2,611 matches
-
mare, din scânduri late. Ocolul se putea muta de două trei ori din loc, pentru a gunoi (îngrășa) și alt ogor, cu îngrășământ natural de oi. Ocolul era păzit de 2-3 câini ciobănești, care ajutau și la mânarea oilor pe tarlale. Stâna și ocolul erau luminate de câteva felinare, care ardeau toată noaptea. Prin rotație, ciobanii făceau de serviciu și noaptea, păzind stâna și oile. Ei aveau niște bâte mari de lemn, ce le serveau ca arme de apărare, în caz
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
și sare și dădea putina la rece, în beci. Urda rămânea pentru mămăliguță rară și ne strângeam toți în jurul ei, la masă, servind din produsul oilor noastre. Toamna, târziu când dădea bruma și oile nu mai aveau ce paște pe tarla, se desfăceau stânele. Un străjer de la primărie bătea toba și anunța data când sătenii să se prezinte la stână, după oi. Ca să fie recunoscute mai ușor de proprietari, oile purtau diferite însemne. Ale noastre aveau canafi roșii în urechi. Altele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
citindu-și liniștit jurnalul. O viziune a viitorului nu prea Îndepărtat. La noi, În Bărăgan, fermierul Mihail Eremia, de la gara Ciulnița, Îmi povestea În 1935 cum mergând În control pe câmp s-a speriat văzând tractorul arând singur. Pe o tarla lungă, cu pământ bun, ușor, pe o zi călduroasă și cu praf, tractoristul se Învoise cu ajutorul său să pună tractorul În brazdă să-l lase să meargă singur, ei așteptând câte unul, la un cap al tarlalei. Băieți ingenioși, dar
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
singur. Pe o tarla lungă, cu pământ bun, ușor, pe o zi călduroasă și cu praf, tractoristul se Învoise cu ajutorul său să pună tractorul În brazdă să-l lase să meargă singur, ei așteptând câte unul, la un cap al tarlalei. Băieți ingenioși, dar nu-i interesa costul tractorului și reparațiile. La acea dată În Illinois și Iowa peste 50% din fermieri lucrau cu caii. În SUA boii nu sunt folosiți la muncă. Cum am spus, totul se făcea prudent. Un
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
la domiciliul familiei mele locot. major de securitate Mihai Voicu de la Iași, care a ordonat sechestrarea bunurilor subsemnatului, compuse dintr-un imobil cu patru camere, un cal, șase oi și 3,80 ha de pămînt; pămîntul a fost inclus în tarlaua colhozului din Horlești, iar calul și oile au fost ridicate și duse la colhozul "Drumul lui Lenin" din satul Lungani, comuna Voinești, jud. Iași; în luna august 1958 comuniștii ne-au adus în casă Postul de Miliție și Agenția poștală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ticsite de paturile albe ale bolnavilor. Afară mama se uita la ce-a rămas din acareturi. Într-un colț un cireș mare și mult ramificat ne indica, îmbătrânit și singuratic, locul de unde începe livada. Tăiată, făcuse loc, prin asociere, unei tarlale contopită și ea în ogorul mare și întins al colhozului. Nu departe, la ieșirea dintr-un salon al bolnavilor, am auzit glasul strident al unei asistente medicale care lua la rost, în rusește, o infirmieră: Dar ți-am spus ieri
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
menționez și sprijinul permanent ce trebuia acordat liceelor de specialitate din Moldova. Practic, cadrele didactice erau mai mult plecate din facultate decât În amfiteatre și săli de lucrări. De altfel, Angelo Miculescu propunea ținerea a 80% din prelegeri la capătul tarlalei sau a grajdului și doar 20% În amfiteatre și laboratoare. Au fost zadarnice intervențiile noastre la plenarele județene cât și sesizările Brigăzilor de informare și control ale Asociației Studenților, sau chiar ale comitetului central. Tineretul trebuia să Învețe să muncească
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
observat totul suflând în fluierul intransigenței. Cred că această postare l-a făcut enervant pentru multă lume, colegii săi, universitarii ieșeni, au pregătit Marea Revoluție din Decembrie votând, în mare parte, în 1989, eliminarea sa din universitate și trimiterea pe tarlalele învățământului... preuniversitar. Atunci, grozăvindu-ne noi în fața propriilor conștiințe, Aurel Dumitrașcu și eu, am trimis câte o scrisoare-protest pe adresa rectorului Universității din Iași și a decanului de la filologie deplângând soarta instituției care își permitea să se dispenseze de capacitatea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dragă Adriane, până și ție, aflat la doar... două-trei străzi de Sighet, constat că nu prea le ai cu grupările. O spui totuși bine că "părem" o grupare coerentă, este doar așa, a "părea", pentru că fiecare face ce face pe "tarlaua" lui. Știi că Laurențiu Ulici a fost în Baia Mare de doar ... trei sau patru ori în peste 50 de ani? Știi că Laurențiu Ulici își dorea o filială a USR nu în Baia Mare ci la Sighetul Marmației? Știi că Laurențiu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ai mâncat din pomul despre care Îți poruncisem: «Să nu mănânci deloc din el», blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ți scoți hrana din el În toate zilele vieții tale;” (Geneza, 34.17). Un agroecosistem, adică tarlaua și cultura propriu-zisă, este, paradoxal, Încă un loc smuls naturii. Pentru că acolo omul are pretenția de a exista o singură specie, ca producător primar, și doar el Însuși drept consumator, adică biocenoza sau modul de manifestare a Vieții, este exclusă
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și inconștientă, împiedicându-ne frecvent de rugii de mure care se întindeau pe toată suprafața miriștii, asemenea unor liane din jungla inospitalieră, dar crescute pe orizontală. Praful drumului, înfierbântat la maximum, ne ardea tălpile desculțe, pișcate de miriștea nemiloasă de pe tarlalele de grâu recent secerate. În fața ușii holului, cuplați doi câte doi, coboram "combustibilul" din spatele nostru, depunându-l pe pământ cu deosebită precauție spre a nu se sfărâma. Of, Doamne! Eram terminați. "Lăsați copiii și nu-i opriți să vină la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și nici nu avea cum să vadă țurțuroiul ăla caraghios format dintr-o reacție firească prin combinarea respirației calde cu zăpada viscolită. Terenul pe care mergea era plat, fără denivelări și fusese semănat cu grâu. Însă, în toamnă, nu toată tarlaua fusese transformată în ogor. Ajunseseră cu aratul până aici, la doi sau trei metri, unde mama abia-abia își mai deplasa corpul, continuându-și interminabilul rond. Ultima brazdă a plugului crease o adâncitură, o denivelare vizibilă cu ochiul liber doar ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
combustibil. Sursa noastră de producere a căldurii după cum ați aflat deja era constituită din trei elemente: tizic, tulpini de floarea-soarelui și de bumbac. Tizicul și tulpinile de bumbac se aflau complet sub stratul de zăpadă. Mai rămânea în discuție doar tarlaua de floarea-soarelui, care nu fusese arată și de pe care se mai puteau ciuguli niște resturi vegetale sub formă de bețe uscate. Dar acestea erau seci și îngropate o jumătate de metru în stratul de omăt viscolit pe câmp și trebuiau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
locuiau părinții mamei mele, se afla ferma regală „Iepurași” care avea o gospodărie anexă și în satul Râmnicelu. În aceste ferme se făcea agricultură cu oameni calificați, cu ingineri agronomi și cu medici veterinari. Pământul acestor ferme era împărțit în tarlale despărțite prin plantații de salcâm, pentru ca iarna zăpada să se oprească pe ogoare. La ferma „Iepurași” erau turme mari de oi din rasa merinos, iar la „Vraghia” (secția din Râmnicelu) se creșteau cai de rasă pur sânge arab. În cadrul acestor
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
o astfel de vreme nimeni nu va mai veni prin comună, așa că stăteam relaxați la o cafea: primărița, vicele și cu mine. Ca din senin, în birou a intrat secretara de la județ, însoțită de instructor. Erau nervoși, deoarece găsiseră o tarla cu porumb necules. Dacă n-ați putut scoate țăranii să culeagă porumbul, ia mergeți voi, toți cei care stați în birou la căldură, și culegeți porumbul, apoi aduceți-l la primărie! Dacă trece primul secretar și găsește porumb necules pe
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
ne-am fi dus eram urmărite și orice am fi făcut era raportat secretarului de județ sau celor care răspundeau de respectiva localitate. Pentru că a doua zi se declanșa campania de recoltare a păioaselor trebuia să fiu la Ghiduleasa, pe tarla, odată cu răsăritul soarelui. Am servit o masă îmbelșugată, cu pui la grătar și brânză de oi cu mămăligă, am stat de vorbă, am cântat și am spus bancuri. După miezul nopții, am mers să dorm pentru câteva ore într-o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
să urc în mașină. A oprit la sediul C.A.P.-ului unde era un pat cu saltea de paie pe care dormea paznicul de la sediu și mi-a spus să stau acolo, iar dimineață, la răsăritul soarelui, să fiu pe tarla. Câinele paznicului, care avea obiceiul să doarmă pe pat, s-a dat jos nemulțumit și s-a ghemuit pe podeaua lipită cu lut. Puricii însă, bucuroși de oaspeți, au tăbărât pe mine, astfel încât răsăritul soarelui a fost o mare bucurie
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
mă părăsească și m-au însoțit întreaga zi. Se pare că nici secretara nu a plecat din sat. A rămas la inginerul-șef, în camera de oaspeți, într un pat alb ca neaua și apretat. Dimineață când am ajuns pe tarla, la răsăritul soarelui, era deja acolo. GRÂU PENTRU TOATĂ LUMEA Cât ținea campania de recoltare a păioaselor, trebuia ca în fiecare zi, la răsăritul soarelui, să fiu pe tarla, să mănânc din 68 mâncarea adusă tractoriștilor, să beau apă caldă acolo
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
un pat alb ca neaua și apretat. Dimineață când am ajuns pe tarla, la răsăritul soarelui, era deja acolo. GRÂU PENTRU TOATĂ LUMEA Cât ținea campania de recoltare a păioaselor, trebuia ca în fiecare zi, la răsăritul soarelui, să fiu pe tarla, să mănânc din 68 mâncarea adusă tractoriștilor, să beau apă caldă acolo, sus, pe deal și să plec ultima. Oamenii munceau din greu iar seara erau obosiți și nu-i interesa dacă eu eram sau nu acolo sau în altă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
pentru ca toată lumea să aibă de unde lua. Cel mai mult luau șefii. Era o ciupeală măruntă la nivel de simplu cooperator și o afacere mare la nivel de conducere de C.A.P., aceasta cu acte în regulă. Prezența noastră acolo, pe tarla, nu era decât un paravan pentru ca afacerea să meargă strună și toată lumea să fie mulțumită. Eram prea noi în funcție pentru a cunoaște ce se întâmplă cu adevărat și asta le convenea tuturor de minune. Era și o vorbă foarte
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
plantele care se cultivau în acea zonă de deal, pentru a mă familiariza cu termenii și a nu face gafe atunci când eram obligată să iau cuvântul în adunările de la C.A.P. Mă întrebam adeseori de ce trebuie să mergem noi pe tarlale, să ne ocupăm de agricultură, când erau ingineri, economiști, tehnicieni și oameni pregătiți în acest domeniu. Se fura. Toată lumea fura. Când se recoltau păioasele, cei care aveau atelaje puneau sacii cu boabe sub paiele din căruță, femeile își puneau în
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
grâu la inginer acasă, la șefii de echipă și apoi la ei. Pe câmp, ca din întâmplare, erau lăsate movilițe de boabe de la combină. Seara erau adunate de către copiii trimiși de părinți la cules de spice. La culesul porumbului, în mijlocul tarlalei, unde acesta era mai frumos, era lăsat necules intenționat pentru a se reveni și a-l culege. Din grămezile uriașe de porumb recoltat mecanic, noaptea, se vindea de către șefi în complicitate cu paznicul, care nu era membru de partid. Dacă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
oile C.A.P.-ului. Mare parte din mieii fermei pe care o administrau tot la piață ajungeau, iar banii, în buzunarele lor. „CE FEL DE CÂNEPĂ E ASTA?” Mari discuții a stârnit anul acela o cultură de cânepă pe o tarla aflată la intrarea în comună, lângă șosea. Creștea cânepa de la o zi la alta. Era atât de mare și de frumoasă, încât semăna cu o pădure. Nu mai văzusem niciodată, pe unde am umblat, așa o plantă. Am căutat cărți
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
noua funcție. Am executat ordinul secretarului de județ și am schimbat șeful de echipă cu altul, care mai avea nevoie de șase luni pentru a face vechimea necesară ieșirii la pensie. A doua zi, după numirea noului șef de fermă, tarlaua pe care fusese acea cultură era pustie, ca și cum nimic nu ar fi fost pe ea, iar cânepa a dispărut până la ultimul fir. Am întrebat sătenii unde a dispărut într-o noapte toată cânepa. Pe locul unde fusese cultura de cânepă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
farurilor de la tirurile care veniseră să încarce planta. Aceasta, odată tăiată și încărcată, a dispărut cu tiruri cu tot, fără ca nimeni să știe ce destinație a avut. Dacă, alteori când se făceau lucrări agricole, noaptea eram obligată să fiu pe tarla, de data asta nimeni nu mi-a cerut să fiu prezentă. La scurt timp, tractoarele au arat locul și au fost însămânțate plante furajere. 105 Capitolul III PRIMĂRIȚA Vineri, 22 decembrie 1989 Îmi beau cafeaua distrată și fără chef de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]