1,031 matches
-
adăpost atacatorilor. Șanțurile erau trasate cu îngrijire, ca să poată fi bătute de focul tunurilor de pe ziduri, tot fără să ofere adăpost atacatorilor. Următoarea schimbare a fost trecerea la defensiva activă în locul celei pasive. Dacă atacatorul reușea să cucerească șanțul și taluzul din fața lui și să instaleze pe taluz tunuri zidul devenea vulnerabil la asalt. Forma șanțurilor a fost optimizată pentru a se putea executa foc de anfiladă de-a lungul lor, iar tunurile care executau acest foc trebuiau să fie protejate
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
ca să poată fi bătute de focul tunurilor de pe ziduri, tot fără să ofere adăpost atacatorilor. Următoarea schimbare a fost trecerea la defensiva activă în locul celei pasive. Dacă atacatorul reușea să cucerească șanțul și taluzul din fața lui și să instaleze pe taluz tunuri zidul devenea vulnerabil la asalt. Forma șanțurilor a fost optimizată pentru a se putea executa foc de anfiladă de-a lungul lor, iar tunurile care executau acest foc trebuiau să fie protejate. Aplicarea acestor idei se poate vedea în
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
Totuși, a trebuit ceva timp ca aceste fortificații să fie abandonate. Prima bătălie majoră împotriva unei fortificații de acest tip a fost apărarea Pisei din 1500 împotriva forțelor aliate ale Florenței și Franței. Pisanii au construit în fața zidurilor medievale un taluz, care s-a dovedit rezistent la focul tunurilor și la încercările de escaladare. Al doilea asediu a fost cel de la Padova din 1509. Un călugăr inginer, Fra Giocondo, luând ca exemplu apărarea venețiană a demolat zidurile medievale și le-a
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
iar abrupturile care le delimitează către amonte nu sunt de origine structurală ci de eroziune. În partea superioară aceste câmpii înclinate sunt dominate de versanți puternic înclinați. Racordarea cu partea abruptă se poate face fie printr-o scurtă secțiune concavă - taluz de grohotiș, fie printr-o ruptură netă de pantă numită "knik". La ieșirea uedurilor din regiunile înalte, glacisul pătrunde în interiorul acestora sub forma unor golfuri conice (conuri de eroziune). În schimb, spre aval glacisul trece pe nesimțite într-o câmpie
Relief deșertic () [Corola-website/Science/300768_a_302097]
-
dar și prin supraumectarea solului; în spatele se formează o microdepresiune. Treptele și umerii de antiplanatie iau naștere pe versanții stratificați, în special în partea lor superioară. Este o îmbinare de panțe reduse, poduri, separate de panțe accentuate (20-50ș), frunți sau taluzuri. Rezultă prin procese de gelivație și nivație pe versanții cu strate neomogene dispuse orizontal. Terasetele sunt trepte de dimensiuni reduse pe versanții alcătuiți din roci moi. Pantă accentuată permite în timpul dezghețului desprinderea unor pachete de rocă și dispunerea lor etajata
Relief periglaciar () [Corola-website/Science/323639_a_324968]
-
Masculii se deosebesc de femele prin talia mai mică, coada și membrele posterioare mai lungi; trunchiul mai scurt, porii femorali mai dezvoltați, coloritul ventral mai verde. Șopârlele de pădure trăiesc în general izolate (mai rar în grupe), sorindu-se pe taluzul potecilor sau pe frunzar. Sunt active din aprilie-octombrie. Evită căldura prea mare, apărând mai frecvent dimineața și după-amiaza târziu. În captivitate sapă în nisip galerii cu două ieșiri. Hrana constă din insecte. Are numeroși dușmani, printre care gușterul ("Lacerta viridis
Șopârlă de pădure () [Corola-website/Science/334019_a_335348]
-
de obicei de culoare închisă. Sunt pești marini, epipelagici sau mezopelagici, răspândiți în apele temperate calde, subtropicale și tropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific. De obicei trăiesc în ape foarte adânci, la adâncimi de la 150 până la 500 m, pe taluzul continental și în largul oceanului. le înoată foarte repede. Unele gempilide, de ex. "Rexea solandri", formează bancuri, în timp ce altele, de ex. scrumbiile șarpe ("Gempylus serpens") sunt solitare. Unele specii migrează la suprafață pe timp de noapte. Sunt răpitori carnivori rapizi
Gempilide () [Corola-website/Science/330873_a_332202]
-
Pentru chesoanele mai mari, se construiește o cală de lansare dusă sub apă până la adâncimea necesară. Chesonul plutitor se execută în poziție culcată pe malul apei, pe o platformă special amenajată. După întărirea betonului, pământul de sub cheson se sapă în taluz, chesonul alunecând înspre apă, până ajunge la linia de plutire. După ce chesonul a fost adus la locul de amplasare, se face scufundarea lui la cota indicată prin umplerea compartimentelor cu beton slab, piatră brută, pietriș, nisip sau apă. Umplerea cu
Cheson pentru fundații () [Corola-website/Science/317459_a_318788]
-
Turnu Roșu, punct neprecizat. M. J. Ackner, menționa în 1852, fără a face alte precizări, descoperirea într-un strat diluvial a unui fildeș de "Mammuthus primigenius" în Racovița, Grădina lui Cărțăoaia. În anul 1972, localnicul Lupea Cornel a găsit în taluzul drumului care secționa panta unui promontoriu, la baza căreia cele două pâraie, Valea Lupului și Valea Bisericii, se unesc pentru a se vărsa în Olt, un cioplitor unifacial terminal, pe galet oval din silex maroniu-cenușiu, având o patină foarte pronunțată
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
Un autogreder este un utilaj, de construcții folosit la lucrările de pământ pentru eliminarea stratului vegetal, formarea patului, profilarea și nivelarea drumului, executarea rambleelor la terenuri plane prin săparea și deplasarea pământului din gropi de împrumut, formarea și finisarea taluzurilor la ramblee și debleuri în terenuri fără obstacole. Se utilizează de asemenea la amestecarea pământurilor cu diferite materiale de adaos sau cu lianți, precum și la împrăștierea lor, la săparea șanțurilor de scurgere și scarificări ușoare. ele se mai folosesc la
Autogreder () [Corola-website/Science/310993_a_312322]
-
descoperiri: Turnu Roșu, punct neprecizat. M. J. Ackner, menționa în [[1852]], fără a face alte precizări, descoperirea într-un strat diluvial a unui fildeș de „"Mammuthus primigenius"” ; Racovița Grădina lui Cărțăoaia. În anul [[1972]] localnicul Lupea Cornel a găsit în taluzul drumului care secționa panta unui promontoriu, la baza căreia cele două pâraie Valea Lupului și Valea Bisericii se unesc pentru a se vărsa în Olt, un cioplitor unifacial terminal, pe galet oval din silex maroniu-cenușiu, având o patină foarte pronunțată
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
este atinsă la vârsta de 4-5 luni, astfel că puii rezultați din împerecherile din primăvară pot avea, la rândul lor alți pui, chiar în aceeași perioadă de reproducere. Poate produce pagube prin galeriile pe care le construiește în diguri și taluzuri și prin deteriorarea uneltelor de pescuit. Este capturat pentru blană, fiind considerat specie de vânat.
Bizam () [Corola-website/Science/333689_a_335018]
-
pământ în stare să rodească era și el, ca și iarba, adus din altă parte, din câmpiile verzi și mănoase ale țării. Codri-codri - ca acei codri mari, ispititori, de pâine, din privirea flămândului - fuseseră purtați pe brațe și plantați pe taluzurile uscate și flămânde ale Canalului. Iar acum, acum se semăna iarba. Altfel spus, niște liceeni, tineri cu identitate exactă, deveniseră pentru câtva timp arhitecți peisagiști. Căușul mâinii se îngropa în văzduh, iarba picura în pământul cald și afânat. Alte mâini
Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_367]
-
principal pentru întreaga amenajare și a intrat în funcțiune în anul 1979. Este construit din anrocamente (gneise micacee șistoase) cu mască din beton armat. Are înălțimea la coronament de 91 m, lățimea maximă la baza de 250 m (în zona taluzului), lățimea la coronament de 10 m și lungimea maximă de 300 m. Acumularea realizată, Lacul Oașa, cu un volum util de 136 mil. m3, are o suprafață de 460 ha și o lungime de aproximativ 6 km. Pentru ridicarea debitului
Râul Sebeș, Mureș (Alba) () [Corola-website/Science/306520_a_307849]
-
la un spin asemănător cu un solz sau complet absente. Înotătoare caudală este mică și bifurcată sau absentă. Corpul este de obicei argintiu, ușor mai închis pe spate. Trăiesc în mod obișnuit în apele profunde ale platoului continental și a taluzului de la suprafață până la 1600 m adâncime. Sunt răpitori rapizi și voraci și se hrănesc cu pești, calmari și crustacee. Au importanța economică, mai multe specii sunt pescuite local. Familia cuprinde 3 subfamilii, 10 genuri și 44 specii. Pești predominant mari
Trihiuride () [Corola-website/Science/330883_a_332212]
-
o nuanță de galben pal. Înotătoarele pectorale semitransparente. Sunt pești marini bentonici sau bentopelagici, răspândiți în apele temperate calde, subtropicale și tropicale ale oceanelor Atlantic, Indian și Pacific. Trăiesc în mod obișnuit în apele profunde ale platoului continental și a taluzului de la suprafață până la 1600 m adâncime; unele specii nu depășesc 450 m adâncime și sunt uneori comune în apele de coastă de mică adâncime. Sunt înotători rapizi și prădători voraci. Se hrănesc cu pești, calmari și crustacee. Juvenilii și peștii
Trihiuride () [Corola-website/Science/330883_a_332212]
-
datorată prăbușirii scoarței într-o perioadă nedeterminată. Ceea ce știm este simplul fapt că peșteră există deja în secolul al III-lea d. Hr. În 1907, există încă un mic perete de pietre uscate și resturile unei vetre antice pe solul taluzului din roci detritice al avenului. Armând Viré consideră că aceste vestigii ar fi fost lăsate de învinșii din Războiul de 100 de ani. «Au fost găsite acolo cenușă, cărbuni, resturi specifice bucătăriei și arme» care au fost expuse mai tarziu
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
Pacific. În Marea Neagră pătrund din Oceanul Atlantic și din Marea Mediterană câteva specii de sparide. Trăiesc în apele tropicale și temperate, putând în mod excepțional ajunge în apele reci și rareori în apele salmastre. Sunt pești demersali de pe platoul continental și panta taluzului continental. Peștii tineri trăiesc de obicei în apele mai puțin adânci în comparație cu cei adulți. Speciile mici și puietul peștilor mai mari sunt, în general, gregare, în timp ce adulții duc o viață solitară. Multe specii sunt hermafrodite, unele dintre acestea se dezvoltă
Sparide () [Corola-website/Science/330700_a_332029]
-
platoului deșertului, este de 450 m, iar panta lui este domoală, în medie de 4 grade. Platforma marginală de est este o fâșie îngustă în lungul deșertului Iudeei. La vest este marginită de platoul deșertului, iar la est de marginea Taluzului faliilor. Lățimea ei maximă este de 6.5 km (în zona Nahal Tzeelim), iar cea minimă 200 m (în zona Nahal Kedem). Are forma unei table netede, un pic înclinată spre est, fiind tăiată tot la câțiva kilometri de defileele
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
Nahal Tzeelim), iar cea minimă 200 m (în zona Nahal Kedem). Are forma unei table netede, un pic înclinată spre est, fiind tăiată tot la câțiva kilometri de defileele adânci ale pâraielor. În sud Platforma marginală nu este delimitată de Taluzul faliilor, ci descinde o treaptă în flexiune bruscă către Marea Moartă. Taluzul sau Panta faliilor este treapta inferioară, având diferența de altitudine cea mai mare și mai abruptă față de unitatea precedentă. Marginea stâncoasă reprezintă limita vestică a unității, iar limita
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
forma unei table netede, un pic înclinată spre est, fiind tăiată tot la câțiva kilometri de defileele adânci ale pâraielor. În sud Platforma marginală nu este delimitată de Taluzul faliilor, ci descinde o treaptă în flexiune bruscă către Marea Moartă. Taluzul sau Panta faliilor este treapta inferioară, având diferența de altitudine cea mai mare și mai abruptă față de unitatea precedentă. Marginea stâncoasă reprezintă limita vestică a unității, iar limita de est este formată de linia de contact dintre stâncă și șesurile
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
formată de linia de contact dintre stâncă și șesurile aluvionare ale depresiunii Mării Moarte. În anumite locuri partea de jos a stâncii este acoperită de grohotișuri și atunci altitudinea relativă și panta abruptă se discern mai greu. Altitudinea medie a Taluzului este de 270 m deasupra nivelului mării (deasupra pârâului Nahal Kedem), cea minimă este de 50 m sub nivelul mării (deasupra pârâului Nahal Kidron). Diferența de altitudini dintre vârful stâncii și baza ei variază între 250-670 m. Panta este foarte
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
iau forma de horst și graben. Spre sud platforma marginală primește aspectul de cută(în zona pârâului Nahal Heimar). Pâraiele mari creează defileuri adânci în care se revarsă în cascade marcante (cu excepția pârâului Nahal Darga care coboară în defileu domol) Taluzul faliilor este alcătuit din trei trepte principale, în general înguste, dar care în anumite locuri ating o lățime de 500 m și mai mult. Ele s-au format în urma unor procese de eroziune în împrejurarile în care straturile de stâncă
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
de 500 m și mai mult. Ele s-au format în urma unor procese de eroziune în împrejurarile în care straturile de stâncă nu sunt la fel de tari, și a unor procese de refracție în lungul liniilor de falie. Partea frontală a taluzului este strapunsă de porțile marilor defilee. În partea inferioară a taluzului, în zona de sud, există o serie de trepte mici care au apărut pe urmele liniilor de coastă ale lacului preistoric Lisan, care se întinsese la o înălțime cu
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]
-
unor procese de eroziune în împrejurarile în care straturile de stâncă nu sunt la fel de tari, și a unor procese de refracție în lungul liniilor de falie. Partea frontală a taluzului este strapunsă de porțile marilor defilee. În partea inferioară a taluzului, în zona de sud, există o serie de trepte mici care au apărut pe urmele liniilor de coastă ale lacului preistoric Lisan, care se întinsese la o înălțime cu 200 metri mai mare decât Marea Moartă din zilele noastre.
Deșertul Iudeei () [Corola-website/Science/332463_a_333792]