1,069 matches
-
a veni la bunicii din partea mamei, din Răchita, lângă Făget. Și acum își amintește cu mare plăcere de mersul la cules de ciuperci în pădure, de spălatul cailor în Bega, de călăritul, uneori fără șa, de armăsarul Iancu care se tăvălea ud în praful drumului... Aici cooperativizarea s-a făcut târziu, în 1962. Bunicul, proprietar înstărit a hectare de pământ, păduri, livadă a predat utilajele agricole cu o condiție care i-a fost îndeplinită - să nu intre în C.A.P. Anii
Agenda2004-41-04-a () [Corola-journal/Journalistic/282957_a_284286]
-
fie al creativității pure. A nu vedea că dezinteresul pentru cultură e datorat și intoleranței profesate de comisarii politici de la anumite publicații cu pretenții „elitiste” înseamnă a fi orb. Când, programatic, lauzi cărțile unor autori convenabili și, la fel de programatic, le tăvălești în noroi pe cele scrise de inamici ideologici, de ce te-ar mai crede cititorul? Poate te crede o dată, de două, de trei ori. Dar când lauzi cu obstinație doar marfa de mâna a doua, pretinzând că cea de mâna întâi
Contra cronicii literare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4762_a_6087]
-
dus în camera ei să crească. A crescut, a crescut și peste patru ani a devenit domnișoară. Iar tatăl Natașei a îmbătrînit și s-a gheboșat. însă, cînd își amintesc cum s-au luat unul pe altul de morți, se tăvălesc pe jos de rîs. Cîteodată rîd vreo douăzeci de minute. Iar vecinii, cum aud rîsete, se îmbracă și pleacă la cinematograf. O dată au plecat și nu s-au mai întors. Se pare că au fost loviți de-o mașină. Amintirile
Proze scurte de Daniil Harms by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15332_a_16657]
-
apa Teleajănului și cărată cu caterpilarul până la livada poetului orașului și instalată ca podium al Cenaclului local. Biruința asupra „stâncii" rostogolită din Teleajăn până în mijlocul micului regat faraonic, luând efortul de la capăt - cum spune legenda -, pe când zeii de sus se tăvăleau de râs... Trebuia să-l răsplătesc, așadar, pe acest SISIF norocos. Să-i aduc un omagiu. Și i l-am adus, înainte ca faraonul să nu mai știe pe ce lume este, de dragul oniricilor...
Oniricii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6344_a_7669]
-
salivînd parcă prin toți porii și deja îmi era limpede că nu mi-aș fi putut restabili echilibrul decît știindu-i sătui. Să-i văd mîncînd, da; era o dorință exacerbată de o disperare lăuntrică. Cei doi copii arătau ca tăvăliți prin cenușă și cu dîre de muci uscați pe obraji. Privirile ochilor mari și negri, de ființe damnate și emancipate totodată, de sălbăticiuni stăpînind un teritoriu vast, îmi pîndeau gesturile. Sugarul părea mort în ghemotocul lui de cîrpe murdare, scurs
Oameni și insecte by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Journalistic/14334_a_15659]
-
de muncă occidental nu cunoaște astfel de relache-uri, considerate nu doar indecente, ci și absurde. Evident, și în Occident se sărbătoresc Paștele și Crăciunul. Însă acestea sunt prilejuri de meditație asupra unor simboluri ale omenirii, și nu ocazia de-a tăvăli, săptămâni la rând, în alcooluri și-n mâncăruri grele nașterea sau moartea Mântuitorului. Niște prieteni care-au sărbătorit Noul An într-una din țările Europei Centrale mi-au relatat, contrariați, că bucătăria restaurantului s-a închis imediat după miezul nopții
Ramadanul românesc (Pamflet cu damf de caltaboș) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15582_a_16907]
-
Val Gheorghiu Băieți și fete. Superbi. Mărșăluiesc zgomotos pe bulevard. Sînt în grevă. Lozincile, pancartele lor vorbesc de lucruri grave, serioase. Unul, haiosul coloanei, le spune una groasă, c-o gagică-fecioară. Se tăvălesc de rîs. Mărșăluiesc. Seară, în foaierele daurite ale bătrînului Teatru, aceiași, îmbrăcați elegant, elegantă de lume nouă. Fete și băieți de-o frumusețe biologică înmărmuritoare fac pași demni, rasați, soptindu-si vorbe doar de ei auzite. Îmi intră-n expoziție
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
să le-amiroase Dulce, -n raiuri de mătase, Sufletele noastre grase. Și fecioarelor zmulg sînii Fiindcă-s prea zemoși și-n pîlnii îi storc pe felia pîinii la sfîrșitul săptămînii. Și ademenesc pe jaruri Coapse largi, spre-a urca daruri, Tăvălite prin măraruri, Ție, Doamne, Doamne, Doamne!
De spus la gura sobei și-a iubitei (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15554_a_16879]
-
-n aer Drept semn că ne-am spălat pe trup Oh Omul Negru e un fraier Cît eu cu tine mă încaier Lîngă zbîrnîitorul stup Te-am uns cu miere și salivă M-ai mîngîiat cu pielea ta Ne-am tăvălit de o potrivă În dup-amiaza milostivă Pe cea mai fragedă podea Și mi-ai smintit atunci destinul Nu știu să mă mărit cu tine Mi-ai zis ci-ngăduindu-mi spinul Mi-ai dăruit rana și chinul Și carnea
Iubita mea cu dos frumos by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12620_a_13945]
-
exact al limbii somnul în tălpile goale pe cuțitul de pîine Antecedente Există o coerență a fricii o rutină palidă luminată de ger un deget care exorcizează adjectivele și străpunge beregata mirosului de rufe întinse la uscat; și un asin tăvălit în zăpadă pe străzile inventate de viscol te îmbie zilnic să cumperi mici fleacuri din tabloul lui Mendeleev Timp A căzut bruma peste calmul Fridei și ceața mai estompează cîte ceva din frivolitățile toamnei: ochi mai bătrîni decît inima pielea
Poezii by Eugen Suciu () [Corola-journal/Imaginative/2687_a_4012]
-
De altfel, regimul dominant al imaginilor este acela vizual, o vizualitate de o pregnanță extremă, ce amplifică dramatismul desenului liric: "M-au ascuns bătrânii după obicei/ Să nu uit de frica păsării tăiate/ Și ascult prin ușa încuiată/ Cum se tăvălește și se zbate.// Strâmb zăvorul șubrezit de vreme/ Ca să uit ce-am auzit, să scap/ De această zbatere în care/ Trupul mai aleargă după cap.// Și tresar când ochii, împietrind de groază/ I se-ntorc pe dos ca să albească/ Și
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
cu unul din animalele mitice ale imaginarului occidental: departe de a fi grațios, alb ca neaua și ferindu-se de apropierea omenească, dar gata să se așeze în poala fecioarelor, inorogul (despre el era vorba) e scund, gros, negru, se tăvălește în noroi și e dispus mai curînd să atace domnițele decît să se lase mîngîiat. Era, de fapt, evident pentru mintea noastră cea de-acum, rinocerul, prototipul ionescian de mai tîrziu al omului care se lasă prins în gloată, pradă
LECTURI LA ZI by Iulia Popovici () [Corola-journal/Imaginative/13975_a_15300]
-
să le-amiroase Dulce,-n raiuri de mătase, Sufletele noastre grase. Și fecioarelor zmulg sînii Fiindcă-s prea zemoși și-n pîlnii îi storc pe felia pîinii La sfîrșitul săptămînii. Și ademenesc pe jaruri Coapse largi, spre-a urca daruri, Tăvălite prin măraruri, Ție, Doamne, Doamne, Doamne!
De spus la gura sobei și-a iubitei (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15886_a_17211]
-
e arhiplin gândurile s-au îmbujorat de tot Alfabetul braille Descifrez lumina sufletului cu alfabetul braille hectare întregi de bălării ard în întuneric e o muzică ezoterică pe fundal miroase a jumări de vise romantice e o atmosferă superbă / se tăvălesc de râs mii de lighioane fiecare are câte un stilet înfipt în frunte par niște inorogi înroșiți de chin și deznădejde cuvintele dau bună dimineața scamatorilor ordinari ce transformă vinul liturgic în tinctură de vis spălându-i pe față pe
Poezii by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/9811_a_11136]
-
armonii și moduri uitate, și cum venea simțeam timpul în spate mugur în carne-așteptând. Îi pipăiam mersul, buzele, îi adulmecam glasul, îi sorbeam pasul, trupul născut leneș în gând. Era zeița cu care luptasem aievea, era femeia cu care mă tăvălisem pe prund. Era voalul ce-mi stârnea aripile, conturul ce-l refăcusem pe rând din petale și rouă și stele și spini. Eram amândoi un singur stindard, alergând, cu abstracte organe ce ard. Ideea de frumusețe se-mplinise acum undeva
Ea venea by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/6462_a_7787]
-
Linda Maria Baros Am urlat, ne-am tăvălit pe jos și am înjurat. Printre blocurile noastre înalte de la periferie se ridicau încet pistoanele nopții. Iar noi ne-am urcat în camioane și am băut; ca niște drapele se desfășurau fetele pe străzi. Am dansat și am scuipat și
Realitatea touchscreen by Linda Maria Baros () [Corola-journal/Imaginative/5462_a_6787]
-
fapta rea, până ce nu facem una din două. Numai atunci vom simți veninul și amărăciunea răului, când mai întâi vom gusta dulceața virtuții. Acea amărăciune este dezgustătoare, grețoasă și de nesuferit, ceea ce nu pot tăgădui nici chiar cei ce se tăvălesc în rele, și numai când ne depărtăm de răutate, simțim cu strășnicie veninul ei”<footnote Ibidem, p. 234. footnote>. Numai focul dragostei de Dumnezeu poate opri sau curăța rugina păcatului pe care vrea diavolul vrea să o introducă sau a
Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
lamele unei mașini de ras, pielea mea era scrisă de o mie de bice, sîngele dormea liniștit în vene, toți m-au crezut mort, numai ele, nu, chicoteau și se pierdeau prin circumvoluțiuni ca prin cearșaful prin care s-au tăvălit toată noaptea - ce moarte frumoasă a avut, spuneau, mie mi se părea că abia atunci începeam să trăiesc: să vezi cum o mie de femei îți iau trupul și ți-l spală, și-l așază în ele ca într-un
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
lor, e, desigur, de o mie de ori mai bine să fii mort decît viu, cînd singurătatea urla în tine ca o cățea în lesa hingherului și nimeni nu te auzea, singura ta femeie nici măcar nu te mai schingiuia, te tăvălea prin noroi și-ți arăta crucea sub care vei putrezi, golind trupul tău de suflet ca pe o fîntînă seceta, vîntul buzelor ei să fluiere prin oasele tale ca printr-o orgă uitată în creierul munților, cele o mie de
Vis by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/9226_a_10551]
-
zice ciudățeniei ăsteia, da, e clar că pentru copil rămâi tot bunica, și nu mămica. Violeta reapărea când și când, frumoasă, elegantă, bălană, cu o splendoare de păr atârnând pe spate, se trântea pe jos cu asta mică și se tăvălea cu ea pe covoare de le făcea ghem în mijlocul casei, Cristinei îi era puțin frică și nu înțelegea mare lucru, iar ea, Adina, nu vrusese să o îndepărteze de tot pe idioata asta de Violeta, pentru că era totuși mama adevărată
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
Brumaru Să ne iubim în pălării de fetru, În solnițe cu fluturi moi, sub masă, Pe pătrunjei și țelini ca finetul, Lîngă oglinzi cu căptușeala groasă. Și iscălind legume și tratate De-aromă pentru viața noastră-ntreagă, Oh, să ne tăvălim în puritate, În aur matlasat și-n rouă vagă. Iar seara, durdulii și-n pielea goală, Scăpați de haine ca de o tortură, Să facem baie într-o portocală Coaptă de-amor, cu vorbe dulci în gură.
Cântec naiv by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8958_a_10283]
-
s-a priceput să stoarcă din ea tot ce s-a putut. N-ar mai fi vrut să se lase la mîna te miri cui, a porcilor de bărbați, buni să te dea de pagubă și nenorocire. Doar să te tăvălească, atît vor. Nu prezenta nici un fel de garanție Răducu, c-ar mai fi fost dispus să rămînă lîngă ea s-o ajute, după ce și-ar fi făcut cheful. O ajută totuși, ea încerca varianta pe care i-o propuse: vîndu
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
singură dată o păpușă de porțelan, atunci când băiatul lui venise să-l vadă împreună cu nevasta și cu fata lor. Asta se întâmplase acum mulți ani, când el și baba lui aveau încă părul negru ca tăciunele și încă se mai tăvăleau din când în când în fânul aspru din șopron, în amintirea tinereților pierdute. Între timp baba-i murise, șopronul arsese într-o noapte fără stele, de nu mai rămăseseră din el dimineața decât câteva movilițe de cenușă fumegânde, iar băiatul
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
capetele noastre în rugăciune aplecate. Ținuturi arhaice Aceste ținuturi cu femei venite, odată cu berzele și cucii, din lumea cealaltă și plopi excelând prin scoarța lor de aluminiu. Niște ferestre ale morților noștri: întunecatele scorburi. Niște icoane aprinse: înverzitele lunci. Se tăvălește luna, pe arături, în urma plugurilor, la fel ca un lup pe zăpadă, și, în fiecare primăvară, sunt amenințați pomii să dea roade cu niște instrumente arhaice - păstrate prin beciuri - și care imită înfiorătoarele mugete ale taurilor. Aceste ținuturi al căror
Poezie by Mircea Bârsilă () [Corola-journal/Imaginative/2670_a_3995]
-
-I înaltă. Am tăcut încurcat. M-am mustrat pentru cutezanța-mi nemăsurată. Vocea domnitorului sunase-ndurerată. }ară săracă de nu se mai putea. Numai cine nu vrea, nu vedea. Pe ulițe, cotiuge, cocioabe. Prin băltoace, copiii despuiați și cățeii se tăvăleau ca purceii. îndeosebi, copiii aveau ceva ciudat. Ca o tobă pîntecele umflat. Nu, nu fără ironie usturătoare dar din ce atîta saț și-mbuibare? Și totuși, picioarele lor, rășchitori, fețele supte ca de lipitori, scîncetele triste viori. Și mînuțele, uscate, negre
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]