1,881 matches
-
În cele din urmă camera se retrăgea, Încă Înregistrând. Vedeam tavanul, lustra podeaua și apoi iarăși pe noi: familia Stephanides. Mai Întâi Lefty. Încă activ, În ciuda urmelor infarctului, cu o cămașă albă, scrobită și cu pantaloni cadrilați, scrie ceva pe tăbliță și apoi o arată: „Christos Anesti.“ Desdemona stă vizavi de el, cu proteza ei, arătând ca o broască țestoasă care mușcă. În această filmare de familie denumită „Paști ’62“ mama mea mai avea doi ani până să Împlinească patruzeci. Labele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
câtuși de puțin acolo.) În sfârșit, desigur, mâna ridicată a mamei mele e și un fel de avertisment, o predecesoare a cutiei negre. Capitolul Unsprezece stă Întins pe covor, Înfulecând dulciuri. Nepotul celor doi foști producători de mătase (posesori de tăblițe cu cretă și mătănii), el n-a trebuit niciodată să ajute la crescătoria de viermi de mătase. N-a fost niciodată la Koza Han. Mediul și-a spus deja cuvântul În privința lui. Are privirea tiranică, preocupată de sine, a copiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
du-te și spune-i Spartei că noi am căzut aici Îndeplinind cu cinste legile ei“. Dar Milton nici măcar nu citi fragmentul. Infarctul tatălui său Îl convinsese că Lefty nu mai era În deplinătatea forțelor. Mut, cărându-și după el tăblița jalnică, adâncit În traducerile din Sapho, fiului său Lefty Începuse să-i pară bătrân. Milton se surprindea că se enervează sau că e neatent. Aluziile la moarte evocate de bătrânii din familie, asta simțea Milton când Îl vedea pe tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Radio Shack. Iar eu, Încă ținând ochii strâns Închiși, ca să mi se șteargă din minte ce văzusem: ― Cred că acum o să mă culc. Singura persoană care n-a spus nimic a fost Lefty, pentru că, În toată harababura, nu-și găsea tăblița. Pe jumătate Îmbrăcat, cu pantofii dar fără ciorapi, cu pantaloni, dar fără chiloți, Milton Stephanides a gonit În zorii zilei pe străzi cu Delta lui 88. Tot drumul până la Woodward nimic nu părea nelalocul lui. Străzile erau goale. Toată lumea dormea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să scoată În evidență lipsa de calități eroice a Capitolului Unsprezece. Cine avea să-i vină În ajutor tatălui meu? Pe cine se putea baza tata? Pe Capitolul Unsprezece, cu ochelarii lui ca niște funduri de borcan? Pe Lefty, cu tăblița lui și cei peste șaizeci de ani? Ceea ce am făcut În continuare nu are nici o legătură, bănuiesc, cu statutul meu cromozomial. Nu rezulta din nivelurile ridicate ale plasmei cu conținut mare de testosteron din sângele meu. Am făcut ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
treizeci și Începu să caute la radio posturi pe care să asculte discursurile lui FDR. Îl confunda pe lăptarul nostru negru cu Jimmy Zizmo și câteodată se urca În furgoneta lui, crezând că face contrabandă, ca pe vremuri. Folosindu-și tăblița și creta, se angaja cu lăptarul În conversații despre whisky-ul de contranbandă și chiar dacă acest lucru ar fi avut vreo noimă, lăptarul n-ar fi avut cum să priceapă, căci tot cam pe atunci engleza lui Lefty Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
la care luau micul dejun. Părul Îi era dat cu pomadă În stil Valentino cu niște vaselină pe care o găsise În dulapul cu medicamente. La gât avea un șervet de masă legat ca o eșarfă. Iar pe masă era tăblița, pe care scria În grecește: ― Bună dimineața, surioară. Timp de trei zile a tachinat-o așa cum făcea pe vremuri, trăgând-o de păr și făcându-i spectacole porcoase cu păpuși Karaghioz. Desdemona Îi ascunse tăblița, dar degeaba. Duminică, În timpul mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
eșarfă. Iar pe masă era tăblița, pe care scria În grecește: ― Bună dimineața, surioară. Timp de trei zile a tachinat-o așa cum făcea pe vremuri, trăgând-o de păr și făcându-i spectacole porcoase cu păpuși Karaghioz. Desdemona Îi ascunse tăblița, dar degeaba. Duminică, În timpul mesei, luă un stilou din buzunarul unchiului Pete și scrise pe fața de masă: ― Spune-i lu’ soră-mea că se Îngrașă. Desdemona se albi. Își cuprinse fața cu mâinile și așteptă lovitura de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și se oprește mușcându-și buzele. — Viitorul cui? susură suav principele. Nu știu, ți-am mai spus, face acru Livia. Omului aceluia, cine o fi el. Încearcă să se liniștească. — De altfel, Flaccus Vascularius a găsit în mausoleul familiei o tăbliță de plumb pe care era scrijelit un blestem la adresa... Șovăie. — La adresa cui? — Era menționat un avocat. N-a înțeles bine, dar crede că tatăl lui e cel blestemat să fie supus după moarte chinurilor a opt puteri demonice. Augustus se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și otravă. Accentuează încă o dată: — Otravă. Îl fixează cu duritate: — Ai în fața ta toate elementele magiei, și tu îți pui în conti nuare palma peste ochi. Folosirea cadavrelor... Observă fața îngrozită a lui Parthenicus, dar nu-i acordă nici o atenție. — ...tăblița de plumb cu blesteme și, ce-i mai important, o femeie. Vocea ei devine un șuierat amenințător: — Te crezi invulnerabil chiar și în fața otrăvii? — Folosirea magiei pentru a ucide este un delict pedepsit cu cea mai mare severitate, îi răspunde
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
invită le pe fiicele și soțiile lor. Livia pălește sub palma umilinței. Își pleacă totuși fruntea, supusă, deși sufletul îi clocotește de mânie. Are însă o altă victorie de câștigat, mult mai importantă. CAPITOLUL II În picioare, cu snopul de tăblițe așezate pe masa din fața lui, Iulius Ianuarius întoarce preocupat scândurelele cerate din lemn de arțar, legate cu sârmă între ele, pe care și-a însemnat ce trebuie să discute cu împăratul. — Resursele economice de care dispunem sunt pentru al treilea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
sau reprezentanții lor, dacă e cazul, au dreptul să ceară, în interes public, orice de la populațiile supuse. Trage nervos o linie cu mâna prin aer. — Așa că scade-le din total. Libertul imperial se grăbește să-și noteze în tăcere pe tăblița lui cerată. Reia cu voce joasă: — Avem de întreținut și flota... — Acum te legi și de corăbii? — Dar... — Uiți câte războaie nu s-au încheiat la timp pentru că predecesorii mei nu au înțeles importanța puterii maritime și nu aveau o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
colectate cu sincope și se ajunge ușor la momente de impas ca acesta... Își aduce brusc aminte că mai are de discutat o problemă. Anunță cu răceală: — Mai sunt și alte nevoi financiare... — Care? se interesează furios împăratul. Ianuarius consultă tăblițele. — Sume incredibil de mari se duc pe aprovizionarea cu grâu și apă a Cetății, pentru menținerea ordinii publice, ridicarea și repararea construcțiilor... Cu o strâmbătură, Augustus îi retează vorba: Banii alocați acestor măsuri publice îmi aparțin și fac ce vreau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de po pulația Romei și extrem de scump. — ...și după animalele sălbatice să vină luptătorii neînarmați , continuă imperturbabil bătrânul, iar gladiatorii abia la sfârșit, dispuși câte doi sau în grupe egale... Secretarul imperial își notează cu conștiințiozitate, dar pe mar ginea tăbliței cerate mâzgălește, cu o cută adâncă între sprâncene, costurile estimative ale dorințelor împărătești. Augustus trage din nou spre el bolul cu țelină. Mârâie posac: — Vorbește cu Curtius Atticus și cu Vitellius... Înghite și reia: — În Vitellius, mai ales, am toată
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
capăt aclamațiilor dese și nesfârșite cu care eu și Tiberius suntem întâmpinați la amfiteatru... De uimire, secretarul uită să-și mai ia notițe. Augustus se răstește la el agasat: — Ce te miri așa, ca boul? Ianuarius își pleacă ochii asupra tăbliței cerate. — Nu mă mai țin genunchii, oftează principele. Ridică a lehamite din umeri. Că doar trebuie să mă ridic în picioare de fiecare dată când îi apucă să zbiere pro salute... Mai ia un pumn de țelină. Cu mâna încă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu un deget tre murat ușa. Iese de-a-ndăratelea, ploconindu-se adânc de nenumărate ori. Odată perdeaua groasă lăsată în urma sa, înjură printre dinți fără să-i pese de însărcinatul cu corespondența imperială care așteaptă în anticameră cu un vraf de tăblițe în brațe. Trece ca o vijelie pe lângă secretarii imperiali, Polybius și Hilarion. După câțiva pași se oprește clătinându-se. Dacă vreunul dintre ei își imaginează că l-a insultat pe principe? Asta-i tot ce-i mai lipsea! Unde să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
De ce nu încearcă niciodată să-l ajute să-și regăsească însuflețirea? Tot ce știe este să-i zdruncine echilibrul interior. Ca acum. Numai gândul la ea îi frânge elanul creator. Ce-ar fi să cheme un scrib? Să vină cu tăblițele de scris și să noteze ideile care i au trecut prin minte în timp ce discuta cu Scribonius Libo? Dacă mai amână, le poate uita. Pieptul i se umflă. Inspirația îl atinge cu aripile ei. Așa va face. Se va întoarce la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unde era? îl întrerupe curios Pusio. Thaos scutură cu putere din cap. — Masculii nu poartă niciodată grija odraslelor. Călărețul e orbit de o rază puternică de lumină. Clipește des, cu privirea încețoșată. Observă atunci că Thaos poartă deasupra frunții o tăbliță rotundă, în formă de oglindă, care reflectă pâlpâirile focului. Parcă ar fi luna de pe cer, își zice uluit. — Tigroaica mi-a adulmecat urmele, continuă dresorul, și a întins-o repede la drum. Când i-am auzit mârâitul, am zvârlit în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
verticală, nu oprește bine zgomotele. Or din ăuntru răzbate o hărmălaie de glasuri și chiote. Își face repede socoteala și se încruntă. Prima oră a început deja. Copiii ar trebui să se pregătească de școală, să-și pună în ordine tăblițele și cărțile, nu să se zbenguie și să zbiere ca bezmeticii. Azi e zi de sacrificiu public, ce-i drept, însă tot o să aibă lecții după-amiază. Chiar dacă învață acasă, sunt crescuți cum se cuvine pentru cineva dintr-un neam de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fie sărutați, și le oferă adulatorilor genunchii, socotind că le-au dat destul pentru a-i face fericiți. Din când în când, se întâmplă să nu-și amintească numele cuiva. Se întoarce atunci către nomenclator și acesta, după ce își consultă tăblițele de ceară prinse cu un lănțișor de cingătoare, îi șoptește iute cine e persoana. Stăpânul casei încuviințează cu un zâmbet și continuă să vorbească și să gesticuleze mecanic, în virtutea inerției. La un moment dat, îl aude pe Herodes Agrippa spunând
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
în fiecare comună din lipsa fondurilor necesare pentru retribuirea acestora. În vederea unei modernizări mai alerte a localităților rurale, prefectul județului Constanța a dispus introducerea iluminatului public prin amplasarea a cel puțin un felinar în fiecare sat. Totodată, au fost amplasate tăblițe cu numele comunelor și indicatoare pentru școlile publice din comune. Lucrările de construire de școli în comunele rurale au fost susținute de către locuitori, aceștia contribuind atât cu sume de bani cât și prin zile de muncă la realizarea unor clădiri
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
aia. O plăcuță de alamă era prinsă de scutul de lemn pe care era montat capul taurului. Nu știa să citească ce scrie, dar Își imagină că era ceva În memoria fratelui său. Ei, fusese un puști de treabă. Pe tăbliță scria așa: „Mariposa, taurul debutant al ducelui de Veragua, care a cauzat moartea lui Antonio Garcia la Novillero pe 27 aprilie 1909“. Retana obsrvă ca Manuel se uita la taur. — Ăștia pe care mi i-a trimis ducele pentru duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
jucase În piese de teatru la palatul regal. Când mureau, cei mai mulți eunuci, cu excepția celor de la vârful scării ierarhice a profesiei lor, aveau parte de Înmormântări dintre cele mai expeditive, fără ceremonial, din moment ce trupurile lor mutilate oricum nu puteau apărea În fața tăblițelor spiritelor 1 din temple. Odinioară, și oamenii bogați, și cei săraci se pregăteau pentru lumea de dincolo făcându-și coșciugul cu mult Înainte de a auzi pentru ultima oară cocoșul cântând ca să anunțe Începutul unei noi zile, iar faptul că acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lui. (Ți-am scris despre asta, Îți amintești?) Spunea Încontinuu că Armata Roșie Îl luase pe el și aurul lui și nu l-a mai văzut decât Într-o ricșă În drum spre stadion, cu niște cuvinte acuzatoare scrise pe tăblița atârnată de spate și o legătoare la ochi care alunecase așa că-i puteai vedea ochii Îngroziți. După ce a fost Împușcat, familia Îngropase celelalte obiecte de valoare. Unul câte unul, membrii familiei ei muriseră pentru că dețineau acele obiecte. —Nimănui nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu le va fi de folos. 7. Căci ajutorul Egiptului nu este decît deșertăciune și nimic, de aceea eu numesc lucrul acesta: zarvă fără nici o ispravă." 8. "Du-te acum, zice Domnul, de scrie aceste lucruri înaintea lor pe o tăbliță, și sapă-le într-o carte, ca să rămînă pînă în ziua de apoi, ca mărturie pe vecie și în veci de veci. 9. Scrie că: "Poporul acesta este un popor răzvrătit, niște copii mincinoși, niște copii care nu vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]