670 matches
-
minunam că se ivise acel conflict cu ceasul de argint. Chitara Mai rămăsese însă de clarificat și chestiunea cu chitara. Alt conflict... Vechea noastră chitară de acasă, la care tata cânta uneori, în lungile seri de iarnă, așezat pe un taburet la gura sobei. Pe asta nu știu pur și simplu în contul cui sau a ce unchiu-meu a sechestrat-o în apartamentul lui de pe strada Cazărmii. Asta după Refugiu, bineînțeles. În ciuda tuturor acelor amănunte de familie, era o adevărată încântare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Băieții care fuseseră aleși pentru roluri de înger trebuie să i se fi părut Doamnei că au figuri angelice. Negreșit. Și nu numai figuri, ci și suflet angelic. "Poveste de Crăciun", așa se chema piesa. Lucian stătea cocoțat pe un taburet și își examina de aproape fața în oglinda din baie, pe cap cu peruca albă de vată, care era deja gata. Rotocoale de bucle din șuvițe de vată înfășurate pe creion aproape că-i acopereau urechile. Încă nu știa exact
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lacului Gahița, pe o stradă, dacă stradă se putea numi, unde totul era improvizat, pipernicit și rarefiat sub soare casele, acareturile, tufele, firele de pătlăgele roșii din grădini în timpul verii, și totul. Lucian se dădu jos de la oglindă și împinse taburetul până către cazanul de aramă de la cadă. Dar piticii? își aminti el. Piticii trebuiau să aducă târâș pe scenă sania plină cu daruri. Nu că darurile ar cântări cine știe ce, le explicase Doamna. Dar sania însăși e destul de grea. Ca atare
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
I se cerea să ridice brațele și i se băga pe cap rochia de înger, de hârtie creponată și ea, la fel ca aripile fâșii franjurate pe latura de jos, care, de astă dată, îi înconjurau corpul. Ședea amorțit pe taburet, la o masă grosolană de brad, având deasupra capului scândurile groase ale scenei. Cineva umbla bocănind pe acele scânduri. Pe când i se fixau aripile la spate, doamna Poenaru spuse: Nu trebuie să vă jenați de rochițe. Voi rămâneți tot băieței
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lor nici urmă de interes. Pe taică-său mama nu-l așteptase cu masa, mâncase înainte, iar acum n-avea altă treabă decât să se ocupe de el. Îi punea în farfurie, apoi se așeza în capul mesei, pe un taburet, își lăsa mâinile în poală și n-avea alt țel decât să sporovăiască. Daniel ar fi vrut să nu-i asculte cum stau la taclale, dar n-avea de ales. Acuma lucrurile s-au lămurit, o auzea pe maică-sa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dumneavoastră. De altfel nici nu mai stăm mult, eu și cu Neti. Dacă nu anul ăsta, la anul plecăm sigur. Ne întoarcem la noi în Salonta. Aici nu mai avem niciun rost. Neti, doar în chiloți, ședea cumințică pe un taburet în umbra verandei, cu brațele întinse pe lângă corp, ținându-se cu mâinile de marginile taburetului. Nu se uita nici la unul, nici la celălalt și zâmbea misterios către nimeni, prefăcându-se că nu pricepe nimic din cele auzite. Domnul Rainea
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ăsta, la anul plecăm sigur. Ne întoarcem la noi în Salonta. Aici nu mai avem niciun rost. Neti, doar în chiloți, ședea cumințică pe un taburet în umbra verandei, cu brațele întinse pe lângă corp, ținându-se cu mâinile de marginile taburetului. Nu se uita nici la unul, nici la celălalt și zâmbea misterios către nimeni, prefăcându-se că nu pricepe nimic din cele auzite. Domnul Rainea se îndepărta pe alee cu mersul lui legănat de fost prizonier de război, truditor în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
enervată și cu imaginea moțului său, de-acum pleoștit, fluturând atunci când va trânti ușa. Absenteismul atrase după sine și mai multă băutură. Carol găsea sticle suspecte de lichioruri lipicioase și rachiu puturos în tot felul de locuri: sub chivuetă, pe sub taburete, în spatele grilajelor de aerisire. Dar în scurt timp n-au mai mirat-o nici Sambuca din sertarul cu șosete, nici Poire Guillaume de pe galeriile de la perdele. Cam pe atunci venise în vizită mama lui Dan. Era o femeie formidabilă, trecută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
lumină, iar eu stăteam chiar în ușă, acoperind-o pe jumătate, dar când Zsolt a smuls prelata veche de la geam, s-a putut vedea destul de bine, în baracă era, într-adevăr, o harababură de zile mari, în mijlocul încăperii, pe un taburet, trona un gramofon cu o pâlnie uriașă, în jur podeaua era plină de ziare mototolite, cutii de conserve și sticle de bere, m-am și împiedicat de una, de era cât pe-aci să cad, dar am reușit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pe care s-ar putea s-o și găsim, iar dacă nu, nu, dar, în orice caz să zicem mulțam dacă scăpăm numai cu atâta, apoi a tăcut, a apucat prelata, a azvârlind-o afară, a scos și gramofonul de pe taburet, atunci am luat și eu vreo trei paltoane, ducându-le până la ușă și aruncându-le afară, praful s-a împrăștiat în aer și duhoarea s-a făcut mai suportabilă, așa c-am început să arunc pe rând și celelalte boarfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
eu să aud cu ce concert sunt ele în stare să ne desfete, cel mai bine-ar fi să ne așezăm acolo, la masă. A arătat cu capul spre masa de bucătărie cu trei picioare, a scos de sub ea un taburet, a așteptat să mă așez, apoi s-a așezat și el în fața mea. A scormonit puțin în sertarul mesei, a scos din ea un mosor de ață, iar din gulerul paltonului său un ac lung de cusut, și mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care dădea în peristil, posibilitatea de a intra și de a ieși fără să fii văzut. Pe pereți, în rame elegante de stuc, erau fresce cu imagini senine: lebede, grifoni, flori de lotus. O mică masă prețioasă, scaunul său, două-trei taburete, un lectulus, un soi de divan pentru odihnă și citit - o invenție a lui Marcus Tullius Cicero. Pe toți pereții însă, nișele și consolele erau pline de mici obiecte prețioase. Suveranii învinși, ambasadorii care doreau pacea, notabilii locali, guvernatorii provinciilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
al meu“. Acum ușa de la zothecula era din nou deschisă, și toți se arătară în prag. Durerea se prefăcuse în epuizare, iar Împăratul își primea vizitatorii - de fiecare dată puțini, câți puteau încăpea în camera minusculă. Ședeau în jurul lui, pe taburete și perne; din când în când, un paharnic le umplea atent cupele, la sfatul medicilor imperiali, cu un vin roșu vechi, pe care Manlius îl scosese dintr-un dolium centenar din pivnițele sale, săpate în măruntaiele vulcanice ale muntelui Artemisium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
un șarm de invidiat, copilul a căzut într-un somn adânc. S-a trezit îmboldit de trei flăcăi. Copilul a cântărit ceva în mintea lui, apoi și-a cerut scuze. A ajuns în Salonul florilor. S-a așezat pe un taburet. Flori de Ixora parcă-l chemau la ele. S-a speriat, dar s-a hlizit la ele și au dispărut. Un câine Dhole, blajin, l-a luat în spinare. Înțelegea. Nu era o caznă, ci un favor. Costumul de apicultor
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
a craniului, căzînd pe stînci. - Eu l-am găsit pe nisip, replicase ea cu aerul acela Îndărătnic moștenit de la familia Kermeur. - Poate că s-a lovit de faleză În cădere. - Suferea de amețeală chiar și cînd se urca pe un taburet. Așa că nu văd cum s-ar fi dus la plimbare pe marginea unei faleze abrupte de douăzeci de metri. - Totuși, Marie, avea aproape trei grame de alcool În sînge! La alcoolemia asta, am văzut tipi care se credeau păsări În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
coate, Yvonne făcu o mutră disprețuitoare arătînd spre Pierric, care zgîlțîia cu putere un flipper de lîngă ușă. - Ia uită-te la scrîntitul ăsta, nici măcar nu sînt gologani În mașină, Îi șopti ea lui Gwen, care stătea cocoțată pe un taburet alături. Doar nu costă nimic, e ceva. Privirea Îi alunecă spre cei doi Kersaint care mergeau de la unul la altul, Împărțind strîngeri de mînă, zîmbete ipocrite și cuvinte amabile. Își ridică ochii la cer auzindu-l pe PM lansînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să se cocoațe pe unul din scaunele Înalte de bar, și se puse pe golit conștiincios paharul. Nici măcar nu remarcase prezența lui Lucas: pitit Într-un fotoliu din hol, acesta o observa de departe. Văzînd-o cum se clatină periculos pe taburetul de la bar, se apropie și o făcu să țipe cînd o prinse pentru a o așeza mai drept pe scaun. Cu privirea Încețoșată, Marie Îl văzu trecînd În spatele barului unde Își turnă și el cu generozitate un pahar. - Da’știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
internațional care pleca din Brest. O privire aruncată spre pendula din cameră Îl liniștise. Dacă se grăbea, putea prinde ultimul bac. - Vă repet că destinația nu are importanță. Asta vă dă o posibilitate de alegere, nu-i așa? Apropie un taburet de dulapul vechi și se cocoță ca să ia valiza aflată sus, pe dulap. - Londra? Mai departe de Anglia nu aveți nimic? bombăni el. De acord, de acord... Ei bine, fie și Londra. Tocmai pusese mîna pe mînerul valizei cînd un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și Londra. Tocmai pusese mîna pe mînerul valizei cînd un foșnet ușor Îl făcu să Întoarcă iute capul. O neliniște bruscă Îl dezechilibră și fu cît pe ce să cadă de pe scaun. Un plic fusese strecurat pe sub ușă. Coborî de pe taburet și deschise plicul cu o mînă tremurătoare. Era gol. Pecetea de ceară, ruptă În două, reprezenta un cerc Înconjurat de opt linioare perpendiculare. Întredeschise cu prudență ușa. Nimeni. Făcu vreo cîțiva metri În liniște pe culoar. Pustiu. Privi plicul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
serie de semne adăugate care Împiedicau deslușirea sensului global. Se lăsă păgubaș. Ca să Înțeleagă, exista un singur mod. Adună grăbit cartoanele Într-un mănunchi, căutând ceva În care să le Înfășoare pentru a le lua cu sine. Rezemată pe un taburet În deschiderea oblică a ferestrei cu două arcade, i se păru că zărește o perdea Împăturită. O luă și o deschise, aruncând-o pe masă. Din nou rămase stană de uimire. Nu era vorba de o perdea pentru noapte, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de câteva ori cu putere de ea. Apoi se amestecă printre oaspeți, și toți se bucurară că-l văd din nou atât de prietenos. Seara, după ce casa se mai goli puțin, Jonas luă o lampă cu gaz, un scaun, un taburet și o ramă. Le urcă pe toate în cămăruța lui suspendată, sub privirea uimită a celor trei femei și a copiilor. - De acum înainte, zise el din ungherul lui înalt, voi lucra fără să mai stingheresc pe nimeni. Louise îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
seamă care au pictat la lumina lumânării și... - E destul de solid podețul? Podețul era solid. - Fii liniștită, spuse Jonas, e o soluție minunată, și coborî. A doua zi în zori urcă iar sus, se așeză pe scaun, puse rama pe taburet, sprijinind-o de perete, și așteptă așa, fără să aprindă lampa. Singurele zgomote pe care le auzea limpede veneau de la bucătărie sau de la closet. Toate celelalte păreau îndepărtate, iar vizitele, țârâitul soneriei sau al telefonului, tot acel du-te-vino zilnic, conversațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
o să vi le înfund pe gît la amîndoi, prea v-ați făcut de cap, încearcă să-i sperie, fluturîndu-le cele două coli de hîrtie pe la nas. Delfina moare de nerăbdare să treacă ziua, nu mai are stare, se fîțîie pe taburet, lustruiește de cîteva ori bancul de lucru cu coatele pînă se hotărăște să apuce una din fîșiile de stofă care așteaptă alături gata croite, să o vîre sub brațul mașinii de cusut și să coboare talpa. Zbîîîrrrr, apasă mecanic pedala
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în direcția holului spre Roja care așteaptă țeapăn în poziție de drepți, cu receptorul telefonului la ureche, și firul răsucit atîrnînd în aer. Gulie și Tîrnăcop se trîntesc de-o parte și de alta a mesei de bucătărie pe două taburete șubrede, frînți de oboseală. — Tot nu vrei să te lași păgubaș, se aude vocea Bătrînului răzbătînd prin peretele sufrageriei. — Cum de nu v-ați culcat pînă acum? spune Gulie, privind la pachețelul de ceai verde Terapia, pe care Dendé se
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în jur de parcă s-ar fi temut să nu-l vadă cineva, îi făcea vînt în coșul de gunoi. — Cînd pot să arunc și eu o privire? se impacienta de fiecare dată Angelina și începea să se fîțîie nervoasă pe taburetul său. — Nu mai aveți puțină răbdare? zicea Poștășică sorbindu-și cafeaua pe îndelete, manevrînd cu atenție ceșcuța rotundă, așezînd-o după fiecare înghițitură la locul ei pe farfurioara de porțelan. — Nu-mi place să mă fierbi așa de fiecare dată, începea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]