1,408 matches
-
de-a dreptul tangibilă intimitatea pe care o Împărțiseră și avu darul să-i tulbure mai mult decît ar fi crezut. Apartamentul minuscul nu adăpostea nici o ascunzătoare, Îi dădură ocol rapid. Marie se instală În fața computerului lui Ryan și apăsă tastele, dar ecranul afișa mereu același mesaj: acces refuzat. În timp ce Lucas termina de scotocit prin dulăpioarele din bucătărie, ea frunzări cîteva cărți. Pe pagina de gardă a uneia din ele, ceva o intrigă. - Vino să vezi! Vino, te rog! Se aplecară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În felul acela. - Ce face? A Înnebunit! - Pierric! Se năpustiră amîndoi, Lucas o potoli cu mare caznă pe Yvonne, În timp ce Marie, Îngenuncheată lîngă trupul de-acum inert, constata că Pierric Își pierduse cunoștința. - Are pulsul foarte slab! Lucas acționa deja tastele mobilului. - Morineau! Fersen la aparat... Cheamă elicopterul Protecției civile, avem un rănit În stare gravă În fața fabricii Le Bihan... Bulversată, Marie se Întoarse spre Yvonne care, Încătușată de către Fersen, privea În zare, de parcă nu se simțea cu nimic implicată. - Gwen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
voce Nicolas... - Ne-a manipulat pe toți. Marie era cuprinsă de o senzație de mînie și de scîrbă totodată. Doar necesitatea de a Înțelege totul, de a lega toate firele, o silea să continue; se așeză În fața computerului și manevră tastele. - CÎnd mă gîndesc cum făcea pe cretinul! Așa-zis incapabil să se servească de Internet... Poftim, vino să vezi! Stéphane s-a conectat de mai multe ori pe site-uri specializate În iluzie și magie! Făcu clic pe ultimul site
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Clachez de fiecare dată când mai e o secundă până să se facă legătura ; arunc telefonul de parcă aș fi scăpat la mustață dintr-o chestie pe viață și pe moarte. În cele din urmă însă mă sforțez să apăs pe taste și să nu închid. Dacă nu fac asta, n-am să știu niciodată. Pot foarte bine să vorbesc cu Arnold. Pot să-mi țin capul sus. După ce sună de trei ori, Lara ridică receptorul. — Biroul lui Arnold Saville. Mi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
angajat sîrguincios. Mă străduiesc să fac totul cît de bine pot și nu trag chiulul decît foarte rar și atunci cu promoția aia la echipamentul sportiv am stat chiar și peste program și am organizat și tombola de Crăciun... Apăs tastele cu putere, din ce În ce mai aprinsă la față de agitată ce sînt. — Emma. Paul se uită cu subînțeles spre ceasul de la mînă. — Da. Trag aer În piept adînc și mă ridic. N-am să-l las să mă dea afară. Pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nazismului. Am întrebuințat o asemenea mașină de scris în Germania pe toată durata războiului. Ori de câte ori am avut ocazia să scriu despre Schutzstaffel, ceea ce am făcut adesea și cu entuziasm, n-am folosit niciodată abrevierea „SS“, ci am apăsat întotdeauna pe tasta cu semnul mult mai de temut și magic al fulgerelor gemene. Istorie străveche. Mă înconjoară istoria străveche. Deși temnița în care-mi putrezesc oasele este nouă, multe din pietrele zidurilor ei, mi s-a spus, au fost cioplite pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
soiul: întreținere, reparații, reciclare și, ceea ce-l interesa pe Samuel, programe de recuperare psihologică. Butonul favorit, amânarea comunicațiilor, fu dezactivat. O liniște efemeră se lăsă peste pupitru. Înainte ca radioul să-l strige din nou, Samuel lovi cu precizie două taste galbene. Din difuzoarele răspândite prin toată nava ieșiră vorbele plictisite ale operatorului de serviciu. Nu l-am mai auzit, e mai mult ca sigur un începător, unul care face ore suplimentare. Înainte erau cincizeci de inși, lingviști, antropologi, tehnicieni, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fișierul capilar, care descria culoarea și forma părului. O după-amiază petrecută pe malul unei mări galbene, fără valuri și vânt, în timp ce Margareta intra în apă și se juca cu niște viermișori; aplecat asupra terminalului, Samuel înjura și bătea disperat în taste. Descifrarea fișierului capilar îi dădea speranțe, însă nu reușea deloc să avanseze. Ridica privirile și o vedea pe nevastă-sa spunând ceva și blocându-se. Samusamusamusamusamusamu, striga ea, brațele i se mișcau încet, în traiectorii ce se repetau, pleoapele i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Cavendish. Toți operatorii erau ocupați. După ce a ascultat de la cap la coadă cele Patru Anotimpuri ale lui Vivaldi, care păreau a fi interpretate la un soi de xilofon electronic așezat pe fundul unei pubele, Amanda continua să se holbeze la tastele telefonului. Pe la jumătatea piesei Muzică pentru focurile de artificii, o operatoare a intrat pe linie. —Cum adică nu mă puteți interna azi? a urlat Amanda șaizeci de secunde mai târziu. Eu trebuie să vin pentru o nenorocită de cezariană electivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu înțelegea cum de tactica asta atât de evidentă și de simplă nu-i venise în minte mai devreme. Era clar că sarcina îți năclăia creierul. Slavă Domnului că acum nu mai era gravidă. În timp ce Amanda ofta fericită și apăsa tastele laptopului conectat la Internet care făcea parte din serviciile oferite de Cavendish, Hugo, care stătea într-un fotoliu îmbrăcat într-un material cu aspect de tapiserie, poziționat în fața ferestrei uriașe care dădea înspre terenul de golf, a lăsat în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
intenții bune, a început doamna Duffield în mod previzibil. Nu numai că are intenții bune, a atacat imediat Alice. Dar și face lucruri bune. Trăiește în conformitate cu principiile lui. Mama lui Alice a pus o mână liniștitoare- acum fără inelul din taste de calculator, a sesizat supărată Alice - pe mâna ei. — Nu e nevoie să fii atât de defensivă. Sincer vorbind, draga mea, uneori te porți ca o adolescentă. Eu nu vreau să-ți pun decât o întrebare. Ai putea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să fie totul normal din moment ce anormalitatea dansează peste tot în jurul nostru? Înainte de dispărea cu totul în pământ, trăgea draperia la loc și acoperea ferestrele pentru a nu mai vedea ruperea de nori. Se așeza la birou, în fața laptopului, și lovea tastele furibund. Lucra de câteva luni la ceea ce el numea - așa cum fac scriitorii ratați - romanul vieții... Personajul principal era un agent imobiliar care descoperea absolut întâmplător un geamantan plin cu bani și sfârșea prin a se sinucide fiindcă nu găsea modalitatea
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
va alege praful de tot acest scenariu, iar urmarea va fi că vei sfârși - crede-mă pe cuvânt - prost. Nu înjură. Dar strânse buzele ca și cum ar fi dorit să le lipească unele de altele, pentru totdeauna, apoi începu să lovească tastele laptopului, cuprins subit de o isterie literară pe care nu o mai resimțise din zilele sale de așazisă glorie, iar dansul cuvintelor care se chemau unul pe celălalt îi umplu privirea, dându-i o stare de amețeală profundă... * „... după ce se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
un Camel...” Merse din nou la fereastră. 10 minute. De ce nu? Am timp să mai beau un pahar. Am timp să mai scriu un paragraf. În 10 minute scap și de voi. Reveni la birou și începu să lovească furios tastele calculatorului. Totuși, zâmbea... Din spatele său, vocea Magicianului nu se lăsă așteptată prea multă vreme. Părea că posesorul ei stătuse la pândă, iar acum venise momentul să atace decisiv. - Intuiesc că le pregătești un sfârșit pe cinste celor doi. Mărturisesc că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
dracu`, Magicianule, bombăni, degeaba stai picior peste picior, laptopul are baterie bună, rezistă, acum vor veni și cei care vor lega firele alea rupte, care-i problema? I se păru că Magicianul dă din mână a lehamite. Iar el plezni tastele laptopului cu lăbuțele de iepure orgolios și scrise (evident) că autoritățile făcură tot posibilul pentru ca situația să revină, repede, la normalitate, în acel cartier prin care trecea o furtună asemănătoare cu un cuțit bine ascuțit... După câteva minute, ceasul din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
aruncând din când în când priviri îngrijorate către ferestrele mari care lăsau să se vadă norii negri și fulgerele decise să sugrume cu gheare de foc întreaga lume. * Cursorul pâlpâi indiferent. Apoi reapărură cuvintele, iar laptopul continuă să scrie, cu toate că tastele rămâneau nemișcate. Din când în când, salvarea automată împiedica pierderea vreunei... idei. Dacă nu cumva însăși această ipoteză conform căreia un aparat poate să aștearnă propriile idei în format word rămânea doar o altă aberație. * Afară fulgeră, un tunet făcu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să fie totul normal din moment ce anormalitatea dansează peste tot în jurul nostru? Înainte de dispărea cu totul în pământ, trăgea draperia la loc și acoperea ferestrele pentru a nu mai vedea ruperea de nori. Se așeza la birou, în fața laptopului, și lovea tastele furibund. Lucra de câteva luni la ceea ce el numea - așa cum fac scriitorii ratați - romanul vieții... - La dracu`! Fu zguduit de un spasm. Roti privirile prin cameră, simțind cum transpirația îi curge pe la tâmple, în firișoare care căutau împreunarea, apoi privi
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
doar din camera noastră Într-o cameră adiacentă, largă, cu pereții albi. roibu m-a invitat să mă așez și mi-a oferit o țigară. — Trebuie să așteptăm puțin, mi-a comunicat el, formând precipitat niște interioare la telefonul cu taste jegoase de pe masă și indicându-mi anticipativ o cutie de șervețele așezată pe o tejghea Îngustă de lemn din fața geamului. Am luat un șervețel și am Început să-l Învârt În mână, bucurându-mă de moliciunea ospitalieră a hârtiei, În
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
În studenție și le păstra acolo pentru vremurile când propriii lui copii vor avea nevoie de ele). — Știu că Într-o bună zi, poate chiar pe acest laptop, vei scrie povestea iubirii noastre, mi-a spus el, mângâind Încuraja- tor tastele, ca pe un aliat de nădejde, În timp ce eu m-am cutremurat de fiorul viitorului, ca și cum cineva ar fi clătinat din greșeală, nepermis de mult, cortina foarte fină care desparte trecutul de prezent. Într-o zi, Jan, partenerul meu de la cursul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
doar din camera noastră într-o cameră adiacentă, largă, cu pereții albi. Roibu m-a invitat să mă așez și mi-a oferit o țigară. — Trebuie să așteptăm puțin, mi-a comunicat el, formând precipitat niște interioare la telefonul cu taste jegoase de pe masă și indicându-mi anticipativ o cutie de șervețele așezată pe o tejghea îngustă de lemn din fața geamului. Am luat un șervețel și am început să-l învârt în mână, bucurându-mă de moliciunea ospitalieră a hârtiei, în
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
însuși în studenție și le păstra acolo pentru vremurile când propriii lui copii vor avea nevoie de ele). Știu că într-o bună zi, poate chiar pe acest laptop, vei scrie povestea iubirii noastre, mi-a spus el, mângâind încurajator tastele, ca pe un aliat de nădejde, în timp ce eu m-am cutremurat de fiorul viitorului, ca și cum cineva ar fi clătinat din greșeală, nepermis de mult, cortina foarte fină care desparte trecutul de prezent. Într-o zi, Jan, partenerul meu de la cursul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cele mai grele. Cel putin, de una nici nu știu de unde să mă apuc... Acum, taci! Tac. Afară e înnorat: o cupola vineție, joasă, metalică. Munții se văd ca niște fantome cenușii. Mă zgribulesc și mă așez la computer. Chiar dacă tastele sunt reci, monitorul parcă arde... Și oare de ce simt un sentiment de vinovăție strecurându-se de fiecare data cand pornesc mirc- ul? Că atunci cand privirile mi se agață de un fruct frumos - dar oprit... Dragă Vick, Mă bucur că te-
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
avea cartea de identitate, două bancnote a câte cinci lei și telefonul mobil. Cu acesta se obișnuise să lucreze. Cunoștea acele câteva numere de telefon pe care le folosea frecvent pe de rost, așa cum cunoștea și poziția exactă a fiecărei taste. Simțul tactil, foarte dezvoltat, nu-l dezamăgise niciodată. Miresmele ce pătrundeau prin fereastra pe care îi plăcea să o țină deschisă îl ispitiseră. Simțind că cerul este senin, semn că toată ziua va fi frumoasă, a hotărât să meargă mult
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
este bine să procedez? Te rog, învațămă!” După alte secunde de tăcere, îl privi adânc în ochi și aprobă prin mișcarea afirmativă a capului. El făcu semn ospătarului și ea se ridică de pe scaun. Își scoase telefonul din geantă și tastă. - Bună, mami! Ce faci?... O, ce bine!... Cum se simte Iustin?... Da, da!... La o cafea, cu Eugen... Venim noi să te luăm, mami... De ce? ... Nu contează... Vrei tu așa?... Te descurci?... Da, este stație de taxi lângă spital... Bine
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
aparține integral. nu o împart decît cu ecranul devenit un fel de oglindă abisală a ființei mele și cu tastatura pe care îmi alunecă degetele. De cînd am învățat să scriu după metoda oarbă, adică fără să mă uit la taste, existența mea a devenit un fel de pîlnie : mă scurg direct din creierul meu pe ecran. De ani de zile nu mai scriu pentru ceilalți, scriu doar pentru mine, pentru senzația de uluire resimțită în fața acestui spectacol : ceea ce iese din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]