2,472 matches
-
a sucit capul de tot. N-aș fi crezut niciodată că mai pot iubi... El mă iubește de mai mult timp. El s-a îndrăgostit primul, chiar dacă nu recunoaște. Îl simt în tot ce face, în toate gesturile pline de tandrețe, uneori stângace, dar cu atât mai mult plăcute mie. Îl citesc dintr-o privire, ca pe o carte deschisă... Cel mai mult, îl citesc în ochi. Omul ăsta nu știe să mintă, iar când gafează puțin, ca orice bărbat, roșește
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1438210687.html [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
bătrân la moarte, într-o văioagă și acordându-i o ultimă favoare: îi dă apă să bea pe săturate din jgheabul de la fântână, cât poftește, fără să-l mai suduie. Cu o falsă mânie însă, de fapt, o rămășiță de tandrețe pentru animalul care-l slujise toată viața. S-ar zice că țăranul, înduioșat, se va întoarce din drum și-și va mâna gloaba în grajd, fără să-l mai condamne la moarte năprasnică. Dar aceasta este o iluzie. Purtat de
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_1405499628.html [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
de a pierde, Ne privim cu-nflăcărare Ochi în ochi,verde cu verde. Buze dulci are fetița Și o voce de copil E frumoasă(dar cum altfel?) Când o văd,devin febril! Cu dragoste ne atingem Pasionali ne sărutăm, Cu tandrețe infinită Fericiți ne-mbrățișăm. Trăim pentru prima dată Ce ne-a fost doar reverie: O experiență nouă Într-o dulce nebunie... Să mai pot să fiu o dată La-nceput cu fata mea, Cât de dor îmi este astăzi! “Angel”,nu
PRIMA IUBIRE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 by http://confluente.ro/Dan_mitrache_1402055598.html [Corola-blog/BlogPost/370214_a_371543]
-
dus, ne-ai părăsit ! În alt „cerc” iar te-ai instalat, pe noi aspru ne-ai criticat... Știm cât erai tu de corect, nu admiteai un gest abject dar azi, ne-ai înșelat ! Un timp ai fost și „omul” lor, tandrețe mare, ce amor... Profiți și pleci nemulțumit cu „dor de ducă” nesimțit. Lichea, mare farsor ! Acum te dai „independent”, dar ochii-ți urmăresc atent o nouă țintă de vânat că de ! ... la pofte ești spurcat... Obraz de inocent ! Oriunde mergi
„CANGURUL”... de DOREL DĂNOIU în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/dorel_danoiu_1480512732.html [Corola-blog/BlogPost/377477_a_378806]
-
alintare a realități. Fiind prins în această plăcută îndelednicire ce constă în a admira frumosul colorit al fluturelui,nu observă că o fată nu prea înaltă,cu părul blond și ochii căprui se apropiase de el. -Știai că fluturele simbolizează tandrețea și puritatea zise ea făcând fluturele să-și i-a zborul. -Nu știam zise Ionașcu privind cu regret fluturele ce se înalță spre norii deșirați din zare apoi împins de curiozitate o privi cu atenție pe această tânără drăguță ce
TABLOU DE VARĂ de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 by http://confluente.ro/iulian_catana_1494262494.html [Corola-blog/BlogPost/352780_a_354109]
-
ne oprim la vreun hotar. M-am îngropat în ochii tăi ca mura, Pierzându-mă în adâncimea lor. Oriunde ne-ar conduce aventura Nu aș mai coborî de pe-al tău nor. O jucăușă rază de lumină M-alintă cu tandrețea ei pe păr. Imaginea superbă, chiar divină, N-a fost decât un vis, într-adevăr... Referință Bibliografică: EȘUAȚI ÎN PARADIS / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1513, Anul V, 21 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia
EȘUAȚI ÎN PARADIS de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1424530769.html [Corola-blog/BlogPost/377839_a_379168]
-
ignoră greul rafinamentului, aspirând la inocenta transfigurare. Zice: „fiecare cuvânt/ să-l aștern în eter/ să uit să mai mor,/ să uit să mai cer“ („Femeia de fum”). Prea multă ezitare a gravitației. Altcum, lamentațiile pot deveni “arhivă” de oftată tandrețe, zbucium eclipsat“ în sâmburi de cireșe amare”, gol sonor de violă „în scorburi de întuneric”, târâș de „umbre călătoare”. Când ochiul neliniștit vede „dincolo” infamia fără măsură și se întoarce în cearcănul cât o umbrelă, inspirația petrece peste orgoliul rece
SAU „NUMAI LACĂT/ DE TĂMÂIE” de HORIA ZILIERU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Horia_zilieru_lelia_mossora_sau_horia_zilieru_1335456896.html [Corola-blog/BlogPost/362050_a_363379]
-
Atras de-aroma primăverii, scăldat în vis de frenezie, Răsfăța corzile viorii fiind secondat de-o păpădie. Cu ochi zglobii că două perle și zâmbet de polen fardat, Sărut-aripa buburuzei și-oftează scurt și vinovat. Înduioșata mămăruța, respira clipă de tandrețe, Sub pleoape-i joacă bobi de roua, emoționată-i da binețe, Aripi deschide-n evantai și grațios se-nalță-n zbor, Rămân doar stele-n cuib de suflet și-un cântec îndoliat de dor. Referință Bibliografica: Greierele îndrăgostit / Ines Vândă
GREIERELE ÎNDRĂGOSTIT de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 by http://confluente.ro/ines_vanda_popa_1431638677.html [Corola-blog/BlogPost/370399_a_371728]
-
Gheorghe Triculescu. La final,ca să fie tacâmul complet, Mami dansă cu maiorul „prăfuit” un tangou și un boston. Când îl roti cu o mișcare energică, în ritmul înfocatului tangou argentinian: „De m-ascultai... acuma singur nu erai” îi zise cu tandrețe. - Mișcă Petre!...Ai adormit? Dragul meu... te-ai prăfuit și nu-ți arde de iubit. Somn ușor!... Te-am obosit. du-te-acasă, puișor!... L-a așezat pe scaun, i-a aplicat un sărut pe frunte și ținându-i ambele mâini lipite
PARTEA A III-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 by http://confluente.ro/Partea_a_iii_a_pariul_blestem_marin_voican_ghioroiu_1359792175.html [Corola-blog/BlogPost/359341_a_360670]
-
Articolele Autorului Noi îi spunem crizantemă, Are mândră diademă, Floarea este minunată, Cu volane îmbrăcată. Mai are multe surate, În culori nenumărate, Unele cresc buchețele, Altele, mai singurele, Dar cea albă e regina, E semeață ca lumina, Ne îmbie cu tandrețe S-o culegem cu blândețe. Toate sunt înmiresmate, Flori de toamnă minunate, Vântul le îmbrățișează, Grațioase, ne dansează. (din volumul "Universul copilăriei", Editura Emma, Orăștie, 2015) Referință Bibliografică: CRIZANTEMA / Marioara Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2108, Anul VI
CRIZANTEMA de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 by http://confluente.ro/marioara_ardelean_1475913378.html [Corola-blog/BlogPost/366432_a_367761]
-
necuvinte, trăiri. Doamne, în iubire, de ce praful drumurilor crește odată cu dorința? acum vreau să iert, să mă iert și să regăsesc umbra, pitită după fila a patruzecișitreia a gândului tulburat de prea multe plecări. risipită în pumnul de vid, caut tandrețea cuvintelor într-un cub de gheață în care, nimic nu mai poate fi reînviat. o cruce își lasă așchiile să doară, între planul doi al tăcerii și tăcere... cuarț mai urc din când în când spre pacea, iatacului în care
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xv.html [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
mi-am dorit să fiu ploaie și nici picătura din lacrima promisă lor când începutul și sfârșitul se sărută pe o falie de așteptare, golită de farmecul gândurilor de întrupare a fericirii, într-un gest prins între zalele orgoliilor și tandrețea sublimă a inimii. mi-a mai rămas o rostogolire printre frunzele căzute deja sub tălpile tale, când vei pleca uimit de alt anotimp și când toamna va deveni pentru tine simplă trecere a timpului către nimicul unei ierni obișnuită a
CARTEA CU PRIETENI XV- ANNE MARIE BEJLIU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xv.html [Corola-blog/BlogPost/355925_a_357254]
-
Hristos, bazată pe stâlpii de rezistență a creației: voința, ordinea, iubirea, cântecul la margine de lume. Mesajul de ansamblu a întregului volum este arborescent, trimițând la copacul vieții și al morții, la copacul cunoașterii binelui și răului. Versul pendulează între tandrețe și imprecație, adună cuvinte luminoase și vorbe de lut, uneori de noroi, revolta artistului în fața căderii este reală, bucuriile simple umplu poemul, marile motive ale culturii române sau universale sunt prelucrate atent și necesar într-o profeție necesară. Din acest
CÂND DIAMANTELE SE FISUREAZĂ ... de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 by http://confluente.ro/Cand_diamantele_se_fisureaza.html [Corola-blog/BlogPost/349657_a_350986]
-
Aceasta dovedește măiestria psihologică a autoarei. Felicitări!” NĂSTASE MARIN, Galați „Poeta Maricica Stroia, din Adjud, scrie cu sufletul său : blând, smerit și plin de dragoste pentru copii. Retrăiește, alături de minunatele ființe, magia iernii, colorând pașii copilăriei. Poeziile sunt pline de tandrețe, armonie, sunt scrise în limbajul copiilor, al iubirii de frumos și de firesc. Prezintă anotimpul iernii, îmbrăcat în alb. Casele, pomii, grădinile colorate în albul curat, „alb e cerul și pământul ... ”, „numai bradul bucuros/ este verde și frumos,/ ba e
LA MULŢI ANI, POETEI ŞI PROZATOAREI MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 by http://confluente.ro/La_multi_ani_poetei_si_prozatoarei_ma_gheorghe_stroia_1344658312.html [Corola-blog/BlogPost/358099_a_359428]
-
De aceea, poemele, să le zicem totuți poezii, nu sunt atât formele prozodice pe cale mai veche sau mai nouă, ci gând grav, pur, tăios, incitant. Ele pulsează de vibrații nebănuite, ignorate la o lectură ușoară. Peste pagini se răsfață o tandrețe infinită, izvorâtă din prea plinul inimii; dovadă că artista iubește natura, pământul unde viețuiește, oamenii. Iubirea , scrisă în cuvinte sub cele mai diferite ipostaze, este liantul cărții și îi oferă succesul, deși se străvede sufletul trist, însingurat al artistei, împovărat
PAROLA CARE DESCHIDE CALEA VIEŢII ESTE IUBIREA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 by http://confluente.ro/Constanta_abalasei_donosa_1405773780.html [Corola-blog/BlogPost/349354_a_350683]
-
că ți-aș fi pedeapsă îmblânzită la piept de fiecare dată când luna părăsește vârful stâncilor aud un ecou și tac și tac și tac știu că și tu îl auzi în revărsarea ierburilor în lanțurile de vânt în sindromul tandreții voi rămâne în țara aceea cu pașaport de duminică cine știe poate la târgul prizonierilor voi primi o sentință sigilată pe tastatura inimii Referință Bibliografică: PE TASTATURA INIMII / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 893, Anul III, 11
PE TASTATURA INIMII de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 by http://confluente.ro/Pe_tastatura_inimii_gina_zaharia_1370981186.html [Corola-blog/BlogPost/363508_a_364837]
-
expresiv al rememorării, autorul conturează diverse ipostaze ale iubirii trăite sau imaginate, într-un avânt tineresc spre fericire (...). Din fața singurătății poetul evadează prin poezie și încredere în veșnicia iubirii (...). Sub lumina împăcată a amurgului, poezia lui Anatol Covali exprimă atâta tandrețe și duioșie (...). Cu o predispoziție evidentă spre jocul de cuvinte și rime, Anatol Covali nu ezită să experimenteze la nivelul limbajului artistic, modelând și creând rime ascendente, muzicale, arborescente (...). Punându-și cântarea în slujba Frumosului și Veșniciei, poetul își asumă
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1425671005.html [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
sale. În gând îmi ziceam : - până și animalele înțeleg cum se cuvine legea iubirii adevărate. Dar noi cum înțelegem iubirea lui Dumnezeu față de noi? Răspundem noi cu aceeași iubire? Când iubești, dragi cititori, descoperi în tine o nebănuita bogăție de tandrețe și duioșie și nici nu-ți vine să crezi că ești în stare de o astfel de dragoste. Așa că, iubiți !!!!!!!. Ionel Cadăr
PÂNĂ ŞI ANIMALELE IUBESC de IONEL CADAR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Pana_si_animalele_iubesc.html [Corola-blog/BlogPost/361375_a_362704]
-
ziua prin soare. Nici nu a simțit când Jeni cu greutatea burticii sale, s-a băgat lângă el în pat. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l. Era totuși speriată, fiind primul lor copil și nu avea decât douăzeci de ani iar din familia sa, nu avea pe nimeni în comună să o ajute la o
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Seceratorul_stan_virgil_1388132266.html [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
altele, nărăvașe ca un armăsar scăpat din pripon. Fiecare are un perete de tristețe și unul de bucurie pe care-i înghit rănile pământului. Privesc cu mirare cerul căzut peste copaci sub care nici o umbră nu e de-ajuns pentru tandrețea cu care-mi acoperi visul. Poate o să vină noaptea cu zvârcoliri fără durere, fără lacrimi, doar cu brațele tale înlănțuind un trup cu aura iubirii rămasă de veghe, ca un felinar al inimii cu flacăra mică. Referință Bibliografică: Felinarul inimii
FELINARUL INIMII de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 418 din 22 februarie 2012 by http://confluente.ro/Felinarul_inimii_llelu_nicolae_valareanu_1329903489.html [Corola-blog/BlogPost/346815_a_348144]
-
biletul și-l privește cu admirație, îl sărută și citește mai departe) „Pisicuța pregătește ceva bun de ciugulit... Aduci la Pisicuța ta... apă vie-n cioc?” Aduc, iubita mea. (scrie repede pe bilet) „Te pup dulce, Canarul”. (împăturește biletul cu tandrețe, îi trimite o bezea și-l pune sub banda caschetei, apoi se tolănește pe bancheta de lângă fereastră) Acum... să tragă Canarul un pui de somn. He-he!... la noapte e de corvoadă, băiatul. Ca să vezi, de-aia mi-e furios Broscoiul
CE BLESTEM!... de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Ce_blestem_.html [Corola-blog/BlogPost/360754_a_362083]
-
cheamă sortita, „Dă-mi mâna!”: „Vom merge-mpreună, n-ai teamă./ De vine vreo spaimă să n-o iei în seamă./ Prin orice furtună/ cu mine-mpreună/ durerii, de-acum, nu-i vei da nici o vamă.” Și-apoi, de câtă „Tandrețe” nu este în stare omenescul din noi la o vârstă când „anii-n plus/ pe noi au pus/ cernite valuri de tristețe. [...] ne-apropiem de bătrânețe,/ pentru că-n noi/ curg în șuvoi/ pârâuri limpezi de tandrețe”! Și oricât ar fi
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_1396311035.html [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
Și-apoi, de câtă „Tandrețe” nu este în stare omenescul din noi la o vârstă când „anii-n plus/ pe noi au pus/ cernite valuri de tristețe. [...] ne-apropiem de bătrânețe,/ pentru că-n noi/ curg în șuvoi/ pârâuri limpezi de tandrețe”! Și oricât ar fi de „Greu” prin norii groși ai anilor ce n-au deloc clemență vrând să ne cheme-n neagra penitență a vieții de „dincolo”, atunci când ai „În preajma ta” un suflet drag... „și suferința pare/ o tandră și
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_1396311035.html [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
Acasa > Poezie > Credinta > DIN NOU, PRIMĂVARĂ! Autor: Margareta Mariana Saimac Publicat în: Ediția nr. 1887 din 01 martie 2016 Toate Articolele Autorului DIN NOU, PRIMĂVARĂ! Sărută-mă pe frunte cu tandrețe, Așa, ca-n dus-a noastră tinerețe! Mai avem doar șapte ani până la Jumătate veac! O, ce tineri mai eram Și cum frumos am procreat! Acum e-n noi o nouă primăvară, Pe cer străluce-un soare sfânt Până spre seară
DIN NOU, PRIMĂVARĂ! de MARGARETA MARIANA SAIMAC în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 by http://confluente.ro/margareta_mariana_saimac_1456827295.html [Corola-blog/BlogPost/373373_a_374702]
-
îndelungat, a împlinit nu numai o operă de interpretare și compoziție a muzicii, ci, prin identificarea ei cu muzica și dincolo de grija pentru sine, o operă de răsădire și sporire a iubirii. Cântecele Sofiei Rotaru au o indefinibilă iubire și tandrețe în ele, o curgere ca a apei la vale, spre estuarele inimilor. Glasul ei s-a cristalizat în timpul copilăriei, care este timpul copilăriei unei muzici ce avea să fie o neîncepută artă a unui secol care a laureat-o. Era
SOFIA ROTARU. CÂNTECUL RĂMÂNE CU EA ... ! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 by http://confluente.ro/_sofia_rotaru_cantecul_ram_aurel_v_zgheran_1375683295.html [Corola-blog/BlogPost/362529_a_363858]