poruncă logofătului Radu, ispravnicul Buzăului, să interzică tăierile de tufe din crâng atât târgoveților, cât și clucerilor. O poruncă similară, dată de Constantin Vornicul căpitanului Caloian de la Buzău pe la 1706, a primit din partea târgoveților răspuns, aceștia cerând domnului Constantin Brâncoveanu să permită târgoveților să taie din tufe, deoarece în Braniște se ascundeau tâlhari; domnitorul
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
Apoi, în 1571, același domnitor a trimis poruncă logofătului Radu, ispravnicul Buzăului, să interzică tăierile de tufe din crâng atât târgoveților, cât și clucerilor. O poruncă similară, dată de Constantin Vornicul căpitanului Caloian de la Buzău pe la 1706, a primit din partea târgoveților răspuns, aceștia cerând domnului Constantin Brâncoveanu să permită târgoveților să taie din tufe, deoarece în Braniște se ascundeau tâlhari; domnitorul a permis rărirea (nu defrișarea) crângului. Prima oară când locuitorii orașului au folosit pădurea ca loc de agrement a fost
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
Radu, ispravnicul Buzăului, să interzică tăierile de tufe din crâng atât târgoveților, cât și clucerilor. O poruncă similară, dată de Constantin Vornicul căpitanului Caloian de la Buzău pe la 1706, a primit din partea târgoveților răspuns, aceștia cerând domnului Constantin Brâncoveanu să permită târgoveților să taie din tufe, deoarece în Braniște se ascundeau tâlhari; domnitorul a permis rărirea (nu defrișarea) crângului. Prima oară când locuitorii orașului au folosit pădurea ca loc de agrement a fost în 1828. În 1850, o parte din pădure a
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
legenda. Este adevărat că domnitorul a stat mult aici, că se referea la noul tîrg ca la „"curtea noastră"”, iar străinii îl considerau locul lui preferat („"luogo diletioso di Michaele"”), dar probabil a locuit într-o casă mai răsărită de târgoveț sau într-o clădire improvizată, din lemn. Prezența lui Mihai la Ploiești s-a legat de pregătirea strălucitei lui campanii peste munți, care avea să ducă la prima unire a neamului românesc. Aici a concentrat marele voievod, în toamna anului
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Buzău, Teleajen, Prahova și Olt, iar legăturile cu Moldova se făceau prin Adjud, Valea Trotușului și Pasul Ghimeș. Cheltuielile necesare întreținerii și înființării menzilurilor, procurării furajelor, a olacelor, a cailor și plata slujbașilor au fost suportate de țărani și de târgoveți până în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. În timpul celei de-a doua domnii a lui Constantin Mavrocordat din Moldova, s-a luat hotărârea reorganizării poștelor, statul urmând să preia cheltuielile care până atunci erau suportate de țărani. Sumele necesare
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]