19,072 matches
-
un bărbat străin în casă, eu nu știu, maică, dacă e rudă sau amant, dar mi-e milă de dumneata că muncești de dimineața până seara și ai și copiii ăia buni! Și n-ai pentru cine, maică...” Eu am tăcut și m-a cuprins o furie de nedescris. Am plecat imediat de lângă acea femeie și-am vrut să mă duc la Iulia s-o iau la bătaie...Dar n-am făcut-o, am vrut să mă conving personal, m-am
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1438411003.html [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
e oltean de-al meu și nu se supără!” Îl văd că-și dă repede buzunarele peste cap, scoate o brichetă și dă să aprindă o țigară. În întind un carpați, o aprinde și pufăie cu poftă din ea. Și tace și tac și eu. Frumoasă e tăcerea-mi-am zis- noi cu vorbele noastre murdărim și viciem aerul mai rău precum cu fumul de tutun... “...Păi- reia el discuția de unde rămăsese- te-am văzut eu că în ultimele zile nu
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1438411003.html [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
de-al meu și nu se supără!” Îl văd că-și dă repede buzunarele peste cap, scoate o brichetă și dă să aprindă o țigară. În întind un carpați, o aprinde și pufăie cu poftă din ea. Și tace și tac și eu. Frumoasă e tăcerea-mi-am zis- noi cu vorbele noastre murdărim și viciem aerul mai rău precum cu fumul de tutun... “...Păi- reia el discuția de unde rămăsese- te-am văzut eu că în ultimele zile nu mai ești
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1438411003.html [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
dracului când începeți voi ceardașurile alea sau cu romanțele voastre...” “Orice muzică bună e frumoasă, domnu’ inginer, noi suntem obișnuiți și cu muzica oltenească...” -îi spun eu, zâmbind,și bătând cu degetele în tactul muzicii în tejghea. Domnu inginer a tăcut, a ciulit urechile ca un iepure și a început și el să îngâne: “...sprânceneleee mă omoarăăă..., hai, măi, Mihaly, mi se adresează el, cântă și tu, dă-o dracului de viață...” Se opri muzica, iar tăceri, doar câțiva cheflii mai
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1438411003.html [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
prin codrul vieții te scalzi în roua dimineții privești spre cerul luminat o rugă-nalți în gând curat călătorești în pași de dans în dulce-al inimii balans în vis de albe fantezii să luminezi în seri pustii te uiți tăcut la steaua ta nu-ți iei adio de la ea ridică-ți inima spre cer pătrunde adâncu-i mister ... Camelia C 2010 Referință Bibliografică: ADIO... / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 265, Anul I, 22 septembrie 2011. Drepturi de Autor
ADIO... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Adio.html [Corola-blog/BlogPost/348125_a_349454]
-
înalt și suplu, jovial, spiritual, parcă făcut pentru un restaurant al scriitorilor. - De ce nu scrii, Marius? - Ce să scriu? Notă de plată? E prea din vreme... - Literatura. Să creezi, esti plin de spirit. - Eu o fac zilnic, oral. - Te risipești. Tace. Pleacă, cu brațele încărcate de farfurii, de data asta prestigitator. Seară, între ciupercile umplute și friptură la grătar cu salată de varză, ni se destăinuie: - Ar trebui să cer drepturi de autor. - ?! - Câte replici, gânduri, idei de tot felul am
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/la-mare/ [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
-n dimineți când secunda de care nu mă tem îmi măsoară cele șapte vieți. Pășesc pe lumina cercului verii parcă mergând pe nori de furtună, caut și-acum prin neamuri verii rătăciți prin flotilele trimise de lună. Când ascult poezia,tace lumina și iubita se simte-n largul ei. Crucea ce-o port în spate e doar vina că în poeme se odihnesc femei. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Pășind pe lumină / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PĂŞIND PE LUMINĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Pasind_pe_lumina.html [Corola-blog/BlogPost/355631_a_356960]
-
un perfect dezacord al a al a tralala iubitule iubito scârț miau poc trosc și gata poezia...uf la final bineînțeles bietul verb a iubi agonizează noroc de el de rezonanța lui salvează de multe ori textele în fine acum tac râde pântecul rotund al cuvântului între beta și alfa se strecoară un i timid uite și punctul alătur un alt i apoi pun capac la toate și mă întorc la muzică încă se acordează o chitară aștept plinul într-un
O MIE DE MÂŢE ÎN PLIN ACORDAJ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1037 din 02 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/O_mie_de_mate_in_plin_acord_anne_marie_bejliu_1383390367.html [Corola-blog/BlogPost/347203_a_348532]
-
fir de liliac, zămislesc crini printre zăbrele. Ne târâm pașii printre mărăcini și-n ocară:/ e calea pe care o suim cu străbunii din veac./ Ne târâm anii osteniți-surghiun, și nici măcară/ nu ne putem revolta la bucuria clipelor ce tac./ Ne târâm pașii peste răscruci magistrale,/ ca niște nevolnici îmbătați de himere fără orizont,/ Unde-s cnuturile noastre de spini? În ce lumi astrale?/ Și de ce ne-am lepădat de ele ca Pilat din Pont?/ A căzut pe lespedea veșniciei
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
țara mea! Doar prigonirile am ales./ Să stingă văpaia speranțelor mocnite-n elanuri gemene,/ ale noastre iubiri pentru țară cimentate în veac/ și, sărutând obrajii Tăi, Doamne, cu buzele cioplite din cremene,/ ne vom reîntoarc-n istorii la capătul suferințelor ce tac... (Golgota iluziilor). Obsesia trecutului s-a revoltat odată cu primii fulgi care au căzut cu resemnare pe noua Golgotă. Și-a luat ultimul dor din ruga îndurărilor devenind colindul încătușat. Memoria i-a devenit bocet în Zarcă, fericindu-i dragostea în
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
cei care au cea mai mare nevoie, nu apelează le el (int). • Mai ales tinerii îmbătrânesc urât. • Să te ferească Dumnezeu de memoria frizerilor (Mircea Radu Iacoban). • Să-i apreciem pe cei care nu au nimic de spus și totuși tac. O UȘĂ DESCHISĂ • O ușă deschisă odată rămâne deschisă, cu condiția să n-o trântească alții. • Nu poți critica direcția câtă vreme mai ai rate de plătit... • Câteodată, vorbind mai puțin, spui mai mult. • Dreptul de a pleca trebuie completat
BUNUL SIMŢ & O UŞĂ DESCHISĂ de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1637 din 25 iunie 2015 by http://confluente.ro/dorel_schor_1435217154.html [Corola-blog/BlogPost/352959_a_354288]
-
Mașina de uitat e vie Că ar fi fost bine să moară Poate așa erou să fie Și hotărăște, bunăoară Să-și trag-un glonț cu pușculița Direct în cap. Zis și făcut Scoase din rucsac armamentul Și cucuveaua ...a tăcut Ne respectând regulamentul Ratase țintă, ne voit Glonțul lovind în tâmpla-i groasă A ricoșat și s-a oprit În pieptul cucuvaiei, grasă. Nici nu era o cucuvaie Era o bufnita banală Sudoarea îi curgea șuvoaie La zgomot lumea da
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/gelu_odagiu/canal [Corola-blog/BlogPost/379658_a_380987]
-
șterg Urme vechi de răceală. Eu sunt Colțul de Lună Ce te-atinge plângând. Eu sunt cea ce în noapte O auzi suspinând. Bună dimineața, Pământ! Am venit de departe Să te scriu în poeme Așezate-ntr-o carte. Ești tăcut și distant Și n-ai vorbe prea multe, Dar și-așa în înalt Vraja ta mă pătrunde. Nu îți pasă de mine, Sunt doar Colțul de Lună Ce mereu ți-a vegheat Noaptea pentru a-ți fi bună. Bună dimineața
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1465412083.html [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
-ți chinuit, Scufundat în tăcere. Când îți curgi suferința Printre lacrimi și chin, Mă inunzi și de-amaru-ți Adâncul mi-e plin. Ascultându-ți vibrarea Din durerea-ți profundă, Astăzi simt cum încet Vraja ta mă inundă. Nopți în șir am tăcut Și-am gândit prin dureri Pot să-ți dau, Colț de Lună, Tot ceea ce-mi ceri! Pot să-ți dau mângâiere, Pot cu foc să-ți sărut Fruntea plină cu stele, Cu un freamăt gemut. Să te-acopăr în
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1465412083.html [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
sub mâini, spre unde mă îndrept / mi-e teamă de răspuns la întrebare / atât mai scriu, că încă mai aștept / sub clipa-nmuguririlor bizare. („Arheologică”) Reluată în volumul următor, pendularea între lumea în care se vorbește și lumea în care se tace (se scrie, se rescrie) demonstrează capacitatea de a conduce cuvântul cu măiestrie fie spre iubirea ca împlinire supremă (iubirea se ivește tăcând, fără zgomote urcă în noi / sfâșiindu-ne ne renaște; mereu fără zgomote / inutile, înlănțuire de clipe, iubirea se
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1407390931.html [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
bizare. („Arheologică”) Reluată în volumul următor, pendularea între lumea în care se vorbește și lumea în care se tace (se scrie, se rescrie) demonstrează capacitatea de a conduce cuvântul cu măiestrie fie spre iubirea ca împlinire supremă (iubirea se ivește tăcând, fără zgomote urcă în noi / sfâșiindu-ne ne renaște; mereu fără zgomote / inutile, înlănțuire de clipe, iubirea se ivește / tăcând; neputincioși uităm / cuvinte ațipite ... te voi tăcea / cu cel mai tandru dintre necuvinte. - „Iubirea se ivește tăcând”), fie spre apocaliptice
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1407390931.html [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
scrie, se rescrie) demonstrează capacitatea de a conduce cuvântul cu măiestrie fie spre iubirea ca împlinire supremă (iubirea se ivește tăcând, fără zgomote urcă în noi / sfâșiindu-ne ne renaște; mereu fără zgomote / inutile, înlănțuire de clipe, iubirea se ivește / tăcând; neputincioși uităm / cuvinte ațipite ... te voi tăcea / cu cel mai tandru dintre necuvinte. - „Iubirea se ivește tăcând”), fie spre apocaliptice și definitive disoluții (cuvânt obosit, sfâșiat, / refluxul tăcerii îngroapă / schelete de sunete verzi. / val peste val - uitarea - / ca o ultimă
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1407390931.html [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
conduce cuvântul cu măiestrie fie spre iubirea ca împlinire supremă (iubirea se ivește tăcând, fără zgomote urcă în noi / sfâșiindu-ne ne renaște; mereu fără zgomote / inutile, înlănțuire de clipe, iubirea se ivește / tăcând; neputincioși uităm / cuvinte ațipite ... te voi tăcea / cu cel mai tandru dintre necuvinte. - „Iubirea se ivește tăcând”), fie spre apocaliptice și definitive disoluții (cuvânt obosit, sfâșiat, / refluxul tăcerii îngroapă / schelete de sunete verzi. / val peste val - uitarea - / ca o ultimă ninsoare din an. / trepte de apă. Măsurăm
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1407390931.html [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
iubirea se ivește tăcând, fără zgomote urcă în noi / sfâșiindu-ne ne renaște; mereu fără zgomote / inutile, înlănțuire de clipe, iubirea se ivește / tăcând; neputincioși uităm / cuvinte ațipite ... te voi tăcea / cu cel mai tandru dintre necuvinte. - „Iubirea se ivește tăcând”), fie spre apocaliptice și definitive disoluții (cuvânt obosit, sfâșiat, / refluxul tăcerii îngroapă / schelete de sunete verzi. / val peste val - uitarea - / ca o ultimă ninsoare din an. / trepte de apă. Măsurăm / distanța dintre vise și somn, / în cădere de sunete calme
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1407390931.html [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
mai interesant poem al volumului Echinocțiu sau Solstițiu l-am descoperit făcând un exercițiu de dinamică textuală, punând cap la cap titlurile poeziilor din cuprins într-un joc al concentrării și densificării sintaxei poetice: In medias res iubirea se ivește tăcând / bulgări de sare, buletin meteo, test / privindu-ne - poem de dragoste / arheologică, zăpezi, risipa de toamnă / mereu iubirea, licitație câștigată. / REMEMBER. / iubiri, adică foi de calendar / tu poți dulce timp de un vis / trist poem de dragoste / caut pașii mei
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1407390931.html [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
ne pomenim cu o căruță la poartă, în care erau niște oameni străini. Strigară la mine: -Măi, băiatule, ia vino până în drum să discutăm ceva! Tu mă cunoști pe mine? -Nu vă cunosc! -Eu sunt primarul satului, mă! Unde e tac’to? -E sergent de stradă la București! -Și mă-ta? -E cu unchiul Stancu la plug... -Dă-te, domnule Nardie, jos din căruță! - se adresă primarul celui ce mâna caii. Și se dădu jos din căruță o matahală de om cu
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
-o pe mă-ta la cărat țoalele-n cas’ că v-ajunge atâta zdroncăneală timp de o săptămână! Când se sculă Prințesa și se lungi, vecinul meu făcu ochii mari și rămăsese ca prostul încremenit, înlemnit, zăpăcit, cu mintea rătăcită; tăcea ca bolângul cu ochii holbați la ea. Fata sări ca o căprioară din căruță și de-abia acum își dezvălui adevăratul farmec, avea totul în ea la locul lui, și mâini, și cap, și picioare, proporții și rotunjimi care te
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
aflat, nea Ioniță? - îl întreb eu curios. -Am furat pâinea mamei de pe corlată, făcuse pâine în țest să plece la plug și eu am luat-o și-am dezmierdat pe flocos, adică pe câine: na, la tata, na! până a tăcut... și așa mi-am pus în gând să-l termin, să-i bag ace cu ghemotoace de câlți în mămăligă să se ducă dracului... -Tu ești nebun! Te prinde ăsta și te spânzură de limbă... -Îl bag în aia mă-
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
buni, zise ea, nu furăm prune! Dacă ne trebuie îți vom cere ție! Cum te cheamă pe tine? - mă întrebă ea cu un glas fin, de clopoțel. Îi spusei cum mă cheamă, îmi repetă de vreo câteva ori numele și tăcu, rușinată de privirile mele insistente. Se juca în mâini cu vreo patru pietricele, le arunca pe rând în aer și le prindea. -Auzi, mai zise ea, n-ai vrea să-mi spui și mie cum îl cheamă pe prietenul tău
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
Și ochii îi jucară ca două mărgele legate pe o ață și rămaseră cu luminile albastre întoarse spre mine ca doi tâlhari prinși asupra faptei. -Pe tine cum te cheamă? - o întrebai eu emoționat de atâta îndrăzneală. - Frida! - zice și tace. Tac și eu și ne privim lung unul pe altul; prin pruni jucau umbrele înserării, de undeva o cață sparse cu glasul ei înțepat liniștea serii, acea liniște stânjenitoare care se așezase între noi. -Și ce faci aici? - o întreb
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1409227876.html [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]