643 matches
-
celelalte probleme cu care se confruntă o persoană de o inteligență sub medie și care mai suferă și de o capacitate de concentrare criminal de redusă. Ai avut tupeu să-mi spui să-mi scot rochia, am zis ca să-l tachinez, în timp ce amândoi stăteam întinși pe pat. De ce-ai fost așa de sigur c-o să mi-o scot? Poate că ieșeam cu altcineva. Cu cine? a râs Luke. Cu Daryl? Cu idiotul ăla? — Nu e idiot, am răspuns eu semeață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ridică mâna, arătând spre dreapta lui: Uite, drumul forestier este în direcția aceea, iar mașina e undeva mai în spatele nostru. Când vrei să ne întoarcem nu trebuie decât să spui. Toma o privi admirativ. Se abținu cu greu s-o tachineze cu numele lui Winnetou, însă tăcu amintindu-și de rugămintea ei. Și el ar fi pornit tot în direcția arătată de Ileana dar nu avea siguranța ei. Fără să-l mai aștepte, aceasta porni mai departe prin pădure. Mergea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dar, dacă nu intră acolo, înseamnă că nici nu poate ieși. Din aceste locuri închise, vreau să spun. Și, cam cum te-ai gândit că vom face noi rost de lampa lui Aladin? nu se putu abține Vlad să-l tachineze din nou. Nu-i nevoie, construim noi una. Mă rog, nu va arăta ca o lampă, dar va funcționa la fel. Practic, ne trebuie o capcană în care să prindem bestia, o capcană etanșă, din care să nu mai poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
venit căldura, a trecut durerea... Par egzamplu (pune mână pe falcă) lucrează magnetismul... arde...”. Din „magnetism” rezultă o plăcere inocentă a acestui personaj „tachinatul”: „Așa sunt eu; când mă magnetizez, mi-e cald... Pfu!... și când mi-e cald, pfu! tachinez...”. Necazurilor vieții Catindatul le răspunde cu bună dispoziție. Deși personajul secundar, Cetățeanul turmentat este singurul „personaj motor”<footnote Mircea Tomuș, op. cit., p. 232. footnote> al acțiunii, în funcție de care sunt siliți să-și definească atitudinile și mentalitatea principalele personaje ale piesei
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
să mi se facă complimente deși, după Victor, aș fi fost frumoasă și cu părul vopsit verde. Avea această pasiune pentru mine, pe care nici măcar eu nu reușeam să o Înțeleg pe deplin. ― Serios? Ce e așa superb? l-am tachinat. ― Nu știu, făcu el. Întreabă-i pe toți ceilalți băieți cărora le-ai frânt inimile. Am râs amândoi. Mâna lui o apucă pe a mea, iar eu am decis să nu mi-o retrag. În schimb, am deschis gura fără
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
În regulă, l-am asigurat. Chiar voiam să te Întreb câteva lucruri. ― Ok...spuse el cu intonația unei Întrebări. Mi-am menținut zâmbetul neclintit de pe chip În timp ce-mi formulam Întrebările În minte. ― Ar trebui să am emoții? mă tachină el. Am ridicat din umeri, În timp ce surâsul mi se stingea. ― Depinde. Îți amintești noaptea accidentului? Nu exista urmă de ezitare În vocea mea. Aveam să Îl fac să Îmi spună tot adevărul. ― Chiar vrei să vorbim despre asta? spuse el
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și doi băieți blonzi rânjiră la mine. I-am ignorat, Întrebându-mă dacă chiar nu aveau nimic mai bun de făcut. M-am oprit În fața unei vitrine să-mi aranjez părul răvășit de vânt. ― Ți-ai găsit o oglindă? mă tachină o voce de băiat. Am tresărit când l-am văzut pe Damian stând lângă mine. ― Mă urmărești? ― Desigur, șopti el. În fiecare zi. ― Serios, ce cauți aici? am repetat râzând. ― Am drum pe aici aproape În fiecare zi. Știi tu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
al lui Mitsuhide, Chokansai, un om care îmbrățișase sfintele ordine. La șaizeci și șase de ani împliniți în acel an, cruțat de orice boală, avea plăcerea de a face glume. Se așeză lângă fiul de șapte ani al lui Mitsuharu, tachinându-l binevoitor. — E atâta viață aici, încât simt că m-am întors acasă. Bătrâne, dă-i ceașca asta lui Mitsutada. Mitsuhide băuse deja două sau trei cești, iar acum îi trecu ceașca lui Chokansai, care, la rândul său, i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
strofă, ceru Shoha. Mitsuhide, însă, nu se atinse de hârtia din fața lui. Încă avea cotul rezemat de brațul scaunului și părea să privească afară, în întunericul grădinii, unde fremătau frunzele. Se pare că vă scormoniți creierii după strofă, stăpâne, îl tachină Shoha pe Mitsuhide. Mitsuhide luă pensula și scrise: Toată țara știe Că a sosit vremea, E luna a Cincea. La o asemenea petrecere, odată ce era compusă prima strofă, participanții adăugau, la rândul lor, versuri, până se însumau între cincizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
giumbușlucurile lui Hideyoshi erau atât de caraghioase încât, până la urmă, și Chacha își ascunse gura după mânecă și râse mai-mai să-i plesnească rochia la cusături. — Asta ce mai e? Noi, când râdem, o-ncasăm. Da’ acum râzi și tu! Tachinată de cele două surori ale ei, Chacha nu putea decât să râdă din ce în ce mai tare. Mama lui Hideyoshi râdea la rândul ei din când în când, privind dansul comic al fiului său, dar Nene, obișnuită cu bufoneriile soțului ei și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întâlnit, din întâmplare, într-un restaurant zgomotos și neaerisit al presei, doar la cinci străzi de agitatul Harlem. Scenariul lui Doris fusese aranjat de dactilografi. I-am sărutat mâna. Am comandat șampanie. Am vrut să văd ciorna. Mi-au răspuns, tachinându-mă, că mai trebuie să aștept cu văzutul. M-am așteptat să fiu tachinat în continuare. Eram prea amețit de băutură și de oboseala călătoriei ca să mai fiu sigur. Lorne turnase în mine o grămadă de whisky nonagenar. Spun asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
străzi de agitatul Harlem. Scenariul lui Doris fusese aranjat de dactilografi. I-am sărutat mâna. Am comandat șampanie. Am vrut să văd ciorna. Mi-au răspuns, tachinându-mă, că mai trebuie să aștept cu văzutul. M-am așteptat să fiu tachinat în continuare. Eram prea amețit de băutură și de oboseala călătoriei ca să mai fiu sigur. Lorne turnase în mine o grămadă de whisky nonagenar. Spun asta pentru Lorne. La care se mai adaugă șampania băută în cinstea scenariului lui Dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
aureola. Un preot budist care îi devenise îndrumător spiritual i-a spus atunci că tot succesul e relativ, deoarece omul nu este decât o furnică în fața infinitului, și această învățătură l-a făcut pe Sergiu mai puțin vanitos. Eu îl tachinam spunându-i că elanurile lui de bunătate excesivă veneau din frica reîncarnării într-o lighioană urâtă. Când aveam și eu ten dința s-o iau razna, Sergiu îmi surâdea ironic și-mi amin tea de furnică. Aici Ioana se ridică
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
lipsiți de haruri, viitorul părea pecetluit. Dacă mai exista vreunul. Numai că tatăl nostru - un extraordinar speculant de situații, fie și nefavorabile - nu s-a dat bătut. Observând că ne place muzica - eram ahtiați -, papa (fader, babacu’, padre, barosanu’, îl tachinam în fel și chip) s-a gândit să ne cumpere trei piane! Așa că ne-am trezit în casă cu trei dinozauri și cu trei dresori. Profesori. Nu prea ne-a convenit, tocmai se întrezărea o perioadă de tihnă, dar padre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
tonalitate sumbră Birmaq. Inclusiv dacă alegi să călătorești cu o navă de pasageri, zâmbi el amar. - Vrei să spui că până acum am trăit într-un fel de închisoare mai mare fără să-mi dau seama de lucrul ăsta? îl tachină Angir în continuare pe căpitan. - Ești pe aproape. Atâta timp cât nu vrei să pleci nicăieri și nu te interesează problema poți să-ți petreci întreaga viață fericit, acolo unde ai început-o. Neștiutor dar fericit. Ca un deținut care nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
fățiș. Își pieptănase părul de pe față, purtându-și la vedere linia tot mai palidă a cicatricei. - Unde să te duc? - Nu ne putem plimba un pic? întrebă ea. E-atâta trafic - îmi place să-l privesc. Încerca oare să mă tachineze? După mine, evalua deja în felul acela realist al ei posibilitățile pe care i le revelasem. Din spațiile de ciment ale parcărilor de suprafață și de pe acoperișurile parcărilor supraetajate, examina deja cu un ochi limpede și lipsit de sentiment tehnologia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și îl îmbrățișează. Este încă buimăcit de somn însă își revine repede: - Hai că pun să spăl! ai niște haine împuțite, nu știu ce fată ar merge cu tine! Cei doi frați nu s-au văzut de mult și se tachinează în continuare. - Păi, prezintă-mă colegelor tale de serviciu să vedem dacă vreuna o să se plângă că sunt împuțit! - Și ce-o să le faci? Le caftești? Lasă că le spun eu săți dea cu cratițele în cap, să te liniștească
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
băiatul lui Ticu?! Acum vrei să scoți din el un al doilea Grigore Moisil? De inginer nu mai e bun?... remarcă Norica, surprinsă și amuzată, văzând ce turnură căpătaseră lucrurile între timp. Lui Sever nu-i prea plăcea să fie tachinat pe această temă și afirma cu convingere și mândrie că Victor avea să ajungă ceea ce merita: un matematician de înaltă clasă. Adică, frate, tu-i aplici băiatului zicala lui Creangă: dacă e cal, să tragă și, dacă e popă, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
liniștit, pe mine Mie redă-mă! O liniște ca de catedrală se așternu în hol și toți îl ascultară pe recitator cu vădită admirație. Când sfârși, poetul își roti privirea peste capetele ascultătorilor și, fixând-o pe studenta care îl tachinase mai devreme, vru să știe ce părere avea ea despre poezie. Studenta, o blondă micuță cu ochelari și cu fața plină de pistrui, păru surprinsă că tocmai ei i se punea acea întrebare și nu răspunse. Dar din jurul ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dintr-un an de studii superior, a doua, din celălalt capăt al clădirii universității, de la facultatea de geologie-geografie, probabil pentru ca riscul ca cele două fete să dea ochi una cu alta să fie minim! Pe acest motiv era, bineînțeles, mereu tachinat de colegi, care se prefăceau preocupați să determine, pe baza teoriei probabilităților matematice, cam care erau șansele ca cele două Juliete să afle vreodată că își împărțeau inima aceluiași Romeo. Dimpotrivă, Mircea Cartojan, care se fălea că ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
e-hei!... mă-ncurcam în poalele domnișoarei Hus!... De altfel, nu numai profesorul, dar și colegii, remarcând că de la o vreme nu-l mai văzuseră împreună cu Felicia, îi băteau tot felul de apropo-uri pe această temă, glumeau și îl tachinau, atunci când nu îl întrebau de-a dreptul ce se mai aude cu prietena lui de la filologie. În sinea sa, Victor convenise și el că lucrurile nu prea erau în regulă și că s-ar fi cuvenit măcar să le lămurească bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
inima-mi încă strigă: Te iubesc! Am încercat să trec peste... și așa-m crezut, Am încercat să fiu fericită și să zâmbesc, Dar pentru moment, te-am văzut; Iar inima-mi spunea: Nu vreau să-mi amintesc! Înainte ne tachinam, ne prosteam, ne iubeam Acum suntem doar doi străini ce-și aruncă o privire-n treacăt... Unde a dispărut vechiul el de care m-am îndrăgostit prima dată? Olteanu Alina-Nicoleta, clasa a VII-a Școala Gimnazială „Dimitrie Ghica” Comănești - Bacău
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
punea la culcare vorbind în versuri. Am urmat școala și Liceul “Octavian Goga” la Sibiu, secția specială matematică, vreme în care Cenaclul Literar al liceului era condus de Emil Hurezeanu, elev în anul IV. Pe atunci, profesoara de română mă tachina mereu pentru că visam la orele ei. Chimia m-a fascinat de când am început să o descifrez. Așa că drumul meu s-a pornit prin această știință. Am urmat cursurile Facultății de Tehnologie Chimică Organică - Cluj Napoca, promoția 1982. Sunt inginer chimist, căsătorită
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
holbat la el. — Vorbești de lup și lupu-i la ușă, a bolborosit el și a ieșit. Capitolul cincitc "Capitolul cinci" Femei care aleargă cu lupiitc "Femei care aleargă cu lupii" — Un birou separat! O fereastră! Un asistent! Doamne-Dumnezeule! m-a tachinat Bea, după ce-i înșirasem întreaga listă a noilor avantaje de la Grant Books. Ieșisem împreună pentru obișnuita noastră întâlnire de joi seara și luam cina la Bilboquet. Datorită evenimentelor spectaculoase survenite atât în casa dragostea, cât și în cea a muncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai aud vocea, amintindu-mi când să folosesc „care“ și când să folosesc „ce“ - sau când mă prindea despărțind, în mod accidental, un infinitiv lung... — și eu care credeam că numai familia mea știe cum să se distreze, m-a tachinat Luke. Tatăl tău e tot editor? — În principal, a fost poet, dar și profesor la universitatea din Iowa. A murit acum cinci ani și un pic. — Îmi pare foarte rău, Claire, a zis Luke. A umplut din nou paharele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]