553 matches
-
Să văd veninu ce-l ai; / Cu acu de te-aș străpunge, / Tot n-ar curge pic de sânge. / Când din tine iese doru, / Atunci îmbătrânește omu / Și dă capu la albit, / Și fața la-mbătrânit."179 Natura, ca refugiu existențial, tămăduiește și dezleagă firea umană din chingile sortirii. Repetițiile, care pun în prim plan legătura de sânge dintre om și natură, se transformă într-o unealtă ontologică a înveșnicirii destinului uman: "Dragă mi-i frunza, iarba, / Că-mi ascultă inima / Și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ca-n ziua maica ce-a fapt, / ca roua de pe pământ. / De la mine descântecul, / de la Domnul leacul."163 "Apa" utilizată la descântece are puteri tămăduitoare, numai dacă trece "pe sub lună și pe sub soare". Primind binecuvântarea astrală, apa capătă puteri apotropaice, tămăduind de "ochi răi", de "făcături", înfrumusețând, în același timp, ființa umană: " Apă lină curgătoare, / Care mergi sub Sfântul Soare, / Am venit și te-am cinstit, / Cu nouă sfinte mătănii, / Cinstește-ne și tu pe noi / Cu dragoste și cu sănătate
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
le răstească, / până-n toamnă să nuntească."194 Divinități nocturne, lunare, Sânzâienele umblă pe pământ sau plutesc în aer, în noaptea de 23 spre 24 iunie, cântă și dansează, aduc rod holdelor și femeilor căsătorite, înmulțesc păsările și animalele, înmiresmează florile, tămăduiesc bolile și suferințele oamenilor, apără holdele de grindină și vijelii. Sânzienele se deosebesc de Iele sau de Rusalii care sunt considerate malefice, dar pot deveni forțe distrugătoare dacă le este nesocotită ziua, aducând grindină și piatră sau boala numită "luatul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
-te ziua, Iano, / Iano, / Sânziano! / Țese Iana, dichisește / Și de nuntă se gătește. / Țese / Iana, țese / In și cu mătase, / Lui Soare cămașă /Fir cu ibrișin, / Lui Soare zăbun..."195 Sărbătoarea Sânzienelor este o sărbătoare a maturității în care se tămăduiește timpul potrivnic, schilodit de Rusalii. De Sânziene, timpul se sacralizează, devenind propice culesului plantelor de leac, dar și deslușirii sorții, în cununa aruncată pe casă sau în cursul râului, simbolizând, astfel, consacrarea destinului, atât în spațiul uman, cât și în
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
lume, cu toți atâția oameni câte rândunele a numărat, iar, când vede cineva prima dată rândunele e bine să stea pe loc și să sape cu piciorul drept în pământ pentru a afla un cărbune care, băut cu apă, poate tămădui de friguri. În Bucovina, în schimb, cine vede rândunelele prima dată e bine să se spele cu apă sau cu lapte pe obraz, pentru a nu căpăta pete, bureți sau alunele pe față; dacă vede o singură rândunică se spune
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
proverb - care ne spune că un singur măr putred, cu timpul, strică toate merele bune dintr-o lădiță - Înțelegem importanța izolării la timp, În cadrul comunităților umane, a unor conduite aberante singulare. * „Rănile pe care omul și le face sieși se tămăduiesc greu.” (W. Shakespeare) Firește că orice viciu pe care ni-l asumăm nu-l putem ispăși decît prin amare procese de conștiință, și prin acte reparatorii adecvate. * „Nu se vindecă acela care este Îngrijorat.” (Hipocrate) Există un proverb creștin care
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cu înțelepciune și cu adâncă smerenie, femeia cananeancă. Acea credință, acea neobosită insistență prin rugăciune, îmbrăcată în haina unei atât de adânci smerenii, n-a rămas nerăsplătită: „O, femeie, mare este credința ta, fie ție precum voiești. Și s-a tămăduit fiica ei în ceasul acela.”. Minunea aceasta este plină de învățăminte adânci pentru toți creștinii. Ceea ce i-a deschis mintea acestei femei îndurerate și a împins-o să stăruie în rugăciune a fost puterea lăuntrică a credinței, care a covârșit
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
focul nu se stinge. Că puterea este a lui Hristos, Dumnezeul nostru, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfînt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.” Lepădarea a treia. Domnului să ne rugăm. „Doamne Savaot, Dumnezeul lui Israel, Cel ce tămăduiești toată boala și toată neputința, caută spre robul Tău acesta (numele); cearcă-l, cercetează-l și depărtează de la dânsul toată lucrarea diavolului. Ceartă duhurile cele necurate și le depărtează, și curăță lucrul mâinilor Tale. Și lucrând, cu grabnica Ta lucrare
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
nemărginita Ta iubire de oameni, primește-mi rugăciunea. Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, care ai plîns pentru Lazăr și lacrimi de întristare și milostivire ai vărsat pentru dânsul, primește lacrimile mele! Cu patimile Tale vindecă patimile mele! Cu rănile Tale tămăduiește rănile mele! Cu sângele Tău curățește sângele meu și amestecă în trupul meu mireasma trupului Tău cel de-viață- făcător! Fierea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să îndulcească amărăciunea cu care potrivnicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe cruce
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dureri de cap: frunză de viță (de vie) să pisezi și să pui la cap, de la o ureche la alta. Cine are venin la inimă: să fiarbă cimbru În oțet cu miere și să bea pe nemâncate, că se va tămădui. De cea bubă: să sapi o buruiană ce se cheamă avrămeasă, să o piseze, să o faci turtă și să o pui pe bubă, de două sau trei ori. Pentru dureri de cap: să iei chimen și să pisezi și
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
cu plasture de cantaridă, le face bune servicii". La rândul său, În anul 1780, FRANZ GRISSELLINI, alt austriac consemnează: " În frigurile intermitente, ei (românii), beau un decoct de ierburi și rădăcini, mai exact din rădăcină de iarbă mare... Diareea o tămăduiesc cu Acornus, iar durerea de cap cu pelin, pus ca un talisman pe obraji... În simple dureri de burtă, se pune un săculeț cu ovăz Încălzit, iar pentru umflătura pântecului și istericale, ei beau usturoi În rachiu... Abcesele le sparg
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
de trandafiri (tinctură) și din ceas În ceas să pui pe negei. Freacă negeii cu zeamă de ceapă cu sare multă. Cui pute (miroase) gura: pelin verde să fierbi cu oțet și toată vremea să clătești gura, până te vei tămădui sau smirnă să te obișnuiești a ține În gură până trece. Pentru buzele omului când crapă: să iei ceară albă, stafide proaspete, scoțând sâmburii din ele și mai pui migdale dulci și pisezi bine. Să pui untdelemn, să le topești
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
Pentru buzele omului când crapă: să iei ceară albă, stafide proaspete, scoțând sâmburii din ele și mai pui migdale dulci și pisezi bine. Să pui untdelemn, să le topești departe de foc și atâta are putere de multă și bubele tămăduiește fără dureri, de care când vei cerca, vei vedea cum te vei folosi. Pentru cârcei la mâini și picioare: să iei muștar alb să rozi În vreo câteva dimineți, că te vei folosi. O doftorie ce poate omul folosi din
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]
-
care, meditația, reveria nu liniștesc spiritul, ci Îi sporesc melancoliile și incertitudinile. Orice retragere este urmată, la el, de o nouă provocare a neliniștii. Spațiul securizant este la acest romantic, urmărit de blestemul soartei spațiul maximei contestații. Natura nu-l tămăduiește de tristețe, natura Îl reface energiile spiritului. Într-un poem (Întristarea) se arată, În stilul celui, mai fidel lamartinism, scîrbit de zgomotul cetății. Vrea liniștea, singurătatea naturii. Evaziune cunoscută: „Scîrbit peste măsură De zgomotul cetății Eu caut În natură Un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
altul, foarte cunoscut, studiază relația dintre amor și prieteșug. Cea dintîi și cea mai stăruitoare imagine este aceea venită din poezia neoanacreontică: Amor este zeul Înaripat, copil ademenitor, insinuant, zeu voiajor, războinic (un soldat al grației), săgețile lui rănesc și tămăduiesc În același timp. Ființa lui este făcută din contraste, În ea se Întîlnește binele și răul, plăcerea și amărăciunea. În Cine-i Amoriul, Conachi epuizează imaginile acestei Împerecheri de elemente antinomice: Amoriul poartă arme ca ostașii, dă năvală și fuge
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
dintre instrumentele sîngeroase, acela pentru care Conachi are predilecție. Amorul umblă, așadar, cu un cuțît În mină și Înjunghie, despică, „dă În inimă”... În TÎnguirea dăm peste sugestia unui repetat asasinat: „Săraca [inima] cît oi trăi Nu s-a mai tămădui, Pentru c-are rămas Înfipt Fierul tău cel otrăvit”. Nu lipsește, se Înțelege, arma tradițională; săgeata. Conachi o Înfățișează de mai multe ori numind-o „săgeată cumplită”. O variantă a săgeții este „ghimpul cu venin”. Amor este Înarmat pînă În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
interpretare a miracolelor christice. Succesul vindecării celor atinși de maladiile trupului (șchiopi, orbi și surzi), dar și de aripa morții, ar fi de fapt un simbol al ,,vindecărilor psihice care implică meritul "facerii unei minuni""43. Iisus n-ar fi tămăduit, de fapt, rănile trupului, ci doar pe cele ale sufletului. Mântuitorul reface sufletele șchiopătânde și nu privirile oarbe sau urechile surde. Maladiile psihosomatice invocate în textul testamentar nu presupun miracole, ci capacități ale ,,sugestibilității psihologice și care cedează la contrasugestii
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
că se ivește Libra sau Cumpăna: fericirea e pusă în cumpăna asta și se constată că-i ușurică de tot. Dar tocmai cînd ne facem sînge rău pe chestia asta, sărim în sus, mușcați pe la spate de Scorpio, Scorpia; ne tămăduim rana, cînd, poc! o ploaie de săgeți de jur-împrejur - se amuză cu noi Sagittarius, adică Săgetătorul. Tocmai cînd ne scoatem din trup săgețile, Capricornul, adică țapul, dă buzna spre noi și ne-mpunge cu coarnele, din plin. Pe urmă sosește
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
subidentității profesionale (prin pensionare). După ce vor depăși sindromul „cuibului gol”, cei doi parteneri se pot regăsi într-o nouă și nesperată tandrețe și armonie, blândă și catifelată ca lumina dulce a toamnei. Apariția nepoților, ca un veritabil „calus afectiv”, poate tămădui suplimentar fracturile cauzate de trecerea anilor, pentru a reinventa speranța. Și în această constelație afectivă, adultul învață mai ales drumul către sine însuși, căci a sosit timpul marilor viraje axiologice și atitudinale. Chiar dacă o serie de calități s-au ofilit
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
subidentității profesionale (prin pensionare). După ce vor depăși sindromul „cuibului gol”, cei doi parteneri se pot regăsi într-o nouă și nesperată tandrețe și armonie, blândă și catifelată ca lumina dulce a toamnei. Apariția nepoților, ca un veritabil „calus afectiv”, poate tămădui suplimentar fracturile cauzate de trecerea anilor, pentru a reinventa speranța. Și în această constelație afectivă, adultul învață mai ales drumul către sine însuși, căci a sosit timpul marilor viraje axiologice și atitudinale. Chiar dacă o serie de calități s-au ofilit
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
anacronice, dar robuste, se transmite dinspre părinți spre copii, retezându-le pilonii sufletești. Altfel spus, copiii respectivi tind inconștient să reediteze în existența lor ceva din spiritul traumatismului suferit de părinți, din dorința de a-l înțelege și a-l tămădui. Mecanismul funcționează în acest fel întrucât părinții n au reușit să-și asume experiența traumatică respectivă, care continuă să sângereze ca o rană mult prea adâncă pentru a se vindeca. Supoziția că o traumă de o asemenea magnitudine, precum detenția
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Fiu ne-a făcut El asemenea Lui, însă nu prin naștere, ci prin har. (n. s. 825, p. 446) 27 „Căci dacă poruncind dracilor, aceștia se supun, aceasta nu este faptă omenească, ci dumnezeiască. Sau cine, văzându-L pe El tămăduind bolile, cărora le este supus neamul oamenilor, Îl mai socotește pe El om și nu Dumnezeu? Căci curăța leproși, făcea șchiopii să umble, deschidea urechile surzilor, dădea vedere orbilor și alunga pur și simplu toate bolile și toată neputința de la
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
mult, încât a cunoscut firea (noastră)50“. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Cartea a Douăsprezecea, Cap. 1, în PSB, vol. 41, p. 1149-1150) „... Dumnezeu care a făcut firea, iar când s-a îmbolnăvit de patimi a tămăduit-o cu înțelepciune din iubirea cea către noi. S-a deșertat pe Sine chip de rob luând (Filip. 2, 7), unind-o pe aceasta cu Sine după ipostas. Astfel S-a făcut întreg ca noi, din noi, pentru noi, făcându
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
legate prin conjuncție apar și în alte locuri, ideea fiind întotdeauna întărită de alte expresii bipolare: cf. 2Rg 5,7): „Înțelegeți că Eu, Eu sunt și nu există dumnezei alături de mine. Eu nimicesc și dau viață, Eu rânesc și Eu tămăduiesc și nimeni nu scapă din mâna mea.” (t.n.) Această stăpânire divină asupra vieții omului este amintită spre a trezi nădejdea chiar în fața suferinței și a morții: cel de-al doilea termen este „da viață”, „aduce înapoi din Șeol”. Semnificații
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
El se simte victima unor puteri ce-l depășesc atât pe el cât și pe dușmanii lui: e osândit la moarte... Cel «lovit» nu are decât o singură scăpare: să Îndepărteze acest corp străin cu ajutorul altui vraci puternic, care-l « tămăduiește» prin sugere, masaje, cântece și alte mijloace”227. Poți pricinui rău unei persoane arzând pe un foc de vreascuri resturi de la mâncarea acestuia, să frângi sulița și s-o arzi, să Înfigi un cârlig de pescuit În vasul În care
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]