KorAP: Find »[drukola/base=tataie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...38 >

949 matches

Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405

i-am strigat și eu supărată. Mamaie m-a prins de gulerul paltonului și m-a ridicat pe prispă. -Să nu te pună Dumnezeu să te miști de aici până nu te curăț, că astăzi pleci la Maria! Stăteam bosumflată. Tataie a plecat grăbit de lângă noi, dar nu înainte să-i răspundă și el: -De, fa, Susano, fata a făcut ce i-ai spus tu; acum spală, că de nu, pun eu caii la căruță să o duc la mă-sa

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
nu înainte să-i răspundă și el: -De, fa, Susano, fata a făcut ce i-ai spus tu; acum spală, că de nu, pun eu caii la căruță să o duc la mă-sa, tocmai la oraș. Mă uitam după tataie cum mergea grăbit spre grajd; era stropit pe pantaloni și știam că peste puțin timp avea să-l certe și pe el. Toți țăranii își făceau de lucru; fie prin ogradă, fie că stăteau de vorbă pe marginea șanțurilor. Din

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
trei, spunându-și înainte să se despartă: „Bă să nu-i suflați lui Buzatu că pe fi-su l-au bătut ăia de la regiune..., că și alții ar vorbi, de ce să-l ciomăgească numai pe el”. -Aoleu, măicuța mea, spunea tataie și se uita spre cer, asta mi-ar trebui să mă ologească la bătrânețe! Nu sunt eu cu oasele rupte de atâta muncă? Fără să stea prea mult pe gânduri își umplea găleata și cu ciorapii de lână uzi în

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
special pentru picioarele lui noduroase, își lua tălpășița mai repede decât venise. -Tataie, care este chestia cu „pământul”? îl întrebam în întuneric cu voce tare alergând în urma lui. -Aoleu și pe asta o știi?! O să mă bagi în belea, măi tataie! îmi spunea speriat. Niciodată nu-mi răspundea, dar după felul cum o privea pe mamaia, când intram în casă, înțelegeam că era ceva care-l speria. -Tu să nu vorbești nimic, nu mai avem copii de crescut! îi spunea de

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
cârdurile care treceau pe deasupra casei cu frică să nu le uite pe ale noastre. Odată plecate mă rugam zile de-a rândul să ajungă sănătoase la celălalt cuib „undeva departe, într-o țară unde soarele încălzea iarna”, cum îmi spunea tataie. Nici ele nu erau indiferente față de noi, cu câteva zile înainte să-și ia zborul, stăteau toată ziua într-un picior în cuibul lor, de unde ne urmăreau cu privirea. Eu cu tataie le vorbeam și le întrebam de sănătate, iar

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
țară unde soarele încălzea iarna”, cum îmi spunea tataie. Nici ele nu erau indiferente față de noi, cu câteva zile înainte să-și ia zborul, stăteau toată ziua într-un picior în cuibul lor, de unde ne urmăreau cu privirea. Eu cu tataie le vorbeam și le întrebam de sănătate, iar mamaia râdea de noi și ne spunea „Asta mică nu are minte, dar tu, Gogule, nu vezi că s-a lăsat frigul, așteaptă cârdul și se odihnesc?!” Ne supăram în sinea noastră

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
întrebam de sănătate, iar mamaia râdea de noi și ne spunea „Asta mică nu are minte, dar tu, Gogule, nu vezi că s-a lăsat frigul, așteaptă cârdul și se odihnesc?!” Ne supăram în sinea noastră pe mamaie, dar cum tataie era sensibil și tandru și nu voia să mă dezamăgească nici pe mine, dar nici pe ea, îi răspundea: -Ce știi tu despre berze? Nu vezi că vin de atâția ani? Dacă nu m-ar cunoaște, s-ar duce în

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
sunt mai deștepte decât tine. Auzi, de câte ori ai fost, fa, singură la București? Berzele mă privesc și le citesc în ochi că mă întreabă, dacă mă vor mai găsi în viață și primăvara viitoare? Ne bufnea râsul pe amândouă. Atunci tataie supărat, pleca de lângă noi grăbit și nedumerit, de ce nimeni nu vroia să creadă că berzele lui îl cunoșteau și se înțelegeau. În primăvara lui ‘59 toate berzele din jurul nostru, care își aveau cuibul prin grădinile vecinilor, au venit; numai cuibul

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
pe ale noastre? l-am întrebat curioasă. -Cum vrea Dumnezeu! mi-a răspuns, nemulțumit de atâtea întrebări carte îi făceau rău. -Dacă mori, ai să le vezi? l-am întrebat de data aceasta convinsă că nu-mi putea răspunde. -Lasă-mă, tataie, cu moartea! s-a răstit la mine și nervos a continuat: Nu mi-am terminat treaba. Mâine or să crească buruieni și am via de legat, porumbul de arat și plivit, mă-ta-mare vrea să-i fac chirpici pentru grajd. Vrei

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
nici nu mai erau frumoase, aveau penele jegărite. Îi vorbisem de moarte, lucru care îl speria mai mult decât povestea cu pământul, așa că am întors spatele lăsându-mă cu gâtul întins spre vârful salcâmului. Îmi plăcea să fiu răutăcioasă cu tataie, știam că întrebările mele de fiecare dată, dacă nu mă lăsau să-i râd în nas, cel puțin îl obligau să-și cheme „măiculița lui” în ajutor să-l scape de supărare. În anul acela berzele noastre nu au venit

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
am întrebat-o dacă știa în ce țară se opresc berzele. Nu mi-a răspuns, dar m-a privit mirată de ce voiam să știu cum se numea țara berzelor. Atunci am înțeles că nici ea nu știa mai mult decât tataie Gogu și nu am mai luat-o în considerație când vorbea despre păsări. Era de la oraș învățătoarea, nu știa unde plecaseră berzele noastre și mai ales nu vorbea despre ele cu aceeași dragoste ca și noi. Toată primăvara, vorba lui

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
Gogu și nu am mai luat-o în considerație când vorbea despre păsări. Era de la oraș învățătoarea, nu știa unde plecaseră berzele noastre și mai ales nu vorbea despre ele cu aceeași dragoste ca și noi. Toată primăvara, vorba lui tataie, „Ne-am rupt gâtul uitându-ne după cârduri”; nu ne-am consolat ușor mai ales că, într-o seară, mamaia i-a spus lui tataie: -Știu de la maica mea că cineva o să se ducă cât de curând, crezi că...? Tataie

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
ales nu vorbea despre ele cu aceeași dragoste ca și noi. Toată primăvara, vorba lui tataie, „Ne-am rupt gâtul uitându-ne după cârduri”; nu ne-am consolat ușor mai ales că, într-o seară, mamaia i-a spus lui tataie: -Știu de la maica mea că cineva o să se ducă cât de curând, crezi că...? Tataie a sărit ca fript și pentru prima dată l-am văzut cu un aer așa de serios, că m-am speriat: -Susano, nu vorbi de

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
tataie, „Ne-am rupt gâtul uitându-ne după cârduri”; nu ne-am consolat ușor mai ales că, într-o seară, mamaia i-a spus lui tataie: -Știu de la maica mea că cineva o să se ducă cât de curând, crezi că...? Tataie a sărit ca fript și pentru prima dată l-am văzut cu un aer așa de serios, că m-am speriat: -Susano, nu vorbi de moarte, du-te și te caută la doctori; vinde dubla de porumb. Nu sta, cu

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
Am simțit ceva greu și amar care îmi intra în suflet și mă sufoca. Nu înțelegeam prea mult, dar bănuiam că ceva nu era în regulă. Dacă mamaia vorbea puțin, dacă nu puteai să râzi cu ea așa cum glumeam cu tataie, o iubeam și nu vroiam să o pierd ca pe berze; mi-am ținut barba cu mâna să nu-mi tremure și am hotărât. Dacă ea pleacă, pe ea am să o caut. A doua zi i-am spus lui

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
o iubeam și nu vroiam să o pierd ca pe berze; mi-am ținut barba cu mâna să nu-mi tremure și am hotărât. Dacă ea pleacă, pe ea am să o caut. A doua zi i-am spus lui tataie: -Vreau să vin cu tine în câmp; dacă nu mă iei, am să-i spun mamaiei că vreau să plec la mami. Știam că plecarea mea însemna să-și obosească bidivii, să mă ducă acasă, lucru care îl speria mai

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
iei, am să-i spun mamaiei că vreau să plec la mami. Știam că plecarea mea însemna să-și obosească bidivii, să mă ducă acasă, lucru care îl speria mai mult decât orice prostie pe care aș fi făcut-o. Tataie nu mi-a răspuns nimic, mi-a pus în căruță perna din pene de gâscă, pe care mamaia o făcuse special pentru mine, să nu stau direct pe scândură și după ce a adus coșul cu mâncare, fără să o privească

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
îi trăgea Fetiței câte un bici pe spate. Când ridica biciul, întorceam capul. Înainte să ieșim din sat, am țipat la el printre lacrimi. -Tataie, ai să o omori și o vom pierde și pe ea cum am pierdut berzele! Tataie a lăsat biciul în jos și după ce și-a împins pălăria spre ceafă, puțin rușinat, cu o voce care nu ar fi fost a lui mi-a zis: -Lasă să o bat eu că or să mi-o ia! -Cine

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
în jos și după ce și-a împins pălăria spre ceafă, puțin rușinat, cu o voce care nu ar fi fost a lui mi-a zis: -Lasă să o bat eu că or să mi-o ia! -Cine ți-o ia, tataie? am sărit nervoasă. -Statul, tataie! mi-a răspuns, mirat că era singura problemă de care nu eram la curent. Nu știam ce înseamnă statul. Înțelegeam numai că era cineva la care tataie nu se putea opune și de care îi

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
a împins pălăria spre ceafă, puțin rușinat, cu o voce care nu ar fi fost a lui mi-a zis: -Lasă să o bat eu că or să mi-o ia! -Cine ți-o ia, tataie? am sărit nervoasă. -Statul, tataie! mi-a răspuns, mirat că era singura problemă de care nu eram la curent. Nu știam ce înseamnă statul. Înțelegeam numai că era cineva la care tataie nu se putea opune și de care îi era frică. În capul meu

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
să mi-o ia! -Cine ți-o ia, tataie? am sărit nervoasă. -Statul, tataie! mi-a răspuns, mirat că era singura problemă de care nu eram la curent. Nu știam ce înseamnă statul. Înțelegeam numai că era cineva la care tataie nu se putea opune și de care îi era frică. În capul meu trebuia să fie cineva mai rău decât milițianul, care se plimba toată ziua cu bicicletă cu far, de care auzisem că ar fi fost singura din sat

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
ăsta al tău, ce treabă are cu „Fetița” noastră? După ce m-am gândit puțin am privit cu milă la „Fetița” și am întrebat: -Păi dacă zici că ți-o iau, tu o mai bați? Or să o bată străinii destul! Tataie a oftat și a lăsat în jos și biciul, dar și privirea. Mă gândeam la „Fetița” noastră. În ochii mei era cea mai frumoasă iapă din sat: neagră, cu două pete mari albe ca zăpada, una în vârful frunții, între

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
dar și privirea. Mă gândeam la „Fetița” noastră. În ochii mei era cea mai frumoasă iapă din sat: neagră, cu două pete mari albe ca zăpada, una în vârful frunții, între urechi și alta sub gât. Când îl auzea pe tataie vorbind sau mergând prin curte, necheza, iar el lăsa totul și intra să-i frece gâtul sau să-i șoptească ceva la ureche. Îmi întindeam și eu urechile cât puteam, dar nu înțelegeam niciodată ce ar putea să-i spună

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
trebuia să-mi trezească pe loc curiozitatea. Mi-am întors capul plictisită; „Tocmai acum când sunt supărată s-a trezit și el cu măiculița lui”, mi-am spus în gând și să nu-l supăr, am mârîit printre dinți: -Măi, tataie, îmi spui mereu că nu ai cunoscut-o, spune-mi o dată de ce, ca să terminăm cu povestea asta. Trebuia să fiu rea înainte să-și înceapă povestea, așa că, mai grăbită decât el, am completat: -Ai să pleci într-o zi după

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
nu o să știu nimic despre „măiculița asta”. -Dacă nu vrei, nu am să-ți povestesc nimic, s-a grăbit și el să-mi răspundă. Supărat de lipsa mea de interes a ridicat iar biciul, dar cum sărisem repede în picioare, tataie l-a lăsat să-i cadă din mână. Eu am oftat, iar „Fetița”, bănuind și-a grăbit galopul. -Ce spuneai, tataie? am reînceput de frică să nu-i tragă vreun bici. Tataie tăcea. Privea câmpul în lung și în lat.

GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]