3,383 matches
-
până atunci ia fă tu asta și asta și fii cuminte și ascult-o pe mama și... că dacă ești cuminte, te-oi duce eu la unchiul tău, cum îi zici tu. Ei, asta-i acu'. Uite de ce se leagă taică-meu ! Știam eu că nu e chiar unchiul meu de unde și până unde "unchi", dar îmi plăcea să-i spun așa, fiindcă la noi în sat toți copiii aveau unchi, unii chiar mai mulți numai eu, nu. Dar cum eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu ceilalți de pe lângă el, toți oameni mari, m-a luat în brațe și a spus că nu-știu-ce-împărăție e a mea și că ceilalți să fie ca mine, dacă vor să intre și ei în împărăție. Când i-am zis lu' taică-meu, a râs și mi-a spus să nu-i mai spun prostii că nu mă mai lasă să merg de capul meu unde-mi văd ochii. Ce era să-i mai spun : că atunci când m-a luat în brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
tata decât să se uite ea așa la mine. Da' gata cu vorba, uite-l pe tata că vine, cu toți ceilalți și cu mama lui. Să-mi iau tălpășița înainte ca ea să afle că i-am stricat lui taică-meu bunătate de scară... bine-bine, lasă-mă-n pace ! știu, nu trebuia să mă dau huța, da' gata ! Am zbughit-o ! Când am ieșit în drum, m-am luat după ceilalți, care mergeau și ei să-l vadă erau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lăsa, glasul lui era dulce și bun și ținea de foame și de sete și te făcea mare și bun și înalt sigur că așa te făcea odată ce spunea că suntem copiii Lui Dumnezeu... Când l-am auzit deodată pe taică-meu strigând (adică pe tatăl meu, ăsta de aici) că afară sunt mama și rudele Lui, care vor să-L vadă. Și aici n-am mai înțeles. Cum mă uitam așa la el, n-am mai văzut decât lumina aurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mama mea și cine sunt frații mei ?" Apoi, întinzând mâna spre toți care erau acolo, a spus : "Iată mama mea și frații mei ! Căci oricine face voința Tatălui meu din ceruri acela îmi este și frate și soră și mamă". Taică-meu a amuțit. Ceilalți au început să murmure : uite cum vorbește cu mama lui și cu rudele sale ! Unii s-au ridicat și au plecat. Eu l-am strâns mai tare în brațe. Poate că numai eu văzusem lumina, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-l știam, după celălalt aș fi vrut sa merg. Umbra și lumina... cum de am ales umbra ? Nu eu am ales-o, ci ea m-a ales. Așa a fost să fie. Puțin după aceea, am căzut din barca lui taică-meu, m-am lovit și... asta a fost tot. Sunt vreo 30 de ani de atunci. Am uitat cum arăta maică-mea, abia dacă-mi aduc aminte de fața înspăimântată a tatii când m-a scos din apă, știu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și mă strângea în brațe, suspinând). Ea n-avea de unde să știe că-L văzusem pe Rege. Ea chiar credea că omul acela murise cu o coroană de spini pe cap, batjocorit și părăsit... de toți, și chiar și de taică-su', pe care auzisem că-L strigase când murea... Dar eu Îl văzusem pe El, pe Rege și împărăția Lui, nesfârșită în lumină și mirosind peste tot a pâine caldă și... dar ce să vă mai spun, că tot n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
se ridica soarele. Puteam să mă întorc și nimeni n-ar fi aflat nimic, niciodată. Da' eu știam ce Soare caut, așa că aveam să merg mai departe. Dacă și Lui i-a fost sete înainte de a ajunge în Împărăția Lui Taică-su, înseamnă c-am nimerit bine drumul. Numai oleacă să dorm mi-am zis și m-am cuibărit într-o adâncitură, la umbră, dincolo de drum și sub copac. M-au trezit niște glasuri. Cât pe ce să sar în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
n-am mai fi murit vreodată! Și acu', uite ce s-a ales de tot! ..." Ia mai taci din gură, că nu știi ce vorbești!" se răsti vecinu' Cleopa. "Ce, dac-ar fi vrut, n-ar fi chemat oștile Lui Taică-su' să-L scape? N-ai auzit ce-a spus când unul din ai Lui a scos sabia și i-a tăiat urechea servitorului marelui preot? Eram acolo, mai la o parte, am văzut cum i-a pus urechea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
întrebat ceva, începu să vorbească: Știu, ți-e dor de ai tăi... Uite, am să-ți spun ce am auzit când eram doar oleacă mai răsărit ca tine... Abia scăpasem cu tatăl meu (ei asta-i, mi-am spus, doar taică-su e în ceruri, poate să-l scape din orice când vrea, cum adică?!) ei da, continuă el povestea: taică-mio mă luase cu el în barcă chiar barca asta, pe care o vezi, la pescuit. Furtuna, iscată din senin, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu un profesor... Situația pe care o trăim este rezultatul inversării valorilor. Comuniștii - În esență mancurți - au ridicat la putere toată slugărimea idioată și lingușitoare... Acuma ei taie și spânzură. Vorba ceea. Când țiganul s-a văzut Împărat, Întâi pe taică-su l-a spânzurat... Parcă În Învățământ nu este chiar așa. Acolo te ia la <tovarășeă, dar nu te tutuiește”... ― Mami! Ai venit? - a Întrebat Despina, intrând val-vârtej În cabina portarului. Luată prin surprindere, Lia nici nu-și găsea cuvintele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la Despina. ― Cu așa oameni e o plăcere să lucrezi. Din câte mi-am dat seama, nu arată că vine de la țară. Totul la el denotă educație și instruire cu temei. ― I-am cunoscut părinții. Să-l vezi doar pe taică-su! Acolo, În sat, toți Îl respectă și Îi spun: “Cercetașul Toaibă”, fiindcă În timpul războiului a fost cercetaș. La fel ca și Petrică. ― Aș vrea să ascult poveștile lui Toaibă sau pe ale lui Petrică - și-a exprimat dorința Despina
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai puțini - a răspuns tata Toader. ― Eu am crezut că, dacă mi-a Întins mâna, de acum Înainte s-a purta altfel cu mine. Da’ de unde? ― Și când a Început să-și schimbe comportamentul, totuși? - a Întrebat Gruia, privind la taică su cu admirație. ― După prima misiune - cea despre care am vorbit - parcă-parcă și-o mai dezghețat chipul. Și asta fiindcă m-am Întors cu treaba făcută cum trebuie. Altfel, cine știe la ce să mă mai fi așteptat... Uite așa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
când a dat cu ochii de trăsură și de bidiviii cu sforăit nervos. ― Știu eu cine-i vinovat de toate acestea - a vorbit Maria, prinzându-l de mână pe Gruia... Au urcat. Tudorel și-a făcut culcuș În brațele lui taică-su, privindu-l cu un interes deosebit. ― „Vezi, tati? Îmi era tare dor de tine” - a tradus Maria gestul băiatului. ― Și mie Îmi era dor, năzdrăvanule! - l-a Întâmpinat Gruia strângându-l În brațe. ― Unde poruncește boierul să mergem? ― Du
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
e cu Tănase, săracul!... Și toate i s-au tras de la scorpia aia de nevastă-sa, care l-a turnat la securitate, ca să se răzbune pe el... și de la degeneratul ăla de băiat al lui, care s-a lepădat de taică-su, ca să-l primească în miliție!... sfârși Ticu, uitându-se spre celălalt frizer, care stătea întors cu spatele la ei și moțăia cu capul pe o măsuță așezată într-un colț. Impresionat de cele auzite, Stelian clătină compătimitor din cap. Ticu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îi spuse neveste-sii, cu un zâmbet malițios, aruncându-și pe umeri un raglan verzuliu, antic și de demult, ca să plece și el la serviciu: Țara arde și baba se piaptănă!... Auzi ce gărgăuni i-au intrat în cap lui taică-tu! Cică să mai cumpere șase pogoane de pământ pe aici și să-l treacă pe numele tău... Păi ce, a căpiat?!... Vrea să ne bage pe toți la pușcărie?... 3 La câteva zile după vizita socrului Grigore, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce și cum. Mă scuzați, articulă cu glas umil secretarul, eu nu știam cine e dumnealui... Dacă l-aș fi cunoscut mai dinainte... Ia mai du-te dracului, Costache, că tu nu ești în stare să-l recunoști nici pe taică-tu, dacă ar intra în la tine în birou!... îl înjură directorul pe ochelarist, fără să-i mai asculte explicațiile chinuite. Un bese-n cizme!... îl categorisi el râzând pe amploiat, conducându-l pe Sever înainte pe coridor și urcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
filologie își privi ceasul de mână și se pregăti să plece, cerându-și scuze că nu mai putea rămâne. Te-am lăsat, umbră veche! îi dădu ea de veste. Acum trebuie s-o șterg, că am pedagogia și, dacă întârzii, taica Makarenko e-n stare să nu mă mai primească la oră! Știi ce încuiați sunt tipii ăștia care predau pedagogia!... Și fata o luă la fugă cu pas săltat și mlădios pe coridor, făcându-se nevăzută. Faină bucățică! comentă Dobrescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
rupea chiar și câteva vorbe în franceză. La șapte ani a trebuit s-o înscriem la școala cu predare în limba rusă din comună și odată cu asta au început frământările Minodorei pentru viitorul ei. A început să mă interogheze despre taică-su, despre Simion, unde stă, ce face, ce fel de om este, cum poate ajunge la el. Răspunsul la ultima întrebare o punea și mai mult pe gânduri: granița cu România era de netrecut. Amintirea oribilă ce o păstrase despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
primește nimic-nimic. Așa l-a sfătuit bătrânul Cuveică. I-a zis că, dacă s-ar lăcomi la ceva, și-ar prăpădi înzestrarea de a mai îmblânzi Balaurul. Bine Mălină! Așa să fie precum zici tu! Că tu știi mai bine! * * * Taica popa Ilie de la Sadău a rămas descumpănit și fără nicio replică la rugămintea enoriașilor de a veni în fața lor cu o dovadă, fie ea și cât de mică, asupra existenței Sfântului Duh: un semn, un zgomot, un fâlfâit de airipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
un fâlfâit de airipi, chiar și o licărire ziceau că le-ar fi de ajuns binecredincioșilor pentru a-i dovedi pe anticriști care, de la o vreme, cutreieră satele și clevetesc împotriva celor sfinte, chiar și împotriva lui însuși Dumnezeu-Tatăl. Dar taica nu era îngrijorat nici câtuși de puțin de statornicia în credință a poporenilor săi, care sub niciun chip nu vor înceta să-l preamărească pe Domnul reprezentat în închipuirea lor concretă sub chipul unui bătrân cu barbă albă privindu-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
jalnică la huțulii de peste șapte munți și șapte văi. Părintele Ilie i-a făcut cântarea de veșnică pomenire și a rânduit-o în cimitirul din vale alături de Cotelban al ei, călătorit din astă lume încă de acum vreo cinci ani. Taică părințele! Neneaca mi-a spus că trebe să ne spălăm obrazul față de cinstita voastră față pentru sminteala făcută pe timp de urgie. Bine, Trifane! Dar să nu mai calci strâmb, nu ți-a dat povață? Ba da, taică! Și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cinci ani. Taică părințele! Neneaca mi-a spus că trebe să ne spălăm obrazul față de cinstita voastră față pentru sminteala făcută pe timp de urgie. Bine, Trifane! Dar să nu mai calci strâmb, nu ți-a dat povață? Ba da, taică! Și ce ți-a mai zis? Să-ți dau o văcuță cu vițel, ca sfinția matale să fii mulțumit... Bine, Trifane! Așa să fie! Și încă una, părinte! Bine și așa, Trifane! Și un juncănaș, părinte! Fie cum a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
zicea o ninetistă, că fiica mea se afla într-o barcă și, deodată, aceasta s-a răsturnat peste ea. Fusese dezechilibrată de o ancoră enormă agățată intenționat de cineva. În dreapta fetei aruncată în valuri era faleza, în stânga zărea chipul lui taică-su, decedatul... Vai, săraca de tine, prin ce-ai trecut, se auzea prima cugetătoare specialistă în deslușirea viselor. Dar nu te speria. Asta înseamnă că-ți iubești mult copilul și, cu siguranță, dacă nu te-ai fi trezit din cauza spaimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
altfel medicina tradițională n-ar înțelege misterul. Mama, aflată lângă ea, confirmă. Întreb din ochi... Ai avut febră mare, îmi zice. Ai boscorodit prin somn, ai transpirat, te-ai zvârcolit. Un gheșeft tot ai făcut din întâmplarea asta: a scos taică-tu degeaba cureaua de la pantaloni. Gata cu somnul! La viață!... Dar iar somn, până a doua zi. Brusc am simțit apoi nevoia să devin cobaiul științei viselor. Voiam să mă destăinui, deși încă nu-mi revenisem. Aveam capul plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]