1,353 matches
-
Picioarele i se scufundară Într-un covor crem asortat. Stătea În ușă analizând canapelele din piele crem și perdelele lungi până În pământ tot asortate, cu cordoane și funde inflorescente și broderii cu fir de aur. Pereții erau În două nuanțe: tapet franțuzesc de mătase de culoarea fulgilor de ovăz sub bagheta de lemn și un alb murdar mai deschis deasupra. Ruby se uită În sus: —Uau, candelabrul e la fel ca cel de la magazin. Sam dădu ochii peste cap. —Știu. Kristian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
temut de un atac. A zâmbit descoperind un șir de dinți mici și neregulați. În spatele perdelei se afla o cameră îngustă, ocupată în întregime de un pat dublu fără spătar, acoperit cu o cuvertură din pluș de culoarea tutunului. Pe tapetul care acoperea pereții atârna un crucifix, ușor strâmb. Telefonul era pe podea, lângă priză. L-am luat. M-am așezat pe pat și am format numărul Elsei. Am urmărit în gând sunetul soneriei care pătrundea în casă. Alerga pe covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a trupurilor și care continua acum, aproape ca și cum n-am fi încetat niciodată. Eram acasă la mine, între picioarele femeii pe care o cunoșteam de cincisprezece ani și care era însărcinată cu mine. Dincolo, în camera de oaspeți, era un tapet cu ursuleți și fusese pregătit leagănul. Poate ar fi trebuit să fiu mai fericit decât eram. Dar intimitatea este un teritoriu dificil, Angela. Nu mă gândeam la Italia, dar o simțeam. Știam că rămăsese în mine cu un zgomot înăbușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fiicei mele, era sursa incontestabilă de înțelepciune și de judecată dreaptă. Mereu am crezut că nepoata mea avea ceva sadic, dar poate eram doar un tată prea protector. Ăsta era termenul pe care îl folosea Madeleine. Puneam ultima rolă de tapet cu păsărele în mica sufragerie victoriană. Era o treabă migăloasă, mai ales pentru niște mâini așa de mari ca ale mele, și stăteam aplecat, concentrat asupra muncii pe care o aveam de făcut. Cele două fetițe erau așezate pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
care o aveam de făcut. Cele două fetițe erau așezate pe o latură a mesei de lucru și se uitau la mine. Pălăvrăgiseră și chicotiseră toată după-amiaza și la început nu am băgat de seamă tăcerea. Doar atunci când am netezit tapetul pe perete și m-am lăsat pe spate, am văzut că se uitau fix la mine. Nu, nu la mine, ci la brațul meu stâng. Gura mică, precum un trandafir, a lui Debbie era strânsă într-o expresie de repulsie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
de decență e să îi protejeze pe ceilalți de aceste orori. Madeleine nu a spus nimic despre film când s-a întors acasă, deși știu că se gândea la el. În zilele ce au urmat se învârti prin camerele cu tapet gălbui cu un aer foarte distrat. Era mai mult decât compătimire pentru amărâții ăia pe care îi văzuse interpretați pe ecran. Era dorință. Își dorea să știe cum e să suferi. Soția mea văzuse filmul într-un cinematograf mare din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
orbitoare a zăpezii era necruțătoare și hotărâtă să dea totul la iveală, tot ce nu se voia văzut și, în consecință, trebuia ascuns. Faptul că această casă era prost construită, că înseși cărămizile deveneau vizibile ca niște contururi ușoare de sub tapet. Faptul că eram expuși unui mod de viață mai simplu și mai neprotejat, un mod de viață pe care noi - poate în afară de tata, pe vremea copilăriei lui - nu-l cunoscuserăm. Aici nu exista o configurație urbanistică solidă, durată pe parcursul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
data asta - acum în Algeria - în stare să facă tabula rasa. Și, după ce platourile și farfuriile au fost în sfârșit strânse, s-a comandat o casată - culorile ei pastelate și bucățile de fructe confiate te făceau să te gândești la tapetele și jaluzelele cu modele în triunghiuri sau cerculețe. Apoi s-a băut un coniac VSOP, fără să recunoască nimeni că, de fapt, aveau tot mai mult din ceva ce n-ar mai fi vrut să piardă nici în ruptul capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fațadă, simplă și ușor de deslușit, dezvelindu-și privirile din ochii săpați în orbite adânci. În jurul gurii se schița un zâmbet neschimbător; nu devenea nici mai accentuat, nici mai lejer, stăruind doar ca o aluzie, un semn inofensiv ca un tapet luminos lipit peste trăsăturile plate ce contrastau violent cu părul negru și creț. Madame H. servi cafeaua, îi oferi și un desert, de parcă Erich Hackler ar fi fost un aristocrat și nu un muncitor de la marginea orașului care, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sus. Când a deschis ușa, mi-am revizuit atitudinea. Existau toate șansele ca acea cameră să mă vindece de toate relele. Mă învăluia ca o pătură moale, perdelele din cel mai fin voal lăsau lumina soarelui să invadeze camera, luminând tapetul cu motiv floral discret și ilustrațiile cu peisaje marine locale alese cu grijă. Patul era vechi și moale după cum mă avertizase și Ed, dar vechimea lui era reconfortantă, un simbol al rezistenței. Și mă chema cu o voce plângăreață: „Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
de omul acesta și să te iau pe tine, dar dacă ai murit, să dai complimente tuturor a lor mei și să-i spui lui Marcu, că Țiganca s-a topit de oftică, patru săptămâni după elă Laura dispare prin tapet. Moartea trece dincolo și Hilda intră aproape goală călcând pe tocuri înalte și ținând mâinile într-un manșon negru. - Egon a murit la balamuc, spune ea distrată. Zicea că nu poate să se așeze pe scaun pentru că ar avea șezutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Și sufăr când înțeleg că Matilda a venit să mă compromită față de martori, povestind fără ocol, cum am chinuit-o cu disprețul și nepăsarea mea de canalie. - Mă duc să deschid prăvălia, zice Matilda tresărind și pleacă în tropot prin tapet în urma Hildei. Cele patru fete violate în prima tinerețe apar la ușă, una după alta, în ordine cronologică. - Nemernicule! Spune cea dintâi cu accent berlinez, ținându-mi băiatul de mână. Hans îți seamănă leit. Pe băiat nu-l recunosc, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
-mă între ochii rămași întredeschiși. Ah, da! Asta-i Trude și înțeleg de ce mă scuipă: - Nu acolo, s-a văitat atunci, când diavolul întruchipat în țap mi se opintise cu fruntea în fese. Una după cealaltă, ele se cufundă în tapet, fără urmă, în vreme ce prin ușa pe care Moartea o lăsase larg căscată, sosesc Bianca și Maria, gemenele din Triest. - Aș fi dorit pe atunci să mă pierd de dragul tău, începe una din ele, fără să știu care anume, din pricina asemănării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mănușa fină din piele neagră și își trece degetele prin părul meu încârlionțat. - Vreau să-ți văd ochii, găsește dânsa profund îndurerată, și-mi ridică o pleoapă. Apoi uluită, se dă îndărăt. Și amândouă: Bianca și Maria se topesc în tapet ca și toate celelalte. ă Acum apare regele meu. Știam de mult că știe să sufere și chiar să plângă, dar chipul său frumos are de astă dată expresia de rigoare a vizitelor de condoleanțe, cu toate că vorbește cam așa: - Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Vreau să cunosc adevărul!” izbucneam răspicat, și Gloria, speriată din somn, susținea că vrea să moară. Puteam distinge în întuneric obiectele înconjurătoare. Din draperie răzbea un snop risipit de raze cenușii, ca niște sfori de fum întinse, de la fereastră spre tapetul negru. Distingeam în cameră neorânduiala cumplită a vestmintelor mele, aruncat la întâmplare pe covor. Gulerul și vasul de noapte, făceau două pete albe alături de pantofiorii ei minusculi, ca de japoneză. „Gloria... - începeam liniștit, pironindu-mi privirea în colțul plafonului, - dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
am cunoscut În viața mea un om cu atâția prieteni. — Dar prea puțini Înțeleg ce Înseamnă să fii scriitor și artist, așa ca tine. — Putem dezbate toate astea prin scrisori, ca până acum, Îi zise ea. Se Întoarse să examineze tapetul Lincrusta, trecându-și un deget Înmănușat peste modelul În relief - pentru că apartamentul era neîncălzit, Își păstraseră hainele groase pe ei. — E frumos, murmură ea. — Mi s-a spus că e ultima modă, zise el. Ți-am spus că cei de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu mi-ai spus. Henry știa foarte bine că nu-i pomenise până atunci de ofertă, pentru că, până În clipa aceea, nu se hotărâse Încă dacă să o accepte sau nu. — Și Îl scrii? Îl Întrebă, continuând să examineze cu atenție tapetul. — Da... după ce termin cu Prințesa, spuse el făcând referire la neobișnuit de lungul roman Prințesa Casamassima, În curs de publicare, În foileton, În Atlantic. Nu ar fi putut explica, dacă ar fi existat vreun martor care să Îl Întrebe, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lui. Dar avusese nevoie ca Edward Warren să Îl asigure că paradisul era solid din punct de vedere structural și de sfatul său ca specialist pentru a face acest paradis Încă și mai desăvârșit. Warren fusese acela care văzuse că tapetul cam lugubru din saloanele de la parter ascundea lambriuri frumoase de stejar care, acum restaurate și proaspăt lăcuite, contribuiau mult la aerul demn și atmosfera istorică a casei; și tot el găsise locul unde putea fi construită o baie și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Joan. Le-am auzit pe asistente vorbind. — Vorbind despre ce? Întreabă Minnie. — Despre asta. Și-apoi... ce-o să se Întâmple cu noi? În sfârșit, subiectul, Întrebarea care Îi chinuie pe toți de săptămâni Întregi a ieșit la lumină, pusă pe tapet, pentru dezbateri. — Tu o să te descurci, Joan, spune Burgess. Pentru o bucătăreasă bună se găsește Întotdeauna de lucru. — Și tu? Întreabă ea. Burgess ridică din umeri. — Probabil c-o să mă-ntorc la regiment. Nu a primit Încă nici o Înștiințare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
capabil Încă de mișcare și agil. Oarecum plin de fumuri după ultima victorie a echipei sale asupra selecționatei canare, s-a arătat la largul său și, bând Împreună mate după mate, mi-a destăinuit amănunte importante legate de chestiunea pe tapet. Deși Îmi repetam că Savastano fusese cândva tovarășul isprăvilor mele de tinerețe la colțul străzilor Agüero și Humahuaca, maiestatea funcției mă obliga și, doar ca să mai slăbesc tensiunea, l-am felicitat pentru ultimul goal pe care, În pofida intervenției oportune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
pă bune, adevărat romanț dă peripeții, care au pus la Încercare călirea lu ierou lui (bănuiești d-acu cine ie), cu final bombă. Am Început c-un chilipir. La micu dejun, dă la masă la masă, șoricuțele au pus pă tapet paragrafu escursii. Am profitat că cafetiera a fluierat la țanc ș-am strecurat o șoaptă: „Jacqueline, dac-am merge p-ormă la lac...“ Chiar dă crezi că-mi dau talente, mi-a ciripit: „La douășpe În salonașu dă ceai.“ La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
care nu lăsa mijlocu nostru dă locomoție să facă practic nici un pas. Camionagiu a scrâșnit lozinca „Jos, ageamiilor!“ ș-am și coborât la crucea lu Tacuari cu Belgrano. Când am trecut dă două sau trei cvartale, s-a pus pă tapet chestia: gâtița ne iera secetă dă uscată și cerea udătură. Depozitu și dughiana dă beuturi Puga y Gallach oferea Începutu dă rezolvare. Da, ia să te văd, pușcoace: cum plăteam? Pă coclaurile alea, camionagiu ne-a părut puhoi dă expeditiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de decibeli. M-am întrebat dacă dormise vreun pic. Am hrănit-o. Apoi m-am băgat din nou în pat. Am adormit la loc, dar peste câteva ore am sărit din nou îngrozită. Groază care nu avea nici o legătură cu tapetul în stil Laura Ashley plin de flori exuberante, cu draperiile sau cu plapuma care mă înconjurau și pe care abia reușeam să le disting prin întuneric. Groaza venea din faptul că eram în Dublin, și nu în apartamentul meu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
acceptam tot ceea ce făcea el. Așa cum el accepta deja tot ceea ce făcea. Ar fi însemnat probabil că la prima ceartă pe care aș fi avut-o cu James în cadrul noii și îmbunătățitei noastre căsnicii, întreaga problemă ar fi revenit pe tapet. James era arogant și ipocrit, iar despre mine credea că sunt flușturatică și imatură. Eram sigură că era cel mai bine că mariajul nostru se încheiase în sfârșit. Nu era vorba decât de faptul că mereu mai rămâne nițel loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Îmbată cu coniac, mă bagă sub duș ca să mă trezesc, uitîndu-mă acolo, eu adorm și ei Îmi mută mobila la loc, În tăcere. Cu rictusuri de reproș. Scrinului i s-au descleiat piciorușele, fotoliul pat nu se mai face pat, tapetul s-a dus, de toaletă nu vreau să mai vorbesc, canapeaua a fost arsă cu țigara, intenționat, i s-au desprins arcurile, cade singură, În rest nu s-au mai Înregistrat pagube. Asta dacă nu pun la socoteală colecția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]