2,400 matches
-
ar fi atins acel obiectiv, în cazul în care ar fi reușit să-și instaureze influență în Șerbia, de unde, prin Muntenegru și Morea, ar fi avut cale deschisă către Mediterana 246. Indiferent de intențiile lui Napoleon Bonaparte în ceea ce privește problemă poloneză, tarul și le urmărea pe ale sale. El nu putea ignoră faptul că realizarea lor nu era chiar atat de simplă, nu numai din motivele ce țineau de conjunctură politică din Europa de Nord, așa cum le-am menționat, ci chiar din cauza unui impediment
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Carl Alex Löwenhielm, trimis extraordinar al Suediei la Petersburg, catre rege, din 24 martie/5 aprilie 1812, în Sveriges Riksarkivet, Kabinettet/UD Huvudarkivet, E2D, 673, Moscovitica. ruse aveau un proiect de "rezervă", potrivit căruia, în cazul declanșării războiului cu Franța, tarul urma să se proclame rege al Poloniei, ceea ce ar fi constituit "un grand moyen de gagner de l'appui dans leș sentiments nationaux du Grand Duché de Varșovie" (s. Ven.C.)248. Teamă de consecințele pe care le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
C.)248. Teamă de consecințele pe care le-ar fi avut asupra Rusiei eșecul unei astfel de tentative, foarte posibil, de altfel, în cazul în care nu ar fi înregistrat victorii decisive în războiul cu Franța, l-a determinat pe tar să țină proiectul în discuție, în continuare, în "rezervă". Aceasta nu însemnă, totuși, ca Rusia ar fi amânat orice demers care să-i înlesnească rezolvarea, în favoarea sa, a problemei poloneze, până când ar fi fost create toate condițiile necesare. Din contră
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
la 8 aprilie, să o forțeze să încheie armistițiul. Al doilea pas în direcția dizolvării amintitei Coaliții nu a mai necesitat, însă, nici un efort militar din partea Mării Britanii, deoarece a fost făcut chiar de inițiatoarea ei, adică de Rusia. Asasinarea tarului Paul I, artizanul Neutralității Armate, si preluarea domniei de către fiul său Alexandru, la începutul lunii aprilie 1801, au creat condițiile necesare restabilirii raporturilor anglo-ruse, în parametrii în care evoluaseră până la sfârșitul anului 1799. Pe masura ce contradicțiile ruso-engleze se estompau, în aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Volume XVI, 1901, p. 712-718. 271 Cf., raportul lui Nils Gustaf Palin către rege, din 10 iunie 1809, în Sveriges Riksarkivet, Kabinettet/UD, Huvudarkivet, E2D, 225, Konstantinopel. Napoleon Bonaparte care, dată fiind evoluția raporturilor francoruse, afectate de politică poloneză a tarului Alexandru I, apărea că iminentă. Calculele diplomației britanice, dacă acestea au fost, în realitate, s-au dovedit corecte. Faza finală a războiului franco-rus, declanșat de Napoleon la 24 iunie 1812, a reactivat interesul Mării Britanii față de Nordul Europei. Condusă de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
practică a planului suedez, deoarece, odată cu degringolada Imperiului lui Napoleon, Rusia nu mai avea nevoie urgentă de colaborarea militară a Suediei, motiv pentru care a luat în considerare necesitatea apropierii de Danemarca. Încurajat, probabil, de această întorsătură produsă în politica tarului, regele danez Frederic al VI-lea a încercat, la 2 februarie 1813, să obțină sprijinul Mării Britanii, în speranța evitării pierderii Norvegiei, dar a fost refuzat. Deoarece, dat fiind faptul că aderase la alianța ruso-suedeză, guvernul britanic nu mai putea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Danemarca, si, la 9 aprilie 1813, a invitat Austria să adere la alianța anglo-ruso-suedeză282. Totodată, a avertizat și Rusia că nu se mai putea opera nici o modificare în 281 Ibidem, p. 201. 282 Ibidem, p. 204. problema Norvegiei, așa cum încerca tarul să o producă, prin determinarea Danemarcei să adere la Coaliția antifranceză, cea de a șasea, constituită, așa cum s-a constatat, în lunile februarie și iulie 1812, de către Anglia, Rusia și Suedia 283. La rândul său, Bernadotte a dat curs insistentelor
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
deci, în continuare și de Rusia care, în cazul în care s-ar fi decis să acționeze ar fi făcut-o împotriva Franței, deoarece "elle était résolument contraire aux Varsoviens, leș seul véritables alliés de Napoléon"308. Dezamăgit de conduită tarului, Napoleon a hotărât să nu mai conteze pe alianță cu Rusia, decizie care semnifică "la fin de Tilsit"309. Rusia s-a decis, totuși, să intre, parțial, în acțiune. Generalul Golițân a pătruns, la 3 iunie 1809, în Galiția, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
diplomatice austriece. Nemulțumirea acestora față de decizia în discuție a fost exprimată, si inca într-o manieră lipsită de orice precauție diplomatică de generalul Kobler, trimis de împăratul Francisc al II-lea la Petersburg, cu misiunea de a-l invită pe tarul Alexandru I la Viena, unde urma să se deschidă lucrările Congresului de pace. Căci, potrivit celor relatate de Löwenhielm, generalul a exprimat acea stare de spirit, cu voce tare, în mod intenționat, pentru a fi auzit, cu prilejul unei conversații
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
lucrările Congresului de pace. Căci, potrivit celor relatate de Löwenhielm, generalul a exprimat acea stare de spirit, cu voce tare, în mod intenționat, pentru a fi auzit, cu prilejul unei conversații cu nepotul diplomatului suedez, în timpul unei reuniuni organizată de tar, si, deci, în prezența acestuia. Astfel, el i-a declarat "qu'il était fort aise de leș terminées (problemele legate de criză norvegiană n. Ven. C.) à la satisfaction du Monseigneur le Prince Royal (Bernadotte n. Ven.C.) mais que
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
confruntările militare de pe Continent. Bazată pe 317 Ibidem. 318 Cf., raportul lui Löwenhielm către Engeström, cancelarul Suediei, din 3 august/12 septembrie 1814, în Sveriges Rikarkivet, Kabinettet/UD Huvudarkivet, E2D, 678, Moscovitica. 319 Loc. cît., fond cît.; la rândul său, tarul nu s-a lăsat dator, exprimându-și, tot în public, "même devant des étrangers", opinia despre, "l'Armée Autricheienne même d'une manière qui prove le peu de cas qu'il en fait" (cf., loc. cît., fond cît.). menținerea celor
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
inserat în instrucțiunile în discuție și unul ce sugerează atenția acordată de Prusia și raportului de forțe din Europa de Nord. În context, se afirma că "c'est le cabinet de Berlin qui le premier a ouvert leș eux à ce prince (tarul Paul I n. Ven.C.) sur la nécessité d'élever un contrepoids au despotisme maritime de l'Angleterre", despotism care se exercită, în egală măsură, atât în Marea Nordului, cât și în Marea Baltica (s. Ven.C.)321. În aceeași ordine de
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
intre în război împotriva Franței, alături de Anglia și, eventual, de Suedia, deoarece s-ar fi declanșat, astfel, evoluții ale situației politice din Nordul Europei care ar fi scăpat de sub controlul Prusiei. Ceea ce nici nu a fost dificil de realizat, pentru că tarul Alexandru I era decis să nu se alăture Angliei. Dacă pericolul că ostilitățile francoengleze să se fi extins și în Nordul Europei, din cauza acelor "incartades inconcevables" ale regelui Suediei, era minim, datorită și atitudinii ferme adoptată de Prusia 338, în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
fiind deosebit de grav de către Girolamo Lucchesini. Deoarece, potrivit informațiilor sale, proiectele în discuție fuseseră incluse în articolele secrete ale tratatului de pace franco-rus, din 20 iulie 1806, dar care nu a intrat în vigoare, pentru că nu a fost ratificat de tarul Alexandru I. Cu toate acestea, diplomatul prusian îl sfătuia pe rege să plece urgent la Petersburg, pentru a-l convinge pe tar să nu dea curs acelor planuri urzite de Napoleon, pentru a izola Prusia 343. În acel context, marcat
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
franco-rus, din 20 iulie 1806, dar care nu a intrat în vigoare, pentru că nu a fost ratificat de tarul Alexandru I. Cu toate acestea, diplomatul prusian îl sfătuia pe rege să plece urgent la Petersburg, pentru a-l convinge pe tar să nu dea curs acelor planuri urzite de Napoleon, pentru a izola Prusia 343. În acel context, marcat de deteriorarea raporturilor cu Franța, Prusia a aderat la cea de a patra Coaliție antifranceză, constituită în 342 Deci, "ce n'est
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Prusia a aderat la cea de a patra Coaliție antifranceză, constituită în 342 Deci, "ce n'est absolument qu'en faveur de ce système que leș affaires du continent intéressent l'Angleterre", (cf., scrisoarea lui Friedrich Wilhelm al III-lea către tarul Alexandru I, din 23 iunie 1806, în ibidem, p. 474). 343 Cf., ibidem, p. 505. luna iulie 1806, de către Anglia și Rusia, cu scopul de a-și redresa pozițiile în spațiul german și în Europa de Nord, grav afectate de politică lui
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Dimitrie A. Sturdza și C. Colescu-Vartic, op. cît., p. 557-558. de Nord, altfel spus, de a salva Prusia de la o iminentă dezmembrare ce se profila, mai ales după victoria armatelor franceze, comandate de Napoleon Bonaparte, asupra celor ruse, comandate de tarul Alexandru I, la Friedland, la 14 iunie 1807, victorie după care au început tratativele de pace franco-ruse, încheiate la Tilsit. Că unul ce jucase rolul principal în încheierea Convenției de la Bartenstein, Hardenberg nutrea speranța că avea să joace același rol
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
imaginea Suediei în opinia cerurilor conducătoare otomane au fost subminate, de asemenea, de politică oficială a țării sale. Aderarea Suediei la Convenția de Neutralitate Armata, realizată în anul 1780, din inițiativa Ecaterinei a II-a, reînnoita, în anul 1800, de tarul Pavel I, 105 Cf., raportul său către rege, din 10 septembrie 1799, în loc. cît., doc. nr. 4; pentru interesul manifestat de Suedia față de evoluția raporturilor Porții Otomane cu Rusia și cu Anglia, vezi și doc. nr. 7, din 11 noiembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Gustav al IV-lea Adolf a făcut eforturi pentru a le aplana, eforturi privite cu suspiciune de autoritățile centrale ale Rusiei și din cauza că regele suedez înființase o nouă unitate militară căreia îi atribuise denumirea de Gardă Finlandeză. În replică, tarul Alexandru I a ordonat, între altele, construirea a încă unei fortărețe pe granița finlandeză, ceea ce a provocat, după unele informații, si deplasări de populație în zonă111. Deși diferendul nu a avut urmări negative, în planul raporturilor dintre cele două state
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Rusiei n. Ven.C.) șont au contraire une des causes principales pour faire la paix" și pentru Poartă Otomană (s. Ven.C.)164. Continuând firul argumentației, diplomatul suedez a ajuns la concluzia că "leș 3 (sic!) Souverains (adică regele Suediei, tarul și sultanul n. Ven.C.) doivent à présent considérer leurs intérêts 159 Cf., raportul lui Nils Gustaf Palin către Engestrom, din 10 ianuarie 1812, și către rege, din 25 februarie 1812, în loc. cît., E2D, 226, Konstantinopel. 160 Cf., Protocolul conferinței
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
110 Cf., raportul lui Ignatius Mouradgea d'Ohsson către rege, din 10 iunie 1797, în Europe and the Porte, Vol. I, p. 333. 111 Loc. cît., p. 310. Ministre de Second rang, porteur des lettres de félicitations du Sultan", adresate tarului 112. Pavel I mai făcuse, însă, așa cum circulau zvonurile, un gest care a intrigat, pur și simplu, divanul, de vreme ce nu-i înțelegea adevăratele motivații. Anume, se pretindea că ordonase să fie puși în libertate 12.000 de prizonieri polonezi, luați
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
luptelor cu insurgenții comândați de Tadeusz Kosciuszko, si care au putut, astfel, să se întoarcă în patria lor. Dând frâu dorinței de a vedea Rusia separată, total, de partenerii săi la împărțirile Poloniei, otomanii erau tentați să creadă că scopul tarului era "d'obliger par là leș deux autres Cours Co-partageantes à suivre son Exemple, de relever leș esperances des Polonois, de leș porter à une entreprise tendante à leurs reintegration, de ressusciter la Pologne, et de lui donner pour Roi
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Totuși, cooperarea militară otomano-rusă a devenit realitate, flotele lor fiind trimise spre fostele insule venețiene, deja la începutul lunii octombrie 1798, deci înainte că această colaborare să fi fost consacrată de un act juridic internațional 133. La 16 octombrie 1798, tarul l-a autorizat pe Tamara să propună Porții Otomane bazele viitorului tratat de alianță. Potrivit informațiilor deținute de regele Prusiei, Poartă propusese Rusiei încheierea nu a unei alianțe bilaterale, ci a unei triple alianțe, otomano-rusoengleză, la care să fie invitată
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
europene a Porții Otomane vizând acel obiectiv, si anume Franța. Stare de fapt exprimată de articolul XII, în virtutea căruia alianță defensivă trebuia să constituie nucleul creării unei contraponderi "politique et nécessaire pour le maintien de la tranquillité générale"; motiv pentru care, tarul și sultanul "ne manqueront pas d'inviter S.M. l'empereur roi de Bohéme et de Hongrie, leș rois de la Grande Bretagne et de Prusse, ainsi que tous leș autres potentats à accéder à ce traité dont le but est și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
formula preconizată de Poartă. După cum se știe, nemulțumit de modalitatea în care se desfășura colaborarea militară în cadrul celei de a doua Coaliții, Pavel I a abandonat-o, în luna februarie 1800. Mai mult chiar, datorită agravării crizei din raporturile ruso-engleze, tarul a instituit embargoul asupra tuturor vaselor și bunurilor engleze aflate în porturile rusești, iar la 28 august 1800 i-a invitat pe regii Suediei, Danemarcei și Prusiei să colaboreze în scopul reactivării vechii coaliții, denumită Neutralitatea Armata, constituită în anul
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]