831 matches
-
samurai nu putea păși pe podeaua de lemn din cauza lor. — De ce durează atâta? Un războinic care părea să fie comandantul privi înăntru, luă un tăciune dintr-un cuptor și îl aruncă spre fețele celor trei oameni. Apoi, mai azvârli un tăciune în cămară și altul spre tavan. — Înăuntru! — Înăuntru trebuie să fie! Ținta lor era Nobunaga. În acea clipă, își forțară intrarea, împrăștiind în jur lemnele aprinse cu sandalele lor de paie, în timp ce se răspândeau prin clădire. Flăcările începură să urce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
În timp ce se ridicau toți odată ca să plece, Hideyoshi rămase pe scaunul de comandant, gesticulând spre fiecare cu bărbia. Hideyoshi se instală la Templul Mii, iar, în noaptea zilei a paisprezecea, o nouă furtună lovi, cu tunete și trăsnete. Ploaia stinse tăciunii care mai ardeau mocnit Castelul Sakamoto și, cât fu noaptea de lungă, peste Shimeigatake și lacul de culoarea cernelii explodară fulgere albe, palide. Odată cu zorii, însă, cerurile se curățiră și, din nou, apăru soarele fierbinte al verii. Din tabăra principală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
toată familia s-a ridicat împotriva roabei tale, zicînd: " Scoate încoace pe ucigașul fratelui său! Vrem să-l omorîm, pentru viața fratelui său pe care l-a ucis, vrem să nimicim chiar și pe moștenitor!" Ei ar stinge chiar și tăciunele care-mi mai rămîne, ca să nu lase bărbatului meu nici nume, nici urmaș viu pe fața pămîntului." 8. Împăratul a zis femeii: "Du-te acasă. Voi da porunci cu privire la tine." 9. Femeia din Tecoa a zis împăratului: "Asupra mea, împărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
da, că doar nu ne lasă nici măcar dintr-o localitate în alta să ne mutăm, nici să ne mișcăm prin alte părți. — Tavi, stai locului... Tavi își retrase limba lungă roșie de pe carâmbul galben. Dar rămânea atent, vigilent. Ochii aprinși, tăciune. Venera ținea mâna pe clanță, părea calmă și avea un glas plăcut. — Ajunsesem, în sfârșit, la cântar. Drăguța aia șatenă m-a întrebat cât. 4 kilograme, am zis. S-a aplecat să-mi pună în pungă. Ce-mi trebuiau 4
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
oricâți oameni și‑ar da silința pentru asta. Și eu, cred, arăt destul de bine astăzi. Chiar foarte bine. Am citit un articol în Vogue‑ul American cum că alb‑negrul ar fi trendul momentului, așa că am combinat o fustă neagră tăciune cu o cămașă albă pe care mi‑am luat‑o de la reduceri zilele trecute și pantofi negri cu toc, absolut superbi. Am fost foarte încântată de dimineață când m‑am văzut în oglindă. Însă acum că Elinor mă scrutează atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ajungă și s-o aștepte la margine de orizont, drumeț cu aripi neînvinse. Ar vrea s-audă și el simfonia iubirii în culori și arome, căci se spune că fiecare suflet are sunetul lui. Deodată, doi corbi cu pene de tăciune lustruite, desprinși parcă din privirea strălucitoare a unor ochi ce i-am mai văzut cândva, parcă, mi-au tăiat calea. Tăcută, am tresărit... Într-un târziu am înțeles. Ai venit! Ești tu, Toamnă. Simt cum te cutremuri toată, aproape că
Toamna eu, eu toamna. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_663]
-
des o simt, fără să știu ce vrea și a cui este. Îmi pune aripi, căci dacă cred în ceva, mi-a spus, pot zbura. Curioasă, m-am aplecat atunci să-i văd ochii. Deodată, doi corbi cu pene de tăciune lustruite, desprinși parcă din privirea strălucitoare a unor ochi bine cunoscuți, mi-au tăiat calea. Dar mama? Ea unde este? Fără de clipire de geană, simt cum mă cutremur toată. Gesturi fără alibi. Vinovăția timpului și-a ridicat obloanele și mi-
Alt tu, alt eu, aceleaşi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adela Cândea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_662]
-
RETRAS Începutu la 8 ore seara precis. FINAL PASAJ RETRAS Da, la 8 ore seara precis va fi „începutul”, șopti Iancu. Nu-i mai păsa de zgomotul infernal pe care îl făcea feciorul râcâind cu vătraiul grătarul sobei, în căutarea tăciunilor din cenușă. Parcurgea mental textul. Îl regăsea imprimat în memorie, în carnea și în sângele lui care pulsa acum ceva mai repede. PASAJ RETRAS Duminică 3 janvier 1812. Reprezentațiune extraordinară dată de domnișoara NANONE... FINAL PASAJ RETRAS Superb nume! Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Prea-Sfânt! Potirul meu! Dați-mi Potirul! Vreau Potirul! Dați-mi-l! Cuvintele, șfichiuitoare și fierbinți, bolboroseau, reverberau și se rostogoleau... De nicăieri și de nicicând..., din beciul erelor..., în nici o limbă și ardeau pieziș, pizmaș, înfricoșat, prin aer... Orgiastic! Ca tăciunii! Sporindu-și mânioase amplitudinea, către registrul nechezatului înnebunit, săgnit, copleșitor, al cailor stârpiți și ciopârțiți, în bătălia de la Zama: Vreau Po-ti-rul! Vrei, pe aia... zice calm Bursucul. Întâi și-ntâi, că nu e deloc al tău, se bagă pe fir
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
astea, e și o mare pierdere pentru economia țării!... În sfârșit, ne silim să ștergem urmele uraganului pe cât se poate. De altfel, natura însăși ne ajută. Pretutindeni e o năvală de viață nouă. Pomii și copacii au înflorit. Ruinele focurilor, tăciunii, scrumul, peste toate a pus stăpânire primăvara... ― Dar sufletele oamenilor? întrebă Titu. ― Dumnezeu știe, numai Dumnezeu! zise Grigore. Mie mi s-a părut, de câte ori am vorbit cu vreun țăran ― care a fost bătut, și doar toți au fost, că nu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Prima concluzie pe care am putut-o trage e că nu s-au întâlnit de ceva vreme. Din modul în care se adresau, unul fusese profesor, iar celălalt inginer agronom. Profesorul avea o față rotundă, cu ochi negri ca de tăciune deasupra cărora niște sprâncene stufoase se ridicau spre frunte, un păr grizonat ce-i cădea peste gulerul bluzei de vară. Inginerul era mai înalt cu un cap față de profesor, o față arsă de vânt, ochi albaștri, iar pe cap purta
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
acompania starea abisală. Un alt fior îi trecu pe spate și o amorți, nesimțind decât frigul din suflet. Apoi corpul ei se prăbuși brutal pe podeaua plina cu cioburi. Niciun cuvânt nu mai putea scoate... doar o lacrimă neagră ca tăciunea îi aluneca din nou pe chip lăsând în urma ei o dâră neagră. Pe computer ultimele cuvinte pe care le-a scris erau: "te iubesc și te voi iubi mereu, adio acum din mine doar trupul va rămâne...". Și așa s-
Cum ne pot afecta drogurile. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by STRUŢĂ RALUCA, DEACONESCU MIHAELA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2024]
-
Ioaniu, la Margo Geblescu, Patroana, cum îi zicea ele ntre ele. Un an a stat la croitorie și-a pughilit la cârpe, ș-acu parcă simte mirosu de mangal de la fieru de călcat, ce-l mai legăna să s-aprinză tăciunii, e-hei, ce rochii, ce mantouri era ! Parcă le vede pe manechine. În anii ăia a văzut ea cucoane adevărate, cucoanele Bucureștiului, care de care mai împarfumate și mai elegantarisite, toate clientele Patroanei. Și-unele o plăcea, era curățică, albă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dureri de masele. Usturoiul-servește la alungarea strigoilor de la casa, se ung grajdurile cu el. Sămânță de busuioccu firele de busuioc sfințite se afuma cei cu dureri de urechi. „De asemenea busuiocul este inspiratorul dragostei, de usturoi fug strigoii și de tăciune fuge dracul.” Simboluri pascale: Lumânarea de Înviereîn noaptea Învierii, fiecare gospodar sau gospodina, tânăr sau bătrân, care ia parte la Înviere trebuie să aducă cu sine și o lumină pe care o aprinde și o ține aprinsă în tot timpul
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN BĂLEŞTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2081]
-
și nemișcate arată ca niște mușuroaie peste niște morminte. Discursul răcnit, de mecanism dement, al Celui Mai Iubit Fiu al Poporului șerpuiește printre tumulii aliniați. Discursul răcnit șerpuiește și te aștepți ca o vibrație fatală a aerului să destrame acești tăciuni ale căror molecule se țin la un loc printr-un miracol. Un spectacol Încremenit care are ceva nefiresc și morbid. ...dragi tovarăși și pretini... lichidarea inegalităților și asupririi sociale... calea progresului... construcția societății socialiste... consumul alimentar a crescut la 3
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Înainte de a pleca acasă. Boilerul masiv de fontă e rece, deși sînt urme că cineva l-a folosit recent. În Întunericul cuptorului, se vede licărind o mînă de jar viu, ca o galaxie Îndepărtată, sub un munte de cenușă și tăciuni stinși. Ca să mă asigur că lemnele se vor aprinde, arunc cîteva căni de petrosin peste jar, apoi o mînă de vreascuri și un braț de lemne. Scăunelul Îmi trezește amintiri neplăcute (e scăunelul pe care Marcel Îl folosește În mod
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să pățesc nimic“. Dar în timp ce o privea, partea neagră începu să se lățească vertiginos, acoperind orbita soarelui sau a stelei și lăsând în jur doar petalele de flăcări lungi, zdrențuite, care săgetau de jur împrejur. Centrul întunecat era negru ca tăciunele, iar petalele erau de un auriu electric, scăpărător. Obiectul radia lumină amețitoare și tremura și părea să se apropie cât mai mult, în timp ce restul cerului se întuneca. „Mă ucide, își spuse George, e un lucru mortal, asta-i moartea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
te îmbiau accesorii pentru picnic. Pe un covor de iarbă artificială imitând un teren ușor denivelat se putea vedea într-o margine un grătar de fier negru, sub gratiile căruia o lumină roșie avea darul să sugereze un strat de tăciuni fierbinți. Pentru cine nu credea în veridicitatea acelei imitații de tăciuni se ofereau saci cu cărbuni, de diferite mărimi, expuși chiar la piciorul grătarului. Un umbrar alb cu dungi vernil prelungea spațiul deschis din spatele unui automobil station, iar o masă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
imitând un teren ușor denivelat se putea vedea într-o margine un grătar de fier negru, sub gratiile căruia o lumină roșie avea darul să sugereze un strat de tăciuni fierbinți. Pentru cine nu credea în veridicitatea acelei imitații de tăciuni se ofereau saci cu cărbuni, de diferite mărimi, expuși chiar la piciorul grătarului. Un umbrar alb cu dungi vernil prelungea spațiul deschis din spatele unui automobil station, iar o masă pliantă înconjurată de scaune pliante era așternută pentru cinci persoane, cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ca din altă lume: Dusu-te-ai și te-ai tot dus... Unde ești, flăcăul tatii? Unde te-ai oprit? Ai scăpat de foc și îi muri de aprindere de plămâi. Maranda s-a ridicat și ea cu greu din tăciuni. Toaibă s-a întors cu fața spre ea și cuprinzându-i capul în palme și l-a apăsat pe piept pentru a-și liniști bătăile inimii... În zori de zi, două umbre îmbrățișate ședeau în mijlocul întinderii de cenușă. Pe obrajii
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a întors cu fața spre ea și cuprinzându-i capul în palme și l-a apăsat pe piept pentru a-și liniști bătăile inimii... În zori de zi, două umbre îmbrățișate ședeau în mijlocul întinderii de cenușă. Pe obrajii înegriți de tăciune șiroiau lacrimile care lăsau în urmă șanțuri șerpuitoare... Geana roșie a răsăritului se profila deja pe creasta dealului când cei doi, împleticindu-se, au pornit către casă. Drumul până în ogradă li s-a părut nesfârșit. Când au ajuns, s-au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
va trimite peste tine ciuma, pînă te va nimici în țara pe care o vei lua în stăpînire. 22. Domnul te va lovi cu lingoare, cu friguri, cu obrinteală, cu căldură arzătoare, cu secetă, cu rugină în grîu și cu tăciune, care te vor urmări pînă vei pieri. 23. Cerul deasupra capului tău va fi de aramă, și pămîntul sub tine va fi de fier. 24. Domnul va trimite țării tale în loc de ploaie, praf și pulbere, care va cădea din cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
unui Înger, Încreștinez În amonte, astăzi, mersul de fiară al lucrurilor!? Ce cuțit de argint scrijelește-,n mine, acum, tratatele hermetice-ale lepădării!? Plouă... Sus În cerurile lăuntrului meu ciozvîrta lunii e roasă de larve; aici pe pămînt mama arde cu tăciune aprins foetusul de lele din pîntece. Dar deocamdată mi-e bine... Eu sting cu var, atît cît pot stinge doar cu var ridcarea din boală a poeziei, ridicarea din har a harei, doar atît pot să mai fac: să nu
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
părul cu mâinile, de teamă, probabil, să nu i se agațe liliacul în păr. Din fericire acesta nimeri în golul unde fusese altădată o fereastră și dispăru. Urcând pe platou, ne-am pomenit în fața unei colibe părăsite. Între pietre, deasupra tăciunilor stinși, chiar în mijlocul colibei, atârna un ceaun gol prins de un cârlig înnegrit de funingine. M-am uitat în jur, dar n-am mai găsit nici un semn despre cel care trăise sau doar trecuse pe acolo. În timpul acesta, Eleonora se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ridicat capul și au început să danseze în aer. Acum îmi era frică să mă opresc. Trebuia să cânt așa fără oprire. Cum aș fi încheiat cântecul, cobrele ar fi ieșit de sub vrajă. Flăcările au scăzut cu timpul și lingeau tăciunii gata să se stingă. Eu tot mai cântam. Și mă miram singur de unde știam să cânt melodia aceea pe care doar o ascultasem până atunci. Când, deodată, am auzit pași în spatele meu și cineva mi-a smuls fluierul. Cobrele s-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]