1,062 matches
-
-o eu Între expresia „armă albă“ și ideea de puritate exprimată de obicei simbolic de culoarea alb. Vă voi reaminti Însă că tocmai de la dumneavoastră dețin informația că tracii aveau veșminte negre și scuturi albe, strălucitoare și săbii cu două tăișuri (deci arme albe) lungi și grele. Pentru că mă grăbesc să mă duc la culcare (vă scriu - scuzați - dintr-un WC pentru că stingerea s-a sunat de mai bine de o jumătate de oră, iar plantonul a trecut de vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
târziu, amintire, Visez cum din ceruri sclipirea Se stinge, pierdută-n privire... Pe aripi nocturne mă duc Hipnotic, în hău, cu părerea, Trecutul încerc să-l seduc Păstrându-mi fecioară durerea... Păgânele șoapte mă ardă Cu focul iubirii pierdute, Privirea, tăișul de bardă, Să-mi toace durerile mute; Să crească în mine tăcerea Așa ca-nainte de-a fi, Că n-am găsit nicăierea Deplină...o sigură zi...
AZI by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83749_a_85074]
-
va arăta, se gândi la polițiștii care îl vor găsi și se vor distra de felul în care o făcuse. Lăsă 45-ul jos și se duse în bucătărie. Arme berechet. Danny alese un cuțit cu lama zimțată, îi verifică tăișul, consideră că e potrivit, apoi își luă rămas-bun de la Mal, de la Jack și de la doctorul Layman. Își ceru iertare pentru mașinile furate. Își ceru iertare și față de cei pe care îi bătuse, deși nu o meritaseră, dar se nimeriseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Dumnezeu de lucrările Sale. 11. Să ne grăbim dar să intrăm în odihna aceasta, pentru ca nimeni să nu cadă în aceeași pildă de neascultare. 12. Căci Cuvîntul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decît orice sabie cu două tăișuri: pătrunde pînă acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gîndurile inimii. 13. Nici o făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face. 14. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
altfel de tăcere decât cea de dinaintea sosirii lui. Și, Într-un târziu, Erina șopti: - Nu mai pot... Oană așteptă continuarea, uimit. - Ce ai făcut acolo, la Vaslui, a fost o nebunie... Am crezut că te pierd. Viața asta, mereu pe tăișul sabiei, e insuportabilă... - Da, spuse Oană, am riscat, dar am reușit să-i țin În loc și să-i elimin. - Ai riscat... ce simplu pare... ai riscat... m-ai riscat și pe mine odată cu tine, și pe Alexandru, chiar și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o incredibilă șarjă la sabie, care lăsa În urmă doar cadavre Însângerate. Nici un spahiu nu ajunse la malul Dunării. Ienicerii Încercaseră zadarnic să formeze careuri de apărare, protejate de sulițe. Sulițele erau rupte, scuturile erau sparte, armurile erau despicate de tăișul săbiilor. Ienicerii erau călcați În picioarele cailor. Din josul fluviului se auzea pârâitul gheții Împinse de navele ieșite la porunca voievodului. În scurt timp, nici un oștean otoman sau tătar nu mai era În viață. - Au trecut Dunărea! strigă Pietro, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sabie aruncată de la una din ferestre. O prinse la timp ca să respingă atacul venit din față. Alexandru simți din garda sabiei până În umăr forța primei lovituri de iatagan. Armele ienicerilor erau grele, curbate, iar blocarea unei lovituri era dificilă fiindcă tăișul lor aluneca, riscând să rănească În cu totul altă parte decât dădeau impresia. O umbră sări de la un balcon și se interpuse Între el și ienicerii care se apropiau dinspre palat. „Îngerul!” gândi pictorul. Cei doi luptau acum spate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
anulate, iar martorii spun că tatăl tău a fost ucis. Alexandru albi. I se păru că ceața Îi joacă feste și că se află Într-o altă lume, o lume strâmbă și nebună. Abia apoi simți durerea, ca pe un tăiș de pumnal atingându-i inima. Tatăl lui? Ucis? - S-a Întâmplat În Moldova, aproape de Dunăre, continuă Angelo. A fost prins Într-o ambuscadă aproape de Dunăre. A cântărit șansele și și-a trimis oamenii, oricum prea puțini, să-l salveze pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
simplu, aproape elementar. Un fâșâit metalic. Brusc, Își dădu seama. Era șuieratul sabiei prin aer, Înainte de a aduce moartea. Dar, dacă sabie era aceea, atunci cel care o mânuia nu era un luptător de pe acele pământuri. Sabia nu lovea nici tăișul altei săbii, nici platoșa, nici scutul. Lovea direct dușmanul, În punctul În care e putea fi ucis fără vreun sunet. Tăia cu o precizie inumană. Mai mult decât atât, șuierul ușor al sabiei nu era Însoțit de celălalt zgomot, anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fi orice, poate o pasăre, poate un fum, poate doar o eșarfă pe aripile vântului. Nu. Pasărea aceea ciudată scăpără o lucire metalică. Culorile și strălucirile erau un domeniu familiar pentru pictorul Alessandro Frassetti. Era, cu siguranță, o armă cu tăiș. Ceea ce Însemna că Umbra era un om. Un om zburător, fără chip. Un om care Îl apăra așa cum nimeni nu l-ar fi putut apăra. Nici chiar oștenii scutului și spadei. Umbra Își aruncă secera cu lanț la picioarele cailor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o dă mie. Analizez tolba, care este confecționată din satin, piele, puf de lebădă, argint și safire, cu pene de vultur la săgeți. — Și sabia dumneavoastră? El îmi dă sabia. E grea. Când îmi trec vârful degetelor de-a lungul tăișului, simt că mă privește. Roșesc în obraji. Sunt rușinată de felul în care acord atenție unui bărbat, deși nu pot numi natura interesului meu. An-te-hai m-a informat că Yung Lu s-a remarcat pe scena politică a Chinei prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îmi voi da seama că nu fac decât să neg adevărul. Refuz să recunosc că ceea ce îmi doream mai mult decât protecția fizică din partea lui Yung Lu. Sufletul meu tânjește să fie înflăcăreze și să fie înflăcărat. Când am atins tăișul sabiei lui, dreapta mea judecată și-a luat zborul. Eunucul se întoarce cu ceai proaspăt. Yung Lu dă ceașca pe gât de parcă tocmai s-ar fi întors din deșert. Dar nu este suficient ca să-și înfrângă nevorzitatea. Privirea lui îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să dau naștere la o duzină de copii și să trăiesc o viață de țărancă. An-te-hai mi-a spus că, în somn, gâtul meu nu înceta să se răsucească dintr-o parte în alta, ca și cum m-aș fi ferit de tăiș. Imensa avere a lui Su Shun a fost împărțită între membrii familiei imperiale, drept compensație pentru abuzurile pe care le suferiserăm. Peste noapte, Nuharoo și cu mine am devenit bogate. Ea și-a cumpărat bijuterii și haine, iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
a ascultat pe ăia doi, a luat-o spre casă, s-a băgat În atelierul lui tată-său și a dat drumul la polizor. Dintr-un joagăr vechi a meșterit, vreme de câteva ceasuri, o lamă de cuțit cu două tăișuri. Lama avea taman un sfert de metru. A prins-o În nituri, Între două prăsele din lemn de sânger. A așteptat să vină noaptea și s-a pus la pândă, pe poteca din spatele școlii, spre cimitir, pe unde știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cât Încerca să se dezvinovățească, cu atât părea mai Încurcat și mai șovăitor. Nedreptatea Îi luase, aproape, răsuflarea. Se smulsese din mâinile celor care se străduiau să-l oprească, alergase ca un smintit până acasă, apucase un cuțit cu două tăișuri și plecase prin fundul grădinii, apoi pe câmpuri, spre pădurea ce se zărea, vânătă, În depărtare, tremurată de căldură și Înconjurată de Apa Morților. Pe drum mormăia, Întărâtat la Început, mai târziu cu vorbe care se Îmblânziră. „Să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
te cruț. Numai să te găsesc, atâta vreau, că pe urmă știu eu bine ce am de făcut. O să-ți pun mâna pe ochii cei adormiți - dar tu n-ai să știi și n-ai să simți nimica -, o să sprijin tăișul pe gâtul cel uscat ca iasca și, dintr-o singură mișcare bine cumpănită și măiastră, o să te descăpățânez. Îți voi săpa tot cu jungherul groapa legiuită, am să mă rog pentru tine și am să te pomenesc cu vorbe bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
omului beat care-și toarnă În pahar ultimele picături dintr-o sticlă. „Urmează operația propriu-zisă.” Dintr-o cutie de metal fusese scos la lumină un briceag lucitor, cu prăseaua mare și lama scurtă. Veterinarul prinsese Între genunchi căpățâna vițelului. Proptise tăișul pe unul dintre mugurii Îmblăniți de pe creștet și tăiase scurt, așa cum, atunci când Îți cioplești o nuia, Îi razi cu un cuțit rămurelele de prisos. Sângele țâșnise cu putere drept În ochii Veterinarului care, orbit, se ridicase și Încerca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dau sare, o fac sul și o lasă câteva zile la vânt Înainte s-o azvârle În argăseala lui Câinaru?”. Deși se zăpăcise nițel, Enin se cățără ca o pisică În nuc, scoase dintr-o teacă un cuțit cu două tăișuri cu lama lungă de un sfert de metru și reteză frânghia nouă ce țintuia de creangă copitele dinapoi ale calului. Canafas căzu pe spate și câteva clipe spintecă aerul cu picioarele, caraghios și neputincios ca o țestoasă cu burta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
beregata cu bisturiul și-l lăsa să sângereze. Chiar dacă părea gata mort ori numai leșinat ( În urma procedurii științifice care se chema spinalizare și care fusese Înfăptuită cu muchia palmei), iepurele tresărea, se zbătea și se chircea de fiecare dată când tăișul Îi pătrundea brusc În gât. În dimineața aceea, Cap de Șobolan Își petrecuse o jumătate de oră bună la soare, șlefuind pe piatra cenușie lama scurtă a bisturiului. Era așezat pe un scăunel cu trei picioare, În mijlocul bătăturii, se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Își petrecuse o jumătate de oră bună la soare, șlefuind pe piatra cenușie lama scurtă a bisturiului. Era așezat pe un scăunel cu trei picioare, În mijlocul bătăturii, se lăsa mângâiat și moleșit de căldura lină, din când În când ridica tăișul În lumina puternică, spre a se lămuri dacă era desăvârșit au ba. Se ridicase apoi, alene, și se pornise către cuști. Apucase de ceafă un iepuroi nărăvit la rele, care avea obiceiul de a-i mușca fioros de testicoaie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le-a ridicat un izbăvitor, pe Ehud, fiul lui Ghera, Beniamitul, care nu se slujea de mîna dreaptă. Copiii lui Israel au trimis prin el un dar lui Eglon, împăratul Moabului. 16. Ehud și-a făcut o sabie cu două tăișuri, lungă de un cot, și a încins-o pe sub haine, în partea dreaptă. 17. A dat darul lui Eglon, împăratul Moabului: Eglon era un om foarte gras. 18. Cînd a isprăvit de dat darul, a dat drumul oamenilor care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
pătrat, din piele de șopârlă, genul de cizme care în New York i-ar fi creat imaginea unui tip foarte la modă. Deși eram încântată să mă aflu în apropierea unui bărbat atât de bine îmbrăcat, chestia asta era cu dublu tăiș: mă speria și mă făcea să vreau să dau bir cu fugiții. Cizmele lui mă dădeau pe spate în așa hal, încât mă temeam că nu sunt demnă să vorbesc cu el. Mi-era teamă ca ceilalți pacienți să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
asta. Nu e decât refuz, refuzul care o travestește, în sfârșit, în ea însăși, ca o mască ultimă, care nu mai acceptă nici o travestire. Ridică privirea spre cerul negru. Clopotele o vor găsi pregătită, cum se cere. Debutul noii încercări, tăișul altei vârste. Singură, singură, stăpână. Cândva, se furișează în casă, în vârful picioarelor,să nu facă zgomot. Revine cu un pled gros, roșu, în care îl învelește pe absent. Pare viu, deși nu tresare și nu deschide ochii. Nu mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lovitura de stat a englezilor, de conivență cu rușii, la București? Își Înghițise și el amintirile, așa cum și ea le Înghițise pe ale ei, sau nu au avut destui ani de trăit Împreună, pentru ca, tot povestite, ele să-și piardă tăișul, să nu mai doară? Iar dacă nici lui Hermann nu i-a putut povesti tot, tot, tot, de ce se tot străduiește să i le spună lui Traian, care moțăie, neatent, cu ochii la autostradă? — ...Drumul ăsta Începe să fie prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
spumă de sânge... Lama înroșită, umedă, caldă, iar și iar ridicată... Din nou amenințătoare... Pândind chiar deasupra capului său... Viziunea fu atât de reală, încât îi veni să țipe. Simți mirosul sângelui proaspăt care se scurgea în picături repezi pe tăișul iataganului. Auzi până și evantaiul sunetelor care însoți impactul stropilor cu zăpada. O viziune la fel de reală mai avusese și pe vremea când mai era încă haznadarul averii lui Mustafa Bairaktar. Cu ajutorul acestuia și împreună cu „Prietenii de la Rusciuk”, încercase reformarea anchilozatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]