944 matches
-
colaborare); I. Semionov, În serviciu comandat, București, 1966; Ilya Ehrenburg, Oameni, ani, viață, I-VII, București, 1967-1972; V.A. Kaverin, În fața oglinzii, București, 1972; Leonid Leonov, Vifornița, București, 1973; Viktor Astafiev, Un păstor și o păstoriță, București, 1974; Viktor Goleavkin, Tăticul meu drag, București, 1975; Vladimir Piskunov, Andrei Belâi, București, 1975 (în colaborare cu Madelaine Fortunescu și Leonid Dimov), Romanul sovietic, Iași, 1978 (în colaborare cu Alexandra Nicolescu); Irina Guro, Drumul spre Rübezahl, București, 1976; Galina Serebreakova, Mireasmă de mixandre, București
NICOLESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288448_a_289777]
-
De ce? - Că nu poate să ne întrerupă când vorbim”. Câteva săptămâni mai târziu, dorințele sale de a-și îndepărta mama devin mai precise: „Mamă, tu când o să mori? - Dar dacă eu mor, tu nu o să mai ai mamă! - Da, dar tătic tot o să mai am!”. În altă zi, ea își manifestă dorința de a-și vedea tatăl gol. Dar ostilitatea față de mamă este înlocuită, după câtva timp, de manifestări de afecțiune. De fiecare dată când mama și fiica trec prin fața magazinelor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
40): Emil Isac - Slavă nemuritorului Stalin • Aurel Rău - Noaptea aceea, ultimele clipe • Ioan Horea - Ultimul salut • Ion Brad - Plecarea comandantului • Victor Tulbure - Cât munții lumii • Szasz Ianos - Stalin trăiește • Mircea Avram - Legământul: Și nu mi-ai spus nici „bună dimineața”, „Tăticule, e drept, e-adevărat?” Și două lacrimi calde-au lunecat Din ochii ei cuminți, scăldându-i fața. Tăcută și-a plecat atunci căpșorul Și 1-a ascuns la pieptu-mi sughițând... Și ud, de-atâta plânset, obrăjorul L-a ridicat din
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Ci datoria veșnic de-a lupta! Cravata și-a-ndreptat-o și, tăcută, Cu toată palma genele și-a șters... Și-ntre sprâncene-i tremura o cută Ca umbrele tristeții într-un vers... Privirea hotărâtă, toată fața, Spre chipul lui din cadră și-a-ndreptat: — „Tăticule, promit, ca toată viața Să fiu așa cum Stalin ne-a-nvățat!” 2.xxx Ședința plenară a secției de proză a Uniunii Scriitorilor. În: Contemporanul, nr.40 (313), 3 oct., 1952: „Recenta ședință plenară a secției de proză a Uniunii Scriitorilor
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fărâma de răbdare ce mai avea din nu știu câtă, o luă de sus fetița cu bicicleta cu tot și o mută de pe trotuarul inegal pe spațiul betonat, dar fetița nici acolo nu voise să pedaleze, zicea ceva că nu știe, iar tăticul strigă tare, apoi abandonă definitiv instrucția. Femeia încercă să-și liștească soțul, a cărui voce răsună printre blocuri. Culmea, ce adversar redutabil poate deveni propriul tău copil la trei ani! ... pentru un bărbat atât de înalt... sau înălțimea nu contează
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
înălțimea nu contează?... în orice caz era ca un pisc lângă o floricică firavă... Indiferent că avem sau nu dreptate, dacă un copil plânge, suferă din vina adulților sau a educației, tot noi trebuie să descoperim cauza, chiar și soluția. Tăticul iese de pe scenă, ducându-se la magazin, lăsând toată libertatea de acțiune soției. Mama reia explicațiile, insistă, încurajează pe fetiță pe un ton domol, liniștit, dar fetița plânge în continuare, nu violent, dar plânge. Stau în geam cu părere de
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
înspăimântătoare... și savurează pe loc efectul inhibant al propriei intervenții... fetița tace, nu mai îndrăznește să plângă... și doamna “vrăjitoare” crede că a dezlegat enigma și a dat cea mai promptă și eficientă rezolvare... Doamna pleacă, dar revine pe scenă tăticul curios să vadă noile evenimente. Între timp apare o altă fetiță cu vreun an mai mare decât cea despre care povestim și îl întâmpină pe bărbat cu brațele deschise, o clipă mă păcălește, poate fi o altă fetiță a lui
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
îl întâmpină pe bărbat cu brațele deschise, o clipă mă păcălește, poate fi o altă fetiță a lui?... dar nu... se vede din reacții... și totuși un element extrem de surprinzător, această fetiță mă vede în geam și arată spre mine... tăticul, dar și mămica se uită la mine... eu în geam, ... mi s-a dat cuvântul, iar eu împing geamul cu plasa și le strig să mă audă... puneți pe cealaltă fetiță pe bicicletă ca s-o vadă copila dvs, să
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
o vezi?... vezi că merge pe bicicletă?... între noi fie vorba, Andra era mai înaltă și mergea destul de anevoios, de abia o ținea bunica pe bicicletă...oare nu era o problemă tehnică cu bicicleta aceea? Și-mi aduc aminte că tăticul la întoarcere, de la magazin, enunța verdictul: punem bicicleta înapoi în cutie! Aud pe amândoi părinți pe rând: vezi ce bine merge Andra (Andra nu mergea de loc bine, dar era “în șa” pe bicicletă datorită grijii bunicii.) Mă retrag din
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
numai în camuflajul nopții ne putem permite să vorbim deschis? -Dar tu ce durere ai, bănuțule mic și galben, cum ai ajuns aici? -Pe mine m-a aruncat o fetiță cu codițe lungi, care dorește din suflet să-i vină tăticul de la război din Afganistan, sănătos și nevătămat... -Eu sunt din străinătate, vorbea apăsat un ban mai greu, și am rămas aici la voi, pe fundul apei, din dorința stăpânului de a-și obține un loc de muncă cinstit în afara țării
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Percepeam fericirea cuplurilor care-și țineau În brațe primul copil și tăria catolicilor care și-l acceptau pe al nouălea. Simțeam dezamăgirea unei tinere mame la reapariția bărbiei anemice a soțului ei pe chipul fiicei nou-născute și teroarea unui proaspăt tătic care calcula costul educației pentru tripleți. La etajele de deasupra secției de obstetrică, În camere fără flori, stăteau femei În convalescență după histerectomii și mastectomii. Adolescente cu chisturi ovariene sparte moțăiau sub influența morfinei. Asta a fost În jurul meu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
spuse tatăl, care-și pierduse entuziasmul de după operație. Nu trebuia să treci prin porcăria asta. — Femeile nasc mereu așa de greu? Întrebă Nick. Nu, ce-ai văzut tu a fost un caz foarte rar. — Dar el de ce s-a omorât, tăticule? — Nu știu, Nick. Cred că nu mai putea suporta. — Sunt mulți bărbați care se omoară, tati? — Nu, Nick, nu-s prea mulți. — Dar femeile se omoară? — Mai niciodată. — Niciodată? — Ba da, câteodată. — Tati? — Da. — Unde s-a dus unchiul George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care le va purta copilul. Nu știu, însă, cum s-a întâmplat că au uitat, cu toții, un lucru mic, dar tare important: ce nume să poarte noul născut? Bunicii, unchii, mătușile și toți ceilalți au pus, mai întâi, această întrebare tăticului. Acesta, însă a scos un ă! de parcă cineva i ar fi pus cea mai grea întrebare dintre toate întrebările din lume. N-a știut să răspundă. S-a scărpinat în cap, apoi, a privit, rând pe rând, pe toată lumea, cerând
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de soare. Ce-ar fi să-i spunem fetiței care s-a născut astăzi - adică verișoarei mele - Sorina? Nu-i rău deloc! au răspuns, aproape într-un glas, toți ceilalți. E minunat! E cel mai frumos nume. De-acum încolo, tăticul și mămica au o mică rază de soare care-i doar a lor. Sorina doarme și visează ceva foarte frumos: e fetiță mare și se plimbă cu mămica de mână, pe stradă. Deodată, mama a dispărut. Nu-i! Sorina o
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
dorm. Am încercat, dar nu mai pot, crede-mă. De durut nu mă doare nimic, numai că nu știu de ce, somnul meu a fugit. Eu știu, dar fii fără grijă! Astăzi, Sorin și mămica vor veni acasă. În această dimineață, tăticul va merge la maternitate, o să-i ia de acolo și-o să-i aducă la noi. Și..., și..., încearcă Sorina o întrebare, chiar Sorin îl cheamă? Da, așa cum ai vrut tu. Da’, ia spune, de ce-ai ales acest nume pentru
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
s-ar cuveni. Ce-o să spună Sorin? Că-i o fetiță dezordonată? A început cu șifonierul. Și-a aranjat rochițele și fustițele, bluzele și toată îmbrăcămintea. Apoi a trecut la jucării. Vai, ce multe sunt! Nu degeaba spun mămica și tăticul că Sorina e copilul care are cele mai multe jucării din lume. De-acum încolo, ele vor fi și ale lui Sorin. Ce-ar fi dacă i-ar pregăti frățiorului ei un cadou? Nu se cade să-l întâmpine așa, cu mâna
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
e fratele meu? Chiar el. Iar acesta nu e un pachet, este frățiorul tău înfășat în scutece, îi explică tata. Păi, așa mic?! La început, toți copiii sunt ca el, intervine bunica. Și tu ai fost așa, și mămica, și tăticul... Da? Hm! Și eu care credeam că o să fie mai mare și o să mă joc cu el mereu de-acum înainte. Dar așa, cu cine să mă joc, că frățiorul meu e foarte mic. Și doarme tot timpul. Acum e
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
plimbă agale pe obrazul de catifea al mamei. O lacrimă și un zâmbet. Ma-ma, ma-ma! La spălat Când a văzut, prima dată, cădița cea verde, n-a știut ce se întâmplă. Până să-și dea seama, mămica și tăticul îi scoseseră hăinuțele, iar acum, Sorinel e deja așezat în apa călduță și parfumată. La început i-a fost cam teamă: oare, o să-l doară? Nu, nu doare. E tare bine aici, în cădiță. O, o, o!, dar e chiar
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
La început i-a fost cam teamă: oare, o să-l doară? Nu, nu doare. E tare bine aici, în cădiță. O, o, o!, dar e chiar minunat. Mămica îi mângâie ușor pielea cu un burete moale și catifelat, pe care tăticul pune, din când în când, ceva gălbui și plăcut mirositor. Trupșorul băiatului se umple, deodată, de ceva albicios. Parcă ar fi vată. Sau vată pe băț, dulce și pufoasă, din aceea de care cumpără părinții, ori de câte ori ies cu copiii în
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
spus Sorina - zâmbește, apoi reușește să îngaime: Nu papa. Păi, mămica nu ți-a spus că nu-i papa? Prostuțul mamii! Și-i șterge cu prosopul spuma de șampon de pe față și bărbie. -Acum, să dăm băiatul la spălat! spune tăticul. Începe să-i spele părul blond și bucălat, apoi urechiușele ascunse, parcă, de șuvițele aurii și tare jucăușe. Vine rândul spatelui, în timp ce mămica îi spală brațele și mânuțele... ‘A ‘pă-la’ ! zice Sorin. Apoi, râde cu mare poftă. Da, la spălat
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să-i spele părul blond și bucălat, apoi urechiușele ascunse, parcă, de șuvițele aurii și tare jucăușe. Vine rândul spatelui, în timp ce mămica îi spală brațele și mânuțele... ‘A ‘pă-la’ ! zice Sorin. Apoi, râde cu mare poftă. Da, la spălat! repetă tăticul. După ce băița este gata, părinții-l înfășoară într-un prosop mare. Parcă l-ar înfășa, iarăși în scutece. Dar, nu! Cu același prosop, îl freacă bine și pe obrăjori, și pe căpșor și pe ceafă, peste tot. Ce bine e
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Apoi, îl îmbracă în hăinuțe curate și frumoase și, la urmă, îi usucă părul cu ceva care suflă-nspre el aer cald. ‘A ‘pă-la’! - gângurește micuțul. Gata, am fost la spălat. Acum, că am uscat și părul, la joacă! - îl îndeamnă tăticul. ‘A ‘pă-la’, ‘a ‘pă-la’ ! zice, iarăși, Sorin. Pe Sorina o dăm la spălat. Dar, ceva mai târziu. Și mama începe să spele câteva vase rămase în chiveta de la bucătărie în timp ce tata ia cădița, o duce la baie și varsă apa
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
pluș. Apoi, cu camionul cel roșu, cu cămila, cu ... Băițelul e, acum, tare fericit: tocmai a început filmul. Pe neobservate, Sorin iese din cameră, se-ntoarce iarăși, pe urmă pleacă din nou. Deodată, de la chivetă se aude un zgomot asurzitor. Tăticul sare ca ars. Unde-i băiatul? Unde se aude tărăboiul ăsta? O fi făcut cel mic vreo poznă? Se duce, glonț, către bucătărie. Sorin abia a reușit să pună în chiuvetă un capac mare și verde. Peste ursuleț, peste camion
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
era o zi de vară, foarte călduroasă și cu mult soare. Sorina a privit cât a privit autoturismul și, deodată, în căpșorul ei s-a strecurat o idee. S-a dus într-o fugă în casă și i-a zis tăticului ei: Eu zic că ar fi mai bine să dai haina jos de pe Tinuța. Cum așa? Și de ce? Făcu tatăl. Acum e vară, da? Desigur. Și - continuă fetița - purtăm cu toții haine foarte ușoare, ca să nu ne fie foarte cald. Da
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și ... Alo, bună ziua, sunt Sorina, vreau cu mămica. La telefon. Ce-i, ce s-a întâmplat? Nimic, mama, nu te speria! Auzi, unde-i Tinuța? La Service. Undeee? La spitalul mașinilor. Sau, mă rog, doar la dispensar. A dus-o tăticul azi dimineață acolo. De ce? Ce-i cu ea? E bolnavă? Ce are? Ei, prea multe întrebări deodată. E puțin cam bolnavă, dar se face ea bine, nici o grijă. Mama a închis telefonul. Fetița simte că-i vine să plângă. De
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]