5,450 matches
-
începerea povestirii, copiii nerăbdători se gândeau să se furișeze în noapte spre jocuri numai de ei știute. Tocmai atunci însă bătrânul începu cu glas molcom, liniștit, ca și cum în preajma sa ar fi stat unul dintre bunii-bunilor și i-ar fi șoptit tainica poveste a neamului lor. Prin vorbele lui voia mai întâi să le însuflețească puterea de a înțelege rostul lor în viață, să le toarne în sânge ideea că viețuind sub același soare, ca toți pământenii, au și ei dreptul de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îl dorea să fie cât mai departe. Ar fi vrut să dea înapoi timpul cu un an, o lună, o zi măcar pentru că nu avusese destulă vreme să se umple de ființa lui Vișinel, de ochii lui vii, purtători de tainice lumini, în care apărea chipul ei ca într-o oglindă. Privirea i se încețoșă, ochii i se umeziră urmărind chipurile celor doi care, cu fiecare clipă ce trecea, deveneau, din ce în ce, niște umbre. Ei mergeau în căutarea stelei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
parcă sunt rupte dintr-un rai ipotetic, așa cum îl descriu cele două genii naționale, Mihai Eminescu și Vasile Alecsandri : „În fantazii mândre, ea își face cale Peste munți cu codri, peste deal și vale Mână al ei dor. Mână doru-i tainic colo, înspre tine, Ochiul îmi sclipește, genele-mi sunt pline, Inima mi-e grea; Astfel, totdeauna când gândesc la tine, Sufletul mi-apasă nouri de suspine, Bucovina mea!” Mihai Eminescu - La Bucovina, „Dulce Bucovină Veselă grădină Ah! Cine te vede
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
au fost căsăpiți de trupele aliate ruso române. Dacă ar fi ajuns la Berlin, așa cum sperau, ea ar fi urmat studii superioare la universitate. Flerul și instinctul matern al bunicii au salvat-o, ea fiind bine ascunsă într un beci tainic sub pământ, și, în ciuda căutărilor insistente, chiar amenințătoare, n-a fost găsită, altfel nu ar fi fost soție de chiabur și mamă a celor doi copii, Sorin și Dorina. După terminarea războiului, mama a absolvit școala profesională de la Rădăuți cu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
provocată de vorbele ei, apoi Îi trecu mâna prin părul blond și-l sărută pe creștet. Copilul acesta slăbuț, cu privire inteligentă și râs cuceritor, era "ultima ei mare dragoste", venită (după atâtea deziluzii) direct de la Dumnezeu, căruia Îi mulțumea tainic În fiecare zi pentru Darul trimis. Și când ați aflat că-s băiat, Întrebă el cu o voce umbrită de melancolie și curiozitate, v-a părut rău? Abținându-se să nu râdă, mama Îi Întinse un măr ca să... Nu vreau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a rotunjit cu măiestrie, făcând să se audă mult mai bine acel cuvânt, Întâlnit de atâtea ori, dar nebănuind vreodată că ar putea suna atât de diferit. Eram Învăluit de sunete plăcute, ca și cum te-ai fi pierdut Într-o unduire tainică de ape, Într-un foșnet dulce și repetat, de păduri tainice, fulgerat de doruri neștiute și de amintiri demult uitate. Mă simțeam nesigur, răvășit și greu mi-am putut aduna gândurile răzlețite pretutindeni. Da, e un cuvânt frumos, i-am
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acel cuvânt, Întâlnit de atâtea ori, dar nebănuind vreodată că ar putea suna atât de diferit. Eram Învăluit de sunete plăcute, ca și cum te-ai fi pierdut Într-o unduire tainică de ape, Într-un foșnet dulce și repetat, de păduri tainice, fulgerat de doruri neștiute și de amintiri demult uitate. Mă simțeam nesigur, răvășit și greu mi-am putut aduna gândurile răzlețite pretutindeni. Da, e un cuvânt frumos, i-am răspuns sec, abia reușind să leg vorbele (mi-era și ciudă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de stele măcina timpul etern. Simțea crescând Înlăuntru, cu fiecare clipă scursă, o senzație apăsătoare de gol, ca și cum ar fi Înghițit un balon mare, de aer, care Îi substituia Întreg trupul. Percepu un zvon Îndepărtat În auz, ca un murmur tainic, de pe alt tărâm, și-i veni să surâdă. Se gândi la ea din nou și regretă că zăvorul inert zăcea tras peste ușă, mai ales că acum realiză că nu se mai putea mișca deloc, oricare i-ar fi fost
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
creștin - ortodox. M-am apropiat să mă uit mai atent. Am lovit un sfânt: Sfântul Prooroc Elisei. Ha, ha, ha! Probabil și-a proorocit lovitura aceasta. Pă-că-tosul de mine! În câteva locuri din bucătăria mea Îngustă se preling, ca o tainică sângerare, dâre lungi de salivă, Împrumutând reflexele diamantii ale luminii de afară. Îmi aprind o nouă țigară și inspir adânc. Nu mai tușesc. Ușor amețit și cu ”ceva” experiență de fumător acum, mă las Învăluit de pânzele subțiri ale norișorilor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
m-am Îndreptat șontâcăind spre bucătărie și, după ce mi-am desprins proteza, m-am Întins În patul meu improvizat. Inima Îmi zvâcnea cu putere. Pe fereastra Îngustă, dreptunghiulară, se zărea un colț de cer Îndepărtat, cu câteva stele clipind acolo tainic, ca niște ochi cercetători În noapte. Melanie s-a trezit mai devreme decât Îi era obiceiul, acuzând o migrenă În partea stângă a capului. I-am făcut o compresă rece, iar ea a stat liniștită ca o școlăriță exemplară. M-
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
apropiere dintre oameni vor duce la un mai mare acord Între principii, ceea ce va conduce către consimțirea la o pace realizată, nu prin slăbirea forțelor, ci prin echilibrul lor În cea mai vie emulație a lor. Un așa-numit „articol tainic” al lucrării Spre Pacea eternă vine să formuleze adevărul ce relevă că: „Maximele filosofilor despre condițiile păcii publice trebuie să fie consultate de către statele pregătite pentru război, căci chiar dacă filosofia a apărut adesea ca o «slujnică», nu s-a știut
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
să audă asemenea rostiri. Pentru el era deosebit de important faptul că găsise un aliat în bătălia cu viața, fiindcă până a o cunoaște pe Olga, partenere neașteptate își rotunjeau ochii pe chipul său, dar mai ales voiau să pătrundă în tainicul loc al portofelului. În tot acel timp, se simțise ca un obiect netrebuitor, aruncat la marginea societății. Totul era ca Olga să vadă în el un soț doritor să statornicească un cămin unde să domnească pacea, liniștea și buna înțelegere
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
prinde teren în spațiul cucerit. - Amor, spui? - Ai tu un alt termen? Îl putem înlocui. Când o fată stă pe genunchii unui bărbat și se joacă cu părul lui inelat, să știi că nici la spovedanie nu-i destăinuie preotului tainica ei relație cu bărbatul în cauză! - Și tu ai putut să crezi așa ceva? - Eu nu cred nimic! Îl știu pe soțul tău ca pe un om integru, nu s-ar coborî el până la o fătucă, în fond, o subalternă. Dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Și el...! Mihăiță, după ce își făcea temele, stătea mereu în preajma tatălui său și-i punea necontenit aceeași și aceeași întrebare: - Te doare rău, tăticule!? - Nu, băiețel, mă doare bine! Râdeau amândoi, deși starea de inconfort a lui Alex, grija șantierului, tainica însemnare din jurnalul Inei, numai motive de veselie nu erau. Luna aceea, supranumită și luna gipsului, trecu nespus de greu. Chiar după desprinderea platoșei albe din jurul piciorului aflat în suferință, Alex călca anevoie. Când calci strâmb nu se poate să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mea te voiam o ruină. - Spune odată, nu mă mai fierbe, spune Olga ce anume ai făcut? Olga începu cu glas scăzut; oboseala și boala își spuneau parcă acum și mai mult cuvântul. Clipa cea mare a destăinuirii, ce plutea tainică în încăperea sordidă de spital, topise nu numai glasul Olgăi, ci și ființa ei și așa fosilizată. A început totuși, după o pauză greu de suportat de către Ina, cu o voce care se vedea bine că nu era a ei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mai erau și vreo optzeci de kilograme de bronz, dar aia era rezerva specială, de care portarul nu se atingea niciodată. "Bani albi pentru zile negre, că nu se știe niciodată, tată, cân' vine necazu' peste om", cum sublinia posesorul tainicului tezaur, nedezvăluind nimănui niciodată ascunzișul. "Cât să fie acia?", întrebă Virgil, căutând să cântărească din ochi marfa și voind să vadă dacă aproximase bine. "Cin' sute cinzej' dă kile!", veni răspunsul prompt și precis. "Sigur, nene?" "Sigur, dom'ne! Le-
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sora grasului și bonomului Joe Moe, o dragoste juvenilă care poartă însemnul tragic, magic și indelebil al ratării. Deborah îi citește în suflet lui Noodles, onestitatea și pasiunea sa secretă, prietenia, dar îl silește să aleagă, între ea și fiorul tainic al străzii și al tovarășilor hoțomani, între dragoste și prietenie. Farmecul filmului vine și din faptul că regizorul nu are de gînd să explice nimic, nu intenționează să spună un cuvînt în plus în locul personajelor sale, iar o privire cîntărește
America, odată ca niciodată... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9191_a_10516]
-
avea centrul În șira spinării. Cei cîțiva care se adunaseră În jurul lor nu aveau nici o reacție; doar priveau, fără să se mire, fără să Înțeleagă și probabil fără să se Întrebe ce văd, pentru a Înțelege. Sau, poate, un simț tainic Îi Încredința că Înțeleg totul, dincolo de orice cuvinte, numai atîta vreme cît nu vor destrăma, prin vreo curiozitate trivială, vraja unică a acelui miracol căruia ei Înșiși Îi erau parte - dacă miracol ar putea fi numit. Miracolul e situat Întotdeauna
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dar și fără modernele și zgomotoasele gesturi adolescentine. S-a Îndrăgostit, am putea spune rațional și metodic, adăugând fiecărei zile un dram de pasiune, atâta cât să nu-i răpească foarte mult timp sau să-i distragă atenția de la lucrurile tainice care-l frământau. Relația a durat atâta timp cât și-a propus, adică până când s-a plictisit să-și Împartă timpul prețios cu altcineva Înafara familiei și a cărților. Suferința a fost de foarte scurtă durată, iar experiența trupească nu a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ăla străveziu, precis că e mort de foame și ochii lui de moșneag lăcrimează. E prea bătrân să cerșească și n-a rezistat mult timp cu mâna Întinsă. Înserarea s-a lăsat peste oraș apăsător, și albastrul ei umed coboară tainic din ceruri, ca un murmur al zeilor. A ajuns Într-un târziu la calea ferată pe care o traversează. În fine, zărește maghernița, momâie pleoștită, bortă sinistră În care va intra , după o zi de cerșit. -Scoală Ben, de câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
oftând, iar atunci când vrea să se ridice, efortul Îi face foarte mult rău. Cojile de ceapă Înmuiate În ceai sunt singurul medicament pe care Antoniui i-l dă cu regularitate. Îi mai citește din ,,Psalmi,,.cu o voce domoală și tainică și atunci, Kawabata pare Împăcat și senin. ,, Iubesc pe Domnul, pentru că a auzit glasul meu, cererile mele. Pentru că Și-a plecat urechea spre mine, de aceea Îl voi chema În timpul zilelor mele. Legăturile morții mă Înconjuraseră și mă ajunseseră spaimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să privească numai pământul. Din când În când trebuie să cuprindă cu ochii și limpezimea și măreția cosmică. Își dă seama că n-a zburat niciodată cu avionul. dar, poate, cine știe? Acest ultim gând Îi dă un fior de tainică bucurie, pe care imediat și-o reprimă. Își simte pantofii mizeri, cu tălpi groase din cauciuc, Încălțați pe picioarele goale, ca pe niște pietre de moară care-i macină sângele. Trupul abia mai poate purta hainele, dintr-odată și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Mă tem că n-avem cum să scăpăm de minciună. Știi ceva... ceea ce spun acum s-ar putea să sune pervers... dar o bună parte din esența și chiar din farmecul relației noastre este însuși faptul că este atât de tainică. — Cu alte cuvinte taina în care e învăluită face parte integrantă din ea, spuse Georgie, iar dacă ar ieși la lumină s-ar destrăma? Nu prea mă încântă ideea asta. — N-am spus chiar așa, am răspuns. Dar dezvăluirea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
în scurt timp aveam să fac un lucru extraordinar care va schimba în mod miraculos întreaga situație. Nu-mi era limpede care va fi acest lucru extraordinar dar, pe măsură ce înaintam în noapte, simțeam tot mai puternic prezența lui măreață și tainică. Mi se părea că, de fapt, nu fusesem deposedat prin înșelăciune de clipa de putere. Astăzi însă vedeam cu multă claritate că acesta nu era decât un vis amăgitor, apanajul searbăd al rolului meu de victimă perfectă. Nu puteam face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
drept, fiind vorba despre asumarea propriilor fapte. Dar mă îndoiesc că noi două am putea sta de vorbă cu adevărat. Nu mă trata cu ostilitate, Georgie, spuse Antonia. Îndreptare spre Georgie o privire rugătoare, dar totodată i-am simțit voința tainică și puternică întoarsă asupra fetei. Era ceva aproape palpabil, ca un curent cald venind de la o aerotermă. — De ce aș face-o? întrebă Georgie. Dumneavoastră aveți mult mai multe motive să mă priviți cu ostilitate. Am îndepărtat ușor mâna Antoniei de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]