1,995 matches
-
poți vedea asta? — Da. Desigur că pot. Dacă el e atât de bogat, ea nu o să se trezească la patru dimineța pentru zboruri de noapte tot restul vieții, nu? —Și văd tropăit de piciorușe. Cât de curând. Estimez că vârsta Tarei e în jur de treizeci și cinci de ani, așa că sunt pe teren destul de sigur. Probabil ceasul biologic ticăie nevoie mare. Ea e fericită. Eu sunt fericită. Suntem toate fericite. Bine... nu sunt chiar fericită. După cum vă puteți închipui, inima mi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în spatele meu, mi-a luat geanta și a insistat să o ducă peste rampă. Desigur, după cum vă puteți închipui, am fost destul de impresionată. Adică geanta era atât de ușoară, dar Mike nu m-a lăsat să o duc eu. Lydia, Tara și Tania dispăruseră de mult, ca și copilotul. Se grăbeau toți acasă. Lydia avea, desigur, întâlnire. Și ceilalți aveau alte lucruri de făcut. Eu, pe de altă parte, se pare că eram singura fără nici un plan. Așa că m-am oferit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Interviu luat persoanelor de la spitalul Vaslui, Secția Pediatrie, salonul 11, pe 4 martie 2008 1. Bartolomei Ștefania, 14 ani, sat Protopopești, elevă în clasa a VIIIa. Părinții mei sunt plecați în străinătate de foarte mulți ai. Au mai venit în tara, dar niciodată de Paști pentru a putea lua masa cu toata familia așa cum se cuvine. Căci pentru mine, atât Paștele, cât și Crăciunul, sunt 2 sărbători în care se cuvine ca toți membrii familiei să cineze împreună. Dar, cum suntem
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
și își îndepărtase prietenii, căci, voind să ocupe regatul Neapolului, îl împărți cu regele Spaniei; și, dacă până atunci fusese singur stăpân în Italia, putând să facă ce voia, acum își luase un tovarăș pe lângă el, pentru ca ambițioșii din această tară și cei care ar fi fost nemulțumiți de el să aibă cui să i se adreseze; și, în timp ce până acum ar fi putut să așeze pe tronul Neapolului un rege care să-i fie lui tributar, acum îl îndepărta pe
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
într-un timp atât de lung și în cursul atâtor războaie care s-au purtat în ultimii douăzeci de ani, chiar atunci când a existat o armată în întregime italiană, ea s-a comportat, totuși, întotdeauna prost. Mărturie stă bătălia de pe Taro, ca și luptele de la Alessandria, Capua, Genova, Vailà, Bologna, Mestri. Dacă ilustra dumneavoastră familie ar vrea să urmeze pilda acelor oameni excelenți și să mântuie țara lor, trebuie, înainte de orice, să ne alcătuim o armată proprie, ca temelie a oricărei
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
fiul lui Boaz, fiul lui Salmon, fiul lui Naason, 33. fiul lui Aminadab, fiul lui Admin, fiul lui Arni, fiul lui Esrom, fiul lui Fares, fiul lui Iuda, 34. fiul lui Iacov, fiul lui Isaac, fiul lui Avraam, fiul lui Tara, fiul lui Nahor, 35. fiul lui Seruh, fiul lui Ragau, fiul lui Falec, fiul lui Eber, fiul lui Sala, 36. fiul lui Cainam, fiul lui Arfaxad, fiul lui Sem, fiul lui Noe, fiul lui Lameh, 37. fiul lui Matusala, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85112_a_85899]
-
le va face vinovate de închiaburire prin exploatarea țăranului sărac.... I.M. nu uită persecuțiile suferite de părinții săi, alături de alți fruntași ai satului și „amintirile” fac din el un justițiar al vremurilor actuale. Sunt luate în cătare, adesea prin lunetă, tarele văzute și nevăzute ale societății care a urmat comunismului, societate totalitară ce-i supusese părinții la nedreptăți strigătoare. Autorul radiografiază societatea noastră capitalistă cu componentele ei, în care, în loc de râuri prin care să curgă lapte și miere, fantasme visate imediat
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
înainte, marș", la bordelul din "Crucea de piatră", cum i-ar fi dus la baia comunală. 10. Am avut un vis oribil. Se pornise o furtună și, deodată, l-am văzut în curte pe profesor. M-am mirat că era tară umbrelă și am ieșit să-l poftesc în casă. "Am venit să vă operez", mi-a zis el, grăbit. Am simțit în clipa aceea că rămân fără aer. "Dumneavoastră?" "Da, eu". "Dar dumneavoastră nu sunteți chirurg", am îndrăznit. "N-are
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și Roșcova Îi Încuviința din cap cuvintele. Le prezentă pe măicuțele cele noi și ele făceau o plecăciune cînd Își auzeau numele, zîmbeau mirosind a curățenie și, cînd maica stareță pomeni de imensul sacrificiu pe care-l făcuseră părăsindu-și tara pentru a veni să-i educe pe cei mai buni copii din Peru, măicuțele deveneau serioase și-și strîngeau la piept șiragul de mătănii, aveau În jurul gîtului niște șiraguri de mătănii uriașe, care se terminau cu o frumoasă cruce neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și mi-a șters lacrimile. Despre intimitate Am trăit o vreme, în altă viață parcă, la Amster dam, într-o mansardă a uneia dintre casele fla mande din Watergraafsmeer. În restul apartamentului, clă dit pe trei nivele, locuiau pro prie tara, o poloneză, și fiica ei rubicondă. Făceau baie împreună în fie care seară, țipând și stropindu-se cu apă, noaptea poloneza bea țeapăn, de una singură, plângându-și soțul pierdut... În odaia mea cu tavan oblic aveam doar un pat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
adevărat... Nu știam atunci că solipsismul ăsta primitiv trece prin mintea a trei sferturi dintre adolescenți. Vărul meu îmi vorbea și el despre cum dăduse de nu știu câte ori la teatru, cum desena și cum scria versuri, cum cânta la chi tară câte-o noap te-ntreagă, cum își impunea să facă gesturi absurde, să spună, de exemplu, ceva pe fran țuzește vreunei țărănci bătrâne... „Dar de ce faci toate astea?“, l-am întrebat, privind cum vârfurile copa cilor nevăzuți mătură stelele la
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
Poate că, fără să vreau, îl pocnisem și pe Constantin, în gleznă. „Dacă mă gonești, plec“, a spus el mâhnit și umil. Se încovoiase de durere. A plecat. Mi s-a părut că ducea în gură puiul de câine șobolan... * Taro, un câine de 8 ani din insula niponă Hokkaidō, de cum simte în aer miros de țigară, începe să dea bucuros din coadă, să saliveze și pornește pe urmele fumătorului. Când acesta aruncă mucul țigării consumate, Taro îl stinge cu laba
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
puiul de câine șobolan... * Taro, un câine de 8 ani din insula niponă Hokkaidō, de cum simte în aer miros de țigară, începe să dea bucuros din coadă, să saliveze și pornește pe urmele fumătorului. Când acesta aruncă mucul țigării consumate, Taro îl stinge cu laba și îl înghite cu mare poftă. De asemenea el descoperă de la distanță mirosul rachiului de orez, din care, dacă i se oferă o ceașcă, o bea cât ai clipi. 18. Trăiam senzația unei anihilări uscate, sterpe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
sfredelind întunericul somnului. Tânărul întinse buimac mâna și aprinse lampa de pe noptieră. Se uită reflex la ceas: 2, 45. ― Alo! ― Domnul Alexandra Miga? ― Da. ― Sînteți singur? ― Da, răspunse încă aiurit. Cu cine să fiu? Inginerul râse. ― De obicei, bărbații tineri tară complicații matrimoniale își petrec noaptea ceva mai judicios. În sfîrșit! îmbrăcați-vă urgent! Sînteți așteptat la domiciliul părinților dumneavoastră. Vă rog să nu întîrziați. ― Li s-a întîmplat ceva? ― Deocamdată nimic, dar li s-ar putea întîmpla multe dacă nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
șosea? Nu, bineînțeles că nu. Un accident ar periclita viața ostaticilor și chiar soarta pânzelor. Acolo, în zăvoi? Con-cen-trea-ză-te, fetițo! Ce s-ar putea născoci în zăvoi?" Bătrâna calcula înfrigurată. Pe figura senină nu se citea nimic, ochii alunecau indiferenți tară să se împiedice de vreun obstacol. Scarlat insistă. ― Încearcă să te gândești. ― Degeaba! E inutil acum. Nu-mi trece nimic prin minte. ― Nici mie, rânji încîntat Dascălu. Și dacă mie nu-mi trece nici o idee înseamnă că nu există. Inginerul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în căsătorie, aveam 55 de ani. Vă dați seama, nici măcar atunci nu eram prea tânără. ― Există femei, își aminti maiorul, pentru care vârsta nu contează. ― Când nu contează, nu mai sânt femei. L-am refuzat firește, dar vă mărturisesc, nu tară oarecare strângere de inimă. ― Și totuși... ― Și totuși! Bătrâna oftă. Nu aveam dreptul să-l păcălesc. ÎI apreciez foarte mult, este un om delicat, fidel, de o mare cultură dar... Îl privi în ochi și declară senină: Prezența lui nu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
care ancorează revoltații lui Fletcher Christian, dar și teritoriul încă nedomesticit ce ascunde cruzimea rituală a canibalilor. În această aventură, Light întâlnește straniul cuplu care va fi călăuza sa în tentativa de a descifra taina mărilor Sudului. Între polinezianul tatuat Taro și temerarul căpitan Cormorant se sudează o legătură indestructibilă și eroică. Vagabond al oceanului, aventurier care nu respectă legile omenești decât în măsura în care ele nu contravin propriului său cod al onoarei și curajului, Cormorant este plămădit din aluatul pe care Pratt
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ca și cum s-ar fi rotit în unghi drept, peretele apăru în fața lui. Ajunsese în fundul peșterii. Coborî lanterna pentru a se convinge de fermitatea solului, făcu doi pași și îl începuse pe al treilea când genunchiul drept se lovi de ceva tare care îl făcu să scoată un geamăt. Din pricina șocului, lumina oscilă, în fața ochilor se ivi, într-o clipă, ceea ce părea o bancă de piatră, și imediat, în momentul următor, aliniate, niște siluete nedefinite apărură și dispărură. Un tremur violent zgudui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Tzara: „Îmi plac animalele domestice/ În menajeria sufletului tău” („Duminecă“), indicînd, desigur, fantasmele subconștientului reprimat... Contestarea mentalității tradiționaliste și apologia „valorilor negative” dau tonul acestui număr. Pentru tinerii semnatari aflați în răspăr cu „massele” manipulate, războiul apare drept revelator al tarelor unei lumi condamnate la autodistrugere: „Fără îndoială, era nevoie de un eveniment, războiul, pentru ca dorința lui Rimbaud de a «schimba viața» să stîrnească un soi de entuziasm și pentru ca revolta împotriva moralei, literaturii, evidențelor și desfășurării cotidiene a lucrurilor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de gură. Caut, nu știu ce caut. Subt stele de ieri, subt trecutele, caut lumina stinsă pe care-o tot laud. [1933] * SEMNAL DE TOAMNĂ O voce ieri din adânc s-a-nălțat amară, amară, amară. Îngeri mulți murind și-au lăsat lutul în tară. Un semn pe subt cer ieri s-a dat în cercul înșelăciunii. Apoi spre Saturn au plecat vântul, lăstunii. [1931] * SEPTEMVRIE Prin ceasul verde-al pădurii otrăvuri uitate adie. Cresc lângă ochiuri ciudate brînduși cu viață târzie. Cântecul vechi înc-o
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
să plângi când eu greșesc? Dac-ar fi pe astă lume Ceva eu să îmi doresc Ți-aș ura doar viață lungă, mamă, Să te răsplătesc! Trecut-au anii... Trecut-au anii lungi... și mulți ei vor mai trece, Iar Tara Românească poeți de seamă a dat, Din toți doar unul urcă cu suflet nepereche și simplu, Eminescu s-a chemat. Din cer a coborât cu aștrii Pe șesuri codrul a cântat, La căpătâi i-a murmurat izvorul Pe Mircea-n
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
De ghiceam de prima dată, Eram fericită toată, Că pe altul îl puneau Și jocul din nou porneau. Amintiri Gândurile nu mă lasă Și umerii greu m-apasă, Căci copilăria mea A apus precum o stea. A trecut și pe la tară Și-a lăsat pe ulicioară Glasul meu de copilaș Și surâsul pe imaș. Prin lanuri ne alergam Și pe jos mai și cădeam Și râdeam, ne ridicam, Niciodată nu plângeam. Iată că timpul a trecut Și niciodată aceste clipe Nu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
tendința să mă Îngraș; iar pe măsură ce Îmbătrânesc, devin tot mai angoasat și mai vulnerabil, semnele de respingere și de dispreț mă fac să sufăr tot mai mult. Pe scurt, nu sunt destul de natural, adică destul de animal - iar asta e o tară iremediabilă: orice aș spune, orice aș face, orice aș cumpăra, nu voi putea depăși niciodată acest handicap, căci are Întreaga violență a unui handicap natural.” Chiar din prima vacanță petrecută la maică-sa, Bruno pricepu că hipioții nu-l vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
diferite și mult mai modestă În privința recomandărilor etice. Pe de o parte, fetusului, grămăjoară de celule În proces de diferențiere progresivă, nu i se mai recunoștea o existență individuală autonomă decât cu condiția Întrunirii unui anume consens social (absența de tare genetice invalidante, acordul părinților). Pe de altă parte, bătrânul, grămadă de organe În proces de continuă dezagregare, nu se poate prevala de dreptul la supraviețuire decât cu condiția unei coordonări satisfăcătoare a funcțiilor sale organice - introducerea conceptului de demnitate umană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
termină undeva. După care mi-a zis un lucru care m-a pus pe gânduri: - Tu ești mai norocos decât oricare alt om. Chiar și decât noi, care l-am văzut pe Dogon. Tu și toți cei din jurul tău sunteți tare norocoși... Până și vrăjmașii tăi, despre care Logon mi-a spus că te urmăresc Încă de la plecare, până și ei sunt tare norocoși. - Vrei să spui că am avut noroc că am scăpat cu viață când am trecut prin inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]