97,628 matches
-
21 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Petru Movilă s-a născut la 21 decembrie 1596 la Movilești într-o familie de neam. Tatăl său, Simion Movilă, a domnit în Țara Românească (1599-1601) dar și în Moldova (1606-1607). Unul din frații tatălui său, Ieremia, a domnit în Moldova (1595-1606) iar celălalt, Gheorghe, a fost episcop de Rădăuți (1577-1588) și mitropolit al Moldovei și Sucevei (1588-1591; 1595-1605. Mama sa se numea Marghita și era o prințesă poloneză. După moartea tatălui său, peregrinează un
SF. IERARH PETRU MOVILĂ, MITROPOLITUL KIEVULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 by http://confluente.ro/22_decembrie_sf_ierarh_petru_ion_untaru_1387643457.html [Corola-blog/BlogPost/383149_a_384478]
-
Unul din frații tatălui său, Ieremia, a domnit în Moldova (1595-1606) iar celălalt, Gheorghe, a fost episcop de Rădăuți (1577-1588) și mitropolit al Moldovei și Sucevei (1588-1591; 1595-1605. Mama sa se numea Marghita și era o prințesă poloneză. După moartea tatălui său, peregrinează un timp prin Țara Românească după care se stabilește în Polonia. Studiază la cele mai înalte școli ale timpului: la Frăția Ortodoxă din Kiev, la Academia din Zemosc și la Sorbona. Cunoaște latina, greaca, slavona, polona, ucrainiana, ceea ce
SF. IERARH PETRU MOVILĂ, MITROPOLITUL KIEVULUI de ION UNTARU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 by http://confluente.ro/22_decembrie_sf_ierarh_petru_ion_untaru_1387643457.html [Corola-blog/BlogPost/383149_a_384478]
-
locuri și momente ale copilăriei pentru a te reîncărca sufletește cu energiile curate de atunci... Zâmbind, îmi amintesc cu drag de casa bătrânească, de curtea mare și de grădina prin care trebăluiam cu sarcini precise, orânduite de mama ori de tata, potrivit vârstei pe care o aveam, de acea grădină prin care cutreieram pentru a-mi împlini toate plăcerile ori pentru a mă ascunde de părinți să nu mă cheme pentru alte sarcini, care nu se mai terminau, parcă, niciodată. Cum
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
sau de aluat pe ceafă. Mă durea sau nu, eu începeam să plâng mai tare, să o impresionez și să-mi ascund neputința de a rezolva „problema” fără ajutorul său. Eram ambițios, se pare, dar și încăpățânat sau prea orgolios. Tata, dacă se întâmpla să fie pe aproape, râdea. Nu avea el timp de mine. Avea serviciu, brigadier silvic, cu muncă de teren și nu în toate zilele sau nopțile stătea pe acasă. Abia aștepta să vin cu el în grădină
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
Mai târziu îmi plăceau toate aceste lucrări. Căpătasem îndemânare în timp și îmi formasem deprinderi practice stabile, care îmi dădeau încredere în mine, astfel că uneori începeam câte ceva de trebăluit din proprie inițiativă și tare mulțumit eram când mă lăuda tata că am făcut treabă multă și bună... În ziua în care am plecat la școală, îmi ziceam că am terminat cu munca în curte și în grădină. Eram fericit și-mi purtam traista plin de mine, semeț, deși eram de-
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
Nu aveam maculator. Așa am învățat să scriu la școală, pe durata primei jumătăți a primului an de învățământ: pe tăbliță. Era foarte practică în felul ei. Scriam, ștergeam și iar scriam! După ce vedea doamna învățătoare - tanti Dorina Pițurescu, vara tatălui meu - și mă corecta ori îmi spunea „bravo”, ștergeam și scriam ce mi se mai cerea. Traista era lucrată de mama, din pânză rezistentă, probabil din doc, atât de bună, că mă puteam apăra de câini uneori, că erau destui
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
la lumina lămpii nr. 5, cu mare chibzuință, că era gazul scump și, în plus, trebuia să stai aproape o jumătate de zi la coadă să-l poți cumpăra. Ne stingea mama lampa și ne certa. Un singur salariu, al tatei, era prea mic pentru o familie cu patru copii. Citeam adesea pe furiș, atât eu cât și frații mei, de multe ori la lumina lumânării, mai ales că ei luau cărți de la biblioteca școlii și eu prinsesem mare drag de
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
la inele! Legase cu frânghie împletită în patru, din cea veche de rufe a mamei, două inele aproximativ rotunde, adică două mânere, de fapt, de la niște lăzi vechi în care se păstra mălaiul și făina, pe care le-a aruncat tata din magazie, înlocuindu-le cu altele noi lucrate chiar de mâinile lui pricepute la toate. Era o creangă groasă, solidă, a bătrânului dud, existent înainte de a se însura tata și a-i da bunicul moștenire casa cu toate acareturile - două
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
care se păstra mălaiul și făina, pe care le-a aruncat tata din magazie, înlocuindu-le cu altele noi lucrate chiar de mâinile lui pricepute la toate. Era o creangă groasă, solidă, a bătrânului dud, existent înainte de a se însura tata și a-i da bunicul moștenire casa cu toate acareturile - două magazii, pătul, grajd, șopron - curtea toată și grădina întinsă pe câteva hectare. Da, că bunicul fusese moșier sau chiabur, cu mare avere, pe care a împărțit-o la toți
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
bunicul moștenire casa cu toate acareturile - două magazii, pătul, grajd, șopron - curtea toată și grădina întinsă pe câteva hectare. Da, că bunicul fusese moșier sau chiabur, cu mare avere, pe care a împărțit-o la toți ceilalți 11 frați ai tatei, după căsătoria fiecăruia în parte. Averea asta a fost, printre altele, și marele meu necaz. A cântărit greu în „dosarul” însoțitor al actelor mele pe oriunde mergeam, la diferite școli. A fost o frână groaznică în evoluția mea intelectuală și
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
de udat grădinița plină cu flori, care mai de care mai frumoase, care stăteau înflorite din primăvară, începând cu ghiocei și viorele, până târziu în toamnă, terminându-se cu crizanteme, iar fântâna noastră, construită de mult timp de către bunicul din partea tatălui, avea 27 de metri adâncime. Învârteai de amețeai la roata care transmitea mișcarea butucului pe care se trăgea lanțul ce lega cele două ciuturi, iar curtea era mare, aveai de mers, nu glumă, cu gălețile pline cu apă! Nu era
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
alte treburi de făcut... Îmi plăcea grozav de mult când venea vremea de cules a porumbului. Parcă ne ascundeam în munții de foi unii de alții și aruncam printre ei știuleții curățați, țintind coșurile mari de nuiele până le umpleam. Tata le ridica pe umăr, unul câte unul, urca pe scara de la pătul și le golea acolo pentru a ni le aduce goale și noi, din nou, să le umplem cu știuleții curățați. Mama ne spunea povești și amintiri din copilăria
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
ridica pe umăr, unul câte unul, urca pe scara de la pătul și le golea acolo pentru a ni le aduce goale și noi, din nou, să le umplem cu știuleții curățați. Mama ne spunea povești și amintiri din copilăria ei, tata ne povestea despre pădure și animalele ce se adăposteau în ea, despre viața și obiceiurile acestora, despre vânat și orânduielile lui. Poate că tocmai sub influența acestor povești am început eu să scriu prima oară. Scriam mici povestioare de ale
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
ca temă pentru acasă. Îndrumările doamnei profesoare au fost de mare preț. Am avut și la gazeta de perete a școlii, în clasa a patra, o povestioară. Eram mândru, nevoie mare și mă ambiționam și mai mult când îmi povestea tata că fratele lui cel mai mare (Grigore Malciu), decedat în lagărul „Peninsula” - „una dintre perlele ghirlandei de lagăre de exterminare prin muncă și înfometare de la Canal” - (Ion Lazu, „Memorialul scriitorilor încarcerați sub regimul comunist”, pag.212) - a fost ziarist, directorul
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
la el să mănânc și să culeg cireșe pentru dulceața ori gemul pe care mama spunea că intenționa să le prepare. Mergeam pe cărarea de lângă gardul lung, de hotar, din care nici nu se mai vedeau sârmele, bine întinse de tata, din cauza tulpinilor de pomi fructiferi de toate soiurile, cu gândul departe și cu ochii după stolurile de grauri ce păreau că planează chiar spre cireșul meu preferat. De dincolo de gard, am auzit o melodie populară fredonată cu voce joasă și
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 by http://confluente.ro/marian_malciu_1409419962.html [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
lui Eminescu, Vasile Vîrcol, Ioan Zbierea, fost profesor al școlii, Radu I. Zbierea și alții, relatări ce le vom folosi în expunerea noastră. După scurtă copilărie petrecută la Botoșani și Ipotești, Mihai Eminescu la numai 7 ani fu luat de tatăl său și dus la Cernăuți la scoala. Vă puteți închipui ce va fi fost în sufletul copilului când a aflat că trebuie să plece de acasă, despărțit de frați, surori, de natură atât de dragă lui, de copiii satului cu
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
lui, de copiii satului cu care se juca, si mai ales de dulcea lui mama. Căminarul Gheorghe Eminovici trebuia să opteze pentru singurul institute de la Botoșani, pensionul lui Ladislav Ferderber și școala primară Greco-orientală din Cernăuți, așa zisul Național-Hauptschule. Cum tatăl avea ambiție că fiii lui să învețe carte , a optat pentru școala Greco-orientală din Cernăuți. În august 1857, cerând pașaport pentru fiii săi, Eminovici trecea printre ei și pe Mihai, "în vârstă de 7 ani", "părul negru, ochii negri, nașul
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
să fi rămas în Cernăuți, așa cum vă face mai târziu și Mihai, spre a se pregăti în particular. Cand, directorul Ștefan Wolff a văzut pășind în cancelarie și pe Mihai, a exclamat, mirat: "Și acesta e tot un Eminovici!" După ce tată-său l-a înscris, a umblat desigur să-l pună undeva "în cost". Cât fusese în școala primară, Mihai șezuse la Aron Pumnul, unde se aflau atunci (c. 1856-1858) și ceilalți frați . Profesorii aveau pe acea vreme obiceiul să țină
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
patriotism”(Perpessicius) Că „om de bine” el „sprijină cererile de stipendii ale unor învățăcei chiar când condițiile vieții lasă de dorit.” Trebuie să spunem că Aron Pumnul era adept al etimologismului, expunând punctele sale de vedere în „Convorbiri între un tată și fiul lui asupra limbei și literelor românești”. Eminescu s-a despărțit aici de ideile lui, desi i-a luat apărarea în fața lui Alecsandri, Titu Maiorecu și Dimitrie Petrino pentru ironiile la adresa lui privitoare la „ciunismele și pumnismele” din limba. Dar
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
manuscriptul la mine. Peste câteva zile, fiind adunarea Junimei, si Maiorescu citindu-ne ersurile „Venere și Madona”, toți , si mai ales Pogor, au fost încântați de acest poet ecunoscut .» Și acum să revenim la legăturile lui Eminescu cu Aron Pumnul. Tatăl lui Eminescu, probabil prieten cu Aron Pumnul pe care-l cunoștea prin intermediul fiilor lui mai mari care învățau tot aici, îl aduce pe copil în gazdă la profesor. Aron Pumnul a pus ochii pe el, văzându-l pasionat de limbă
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
Eminescu în familie, menționam că Eminovici avea o vastă bibliotecă personală, din care împrumuta și prietenilor sau boierilor cu care venea în contact. “Dintre toți copiii lui Gheorghe Eminovici, numai poetul căpătase încrederea de a cerceta Bibliotecă pământeasca din Ipotești.” Tatăl poetului, deși nu avea o cultură deosebită, căpătase pasiunea de colecționar. Gheorghe Eminovici, adună cu frenezie manuscrise și cărți rare românești pe unde le găsea. Bibliotecă lui devenise așa de prețuita, încât mulți boieri și cărturari moldoveni îi cereau diferite
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
Acolo, dansul mi-a povestit în mai multe nopți întâmplările lui Manon. Avea o memorie strașnica, căci ce citea odată era în stare să- ți reproducă vorba cu vorba » (Nicu Eminovici: „ Însemnări din viața mea”-Colecția Maica Xenia Velizariu). Pasiunea tatălui său a aprins de timpuriu o altă pasiune a fiului pentru cărți; citite, adnotate, copiate ele sunt purtate de Eminescu prin lăzi, geamantane, cufere, în peregrinările din țară și străinătate. Fericită întâmplare, căci bibliotecă de la Ipotești a deschis orizonturi de
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
teatru în limba ei, nu poate rădica fruntea cu mândrie în lume. Frăție prin teatru, chemare prin glasul actorilor, iată ce ți doresc ție neamule!» Am arătat că, încă din copilărie, spiritul sau se oprise asupra paginilor din cărțile bibliotecii tatălui său care, după puterea lui de pătrundere și asimilare, îi concretizau unele idei, care pentru dânsul aveau pe atunci valoarea unor proverbe, o oarecare înțelepciune, ceva mai deosebit, de aceea Eminescu le subliniase cu plăcere, căutându-le chiar. Această deprindere
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
iarna, joc la care Mihai căzu odată așa de rău, încât leșină, sau "de-a poștă", pe care o văzuseră pe ulițele Cernăutilor. Doi băieți erau înaintași, doi rotași și unul surugiu. Poștalionul, construit de băieții în gazdă la Burlă, tatăl profesorului din Iași, era din scânduri, cu oiște în cruce și hamuri de sfoari petrecute prin gură "căilor". Cursa pornea pe Franzensgasse sau spre Dealul viilor (Weinberg). Mihai, care era numai cal rotaș, vru într-o zi să fie vizitiu
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
vizitiu, Vasile Rusu, să-l prindă. Văzându-se încolțit, Mihai dădu să fugă țipând, dar fu luat pe sus și dat în primire mamei, care îl tinu ascuns până seara, când, întorcându-se Gh. Eminovici, îi spuse întâmplarea pe ocolite. Tată-sau, supărat foc, i-a făcut o morală aspră însoțită de numeroase demonstrațiuni contondente, si a încheiat cu necaz: Atâta treaba am, Raluca, si acum trebuie să plec la Cernăuți, să duc pe tâlharul ista la scoala". A doua zi
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]