5,159 matches
-
nu Îndrăzneam să mă aventurez În subsolul imens, cu lumină pîlpîitoare, la orele cînd era lume În prăvălie. Din ascunzișul nostru din subsolul slab luminat, auzeam murmurul vocilor și scîrțîitul pașilor pe tavan. Le auzeam și tremuram. Uneori, pașii părăseau tavanul și coborau pe treptele de lemn În pivniță. De obicei, această acțiune era urmată de o perioadă de tăcere, Însă uneori putea fi succedată și de icnete și gemete și chiar și de explozii inexplicabile, ce ne Înfricoșau cumplit. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de noapte excelentă, Însă aici trebuia să-mi croiesc drumul cu ajutorul mirosului și al simțului tactil. Era o muncă greoaie și epuizantă și au trecut cîteva zile pînă cînd am dat peste un rostogol care m-a dus direct la tavanul Încăperii principale din prăvălie. Ca majoritatea clădirilor din zona respectivă, era o construcție foarte veche, fără izolare termică la tavan, iar spațiul dintre fiecare pereche de grinzi alcătuia un locaș deschis și lung, incredibil de fierbinte și de prăfuit. Înaintașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și epuizantă și au trecut cîteva zile pînă cînd am dat peste un rostogol care m-a dus direct la tavanul Încăperii principale din prăvălie. Ca majoritatea clădirilor din zona respectivă, era o construcție foarte veche, fără izolare termică la tavan, iar spațiul dintre fiecare pereche de grinzi alcătuia un locaș deschis și lung, incredibil de fierbinte și de prăfuit. Înaintașii mei cei tenace săpaseră cu dinții În grinzi găuri circulare perfecte și, prin intermediul acestor găuri, am reușit să mă avînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
petrecute bîjbîind Într-un Întuneric precum tușul, În fața mea au apărut brusc raze de lumină ce se strecurau prin podea, dinspre prăvălia de dedesubt. Cu multă vreme În urmă, cineva - nu un șobolan - tăiase o gaură mare și rotundă În tavanul prăvăliei pentru a fixa o lampă, care fusese apoi instalată un pic descentrat, lăsînd de-a lungul marginii acesteia o fantă Îngustă, ca o semilună. M-am apropiat cu mare grijă de crăpătură și m-am uitat În jos, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ale scaunului și, firește, perna roșie Însăși, cu scobitura În formă de fese din mijloc, emanau o aură de seriozitate și demnitate pe care, date fiind circumstanțele vieții mele de pînă atunci, le-am găsit absolut irezistibile. Această fantă din tavan, În forma unui C de la Confidențial, a devenit unul dintre locurile mele preferate. Era o fereastră către lumea oamenilor, prima mea fereastră. Într-un fel, era ca o carte - prin intermediul ei, aveai acces Într-o altă lume, care nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Balonul, fiindcă asta era senzația pe care o aveam cînd mă uitam În jos, ca și cum aș fi plutit deasupra camerei Într-un balon. CÎteva zile mai tîrziu, am descoperit un al doilea loc foarte bun, tocmai În capătul opus al tavanului, În direcția coridorului. Acesta era reprezentat de o gaură crestată În tencuială, acolo unde un perete despărțitor improvizat se Întîlnea cu tavanul. Mă puteam lăsa În jos pe această gaură și coborî pe unul dintre dulapurile Înalte cu vitrină, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
balon. CÎteva zile mai tîrziu, am descoperit un al doilea loc foarte bun, tocmai În capătul opus al tavanului, În direcția coridorului. Acesta era reprezentat de o gaură crestată În tencuială, acolo unde un perete despărțitor improvizat se Întîlnea cu tavanul. Mă puteam lăsa În jos pe această gaură și coborî pe unul dintre dulapurile Înalte cu vitrină, unde Norman ținea cărțile rare, și de unde puteam avea parte de o priveliște magnifică asupra principalei Încăperi a prăvăliei, inclusiv asupra ușii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Norman era, la fel ca mine, un cititor Împătimit. BÎjbîia cu mîna pe birou după cană, ca un orb, o găsea, o apuca și o ducea la gură, fără ca măcar să-și ridice ochii de pe ziar. Aroma cafelei se Înălța spre tavan și rămînea agățată de el. Îndrăgeam acel miros, deși avea să mai treacă mult timp pînă cînd aveam să simt efectiv gustul cafelei. Un bărbat dintr-un bar m-a Întrebat odată ce gust au cărțile, „așa, În general”. Aveam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
scria PEMBROKE BOOKS, Însă nu Înainte ca o aromă de Paris - Gauloise Bleu și vin roșu și miros de țeavă de eșapament - să iasă plutind din seiful deschis pentru a se topi În mirosul de cafea ce se ridicase la tavan. Iar eu mă gîndeam, bietul Norman, are și el nevoie să se defuleze un pic. Ceea ce arată că, Înainte chiar de a-l Întîlni pe Jerry Magoon, aveam deja porniri revoluționare. Arată, de asemenea, că mă făceam că nu observ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
a buricului ei, asemeni unei ofrande. Însă cred că toată acea emoție, tot acel jind era prea uriaș ca să poată fi suportat de biata și firava mea constituție fizică, și În acele seri, Întorcîndu-mă acasă la culcușul meu prăfuit din tavanul librăriei, mă apuca o depresie cumplită. Iubirea neîmpărtășită e un lucru dureros, Însă iubirea imposibil de Împărtășit te poate aduce În pragul disperării. Nu mîncam două zile. Citeam Byron. Citeam La răscruce de vînturi. Îmi luam numele de Heathcliff. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și discutau cu Norman, răbufnirile verbale ale lui Alvin, de genul „mă piș pe nasul lor”, „pute pămîntul sub ei de idioți” și „le dau muie”, se amestecau cu fumul de la trabucul lui George și se ridicau toate Încet spre tavan, unde se topeau În mirosul de cafea și de Paris. Firește că aceste conversații n-au ajutat cîtuși de puțin la salvarea cartierului și, de regulă, ne lăsau pe mine și pe Norman atît de deprimați că singurul lucru de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
despre implicațiile acelei simetrii fatale, am continuat să mă aplec peste marginea Balonului, În timp ce Norman s-a Împins Încet spre spate În scaun, cu mîinile la ceafă, de parcă ar fi făcut o mișcare de gimnastică. Acum, se uita fix la tavan și, un moment Îndelungat, privirea lui, severă și Întunecată, s-a fixat Într-a mea, neagră și licăritoare. Spaimă și recunoaștere. Apoi mi-am aruncat capul pe spate și m-am retras În Întunericul dintre grinzi, unde m-am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
lup. În lumina ce se strecura de jos pe la marginea Balonului dansau fire de praf. Privindu-le, am fost mișcat aproape pînă la lacrimi de frumusețea din jurul meu. M-am tîrÎt cîțiva pași, și șipcile aspre ale grătarului ce susținea tavanul mi s-au părut ca de catifea sub tălpile mele. M-am tîrÎt pînă la marginea Balonului și m-am uitat În jos. Stătea la birou și citea ziarul, de parcă nu s-ar fi Întîmplat nimic. Acum, uitîndu-mă la țeasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mele Încercări și, deși puține lucruri ieșeau din prăvălie fără știrea mea, mi-era teamă ca nu cumva să-mi fi luat cineva broșurica la un moment dat, cînd eu eram la Rialto sau trăgeam un pui de somn În tavan. Cineva surd, firește, și prin urmare extrem de tăcut. Așa că, imediat ce Shine a Încuiat magazinul peste noapte și a tușit o dată (un obicei de-al lui, un fel de salut adresat serii), și pașii lui s-au Îndepărtat pe trotuar, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
privitor, rafturi de bibliotecă făcute din furnir nevopsit și bucăți de beton, o masă cu tăblie albă smălțuită, cu colțurile ciobite - se mai aflau aici cutii, cartoane și lăzi de lemn, așezate În stive, una peste alta, aproape pînă la tavan. În vîrful stivei celei mai ridicate, Într-o poziție precară, se afla un cărucior roșu de copii, de genul celor trase de un mîner lung, metalic. Lateralele acestuia fuseseră extinse prin adăugarea unor șipci de lemn, pe care cineva pictase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am trîntit-o pe jos, Însă el a găsit situația cît de poate de amuzantă. CÎnd și-a revenit din șoc, a rîs chiar cu voce tare, lucru care nu se Întîmpla prea des, iar hohotele lui au reverberat pînă la tavan. După asta, n-am mai ezitat și, ori de cîte ori eram plictisit, trăgeam afară o carte, o deschideam pe podea și o citeam toată, chiar acolo, În fața lui. Nu cred că s-a prins vreodată că eu realmente citeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ca să văd dacă a mai rămas ceva apă În toaletă. În clipa În care am ajuns pe treapta de jos, Întreaga clădire a Început să se scuture din țîțÎni. Betonul părea să se unduiască sub picioarele mele. Lumina fluorescentă din tavan, care pîlpîise și zumzăise deasupra mea În timp ce eu, demult și parcă ieri, ronțăisem și-mi croisem drum citind către un alt fel de lumină, se stinsese definitiv În urmă cu mai multe săptămîni. Acum se legăna ca o pendulă Întunecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
deschizînd larg ușa În fața musafirului - primul care-i călca pragul. La ora asta, camera lui era foarte Întunecoasă: camuflajul din ferestre oprea ultimele raze de lumină, iar unicul bec electric fusese acoperit cu un abajur improvizat, de teama crăpăturilor din tavan. Golful Neapole se contopea cu tapetul de pe perete; puțina lumină iradiată de scala aparatului de radio avea efectul unei lămpițe aprinse În odaia unui copil - un copil care se teme de Întuneric. În clipa aceea, se auzi o voce rostind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
din strînsoarea mîinilor. Nu era tulburat pentru că recunoscuse glasul: care putea fi la fel de bine al soției sale sau al oricărei femei muribunde, a cărei suferință deznădăjduită acuză, ci pentru că glasul Îl recunoscuse pe el. Un punct luminos se mișcă pe tavan, lunecînd pe perete. — Încetați! Încetați! strigă Rowe. — Arthur, auzi el din nou glasul, șoptind. Fără să se mai gîndească la nimic și fără să mai perceapă mișcările tainice și zgomotele ciudate din jurul lui, Rowe imploră: — Încetați! Încetați vă rog! În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ies flăcări din el; la stânga, alămurile: trompeta-păpușă, axafonul, tringhiera; apoi, și mai la stânga, sub bolta scării, xilofonul din vertebre; în partea opusă, pentru a crea stereofonia perfectă, țambalul-biturbo. Chiar în față, lângă ringul de dans, toba cu gușă; iar de tavan atârnă limbochitara și străvebasul. După mirosul aerului, muzica va începe în curând, hai să intrăm! Haideți! Începe! Dansatorii și-au luat pozițiile pentru cadril! Uitați-vă la ei, ce cupluri minunate s-au găsit! Zâna mironosiță cu fierarul din burta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
moarte. Dacă cineva va fi confruntat cu două alternative, moartea și viața, trebuie să aleagă fără ezitare moartea. Nu este greu, dacă persoana își urmărește scopul cu hotărâre“. Se mai gândi încă o milisecundă. Pula de oțel privea în continuare tavanul. Vincent îi dădu o comandă, iar pula începu să se transforme, ca terminatorul rău din Terminator, cu un disonant hârâit metalic într-o sabie japoneză care fu ridicată în aer de un braț robotic. Zăbovi acolo o vreme, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și am început să fugărim îngerașii prin magazie. Pe unul dintre ei l-am prins ușor, se ascunsese într-un colț și plângea. Celălalt nu se dădu bătut cu una cu două. Zbura în zigzag, stânga-dreapta-sus-jos, uneori se lovea de tavan cu un zgomot neplăcut, ca un creier care implodează. În cele din urmă, Mița i-a futut o lopată în spate, îngerul a căzut pe jos și eu l-am plesnit cu pliciul, amețindu-l. Mița l-a ridicat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
de pânză grosolană. Ascensorul semăna mai mult cu un lift de mărfuri, închis cu o ușă pliantă. La fiecare etaj pot fi zărite birouri pustii, ziduri decolorate cu urme de mobile dispărute și țevărie vizibilă, un pustiu de podele și tavane mucegăite. Agitându-și mâinile roșii cu încheieturi lungi, tânărul oprește ascensorul între două etaje. — Dă-mi manuscrisul! Nouă ni l-ai adus, nu celorlalți. Chiar dacă ți-ai închipuit contrariul. Asta e o carte adevărată, chiar dacă autorul ei a scris atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mișcare. În acest scop, dacă nu m-aș teme să fiu greșit înțeles, n-aș avea nimic împotrivă să construiesc la mine acasă o cameră complet căptușită cu oglinzi, după proiectul lui Kircher, în interiorul căreia m-aș vedea umblând pe tavan cu capul în jos și zburând în sus din adâncimile podelei. Paginile pe care le scriu ar trebui să comunice și ele o luminozitate rece, de galerie de oglinzi, unde un număr limitat de figuri se răsfrânge, se răstoarnă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Mma Potsane. Într-o bună zi n-or să rămână decât ele. Atunci vor fi mâncat totul. Intrară în casă și simțiră imediat răcoarea care luase locul arșiței de afară. În aer plutea un miros de praf, mirosul acru de tavan de scânduri distrus, amestecat cu mirosul de cherestea lăcuită, care nu fusese pe gustul termitelor. Mma Potsane făcu un gest larg, arătându-i încăperea în care se aflau. — Vedeți. Nu-i nimic aici. E doar o casă goală. Haideți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]