705 matches
-
mai vânat burlac din Manhattan, i-au fost de-ajuns să fie super drăguță cu el când s-a prezentat. În seara aceea au stat de vorbă ore în șir, mai întâi la petrecere, apoi la o bere Amstel la Taverna lui Pete. Fusese șocant de sincer când i-a mărturisit dezgustul lui față de viața amoroasă din New York, cum a trecut el de faza întâlnirilor cu diverse actrițe și modele și că era pregătit să cunoască, după spusele lui, “o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a virat la stânga pe Sagg Road, a luat-o prin sat și a trecut pe lângă hotel făcându-i lui Leigh un semn în oglinda retrovizoare ca să i-l arăte. Strada principală era absolut minunată. Erau tot felul de prăvălii pitorești, taverne, piețe cu produse proaspete și printre ele câte o galerie de artă și un magazin de vinuri. Părinți cu copii de mână trăgeau după ei cărucioare roșii cu legume. Pietonii aveau prioritate. Oamenii păreau să zâmbească fără un motiv anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
le-om duce toate, de e pace, de-i război, vorba lu` Mircea. Vorba lu` Eminescu, Sandule, el a scris scrisoarea a treia și a mai scris și altele, printre care Împărat și proletar. Pe bănci de lemn, În scunda tavernă mohorată, unde pătrunde ziua printre ferești murdare... Ehe, ce-mi plăcea la școală, fraților, n-am luat note mari, ba chiar am rămas și corijent, dar nu la română, româna mi-a plăcut, la chimie eram timorat, dacă pot spune
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
luat note mari, ba chiar am rămas și corijent, dar nu la română, româna mi-a plăcut, la chimie eram timorat, dacă pot spune așa... Gicu rămâne cu privirea pironită În halbă ca și cum s-ar vizualiza așezat pe banca din taverna mohorâtă. Sandu Îi face semn patronului, iar acesta se conformează și dă muzica mai tare. Noi suntem români, noi suntem români, noi suntem aici pe veci stăpâni! Intervine Gore, după ce ascultă câteva secunde: Mai puțin În ținutul secuiesc, ne roade
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
ediție populară din Calila și Dimna, cu o introducere despre influența literaturii indiene în Evul Mediu spaniol, și bine ar fi fost de-ar fi ajuns s-o publice, pentru că lectura ei ar fi îndepărtat, în mod sigur, poporul de tavernă și de pernicioasele doctrine ale imposibilelor salvări economice. Dar cele două mari opere pe care le proiecta Paparrigópulos erau o istorie a scriitorilor spanioli obscuri, adică a acelora care nu figurează în istoriile literare curente sau figurează doar sub o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
început să adie un vânt cald. Iuda iubea nespus diminețile calde ale Ierusalimului, dar aceasta era pentru el ultima. Știa că e slab și că într-o zi, plin de furie sau de orgoliu, fiind în Templu sau în vreo tavernă din port, poate beat, poate sedus de vreo femeie, va dezvălui totul. Atunci tot sacrificiul s-ar fi dovedit zadarnic, iar Adevărul în care și el credea - o vorbă goală. Nu era chip să mai trăiască. S-a spânzurat repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mă pedepsești, spune-mi, Între Tine și mine, unde-i diferența, Îmi spui?1 Omar KHAYYAM I Uneori, la Samarkand, În seara unei zile domoale și posomorâte, unii orășeni lipsiți de ocupație vin să dea târcoale prin fundătura dintre două taverne, În vecinătatea pieței de mirodenii, nu ca să guste din vinul tămâios de Soghdiana, ci pentru a pândi du-te-vino-ul trecătorilor sau pentru a se lua de cine știe ce băutor cherchelit. Omul este atunci târât prin pulbere, Împroșcat cu insulte, sortit unui iad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aminte de lucirea roșiatică a vinului ispititor. Dintr-o asemenea pățanie avea să se nască manuscrisul Rubaiatelor, În vara anului 1072. Omar Khayyam are douăzeci și patru de ani și se află de puțină vreme la Samarkand. Se Îndreaptă oare anume către tavernă, În acea seară, sau hazardul hoinărelilor este cel care-l mână? Plăcerea nouă de a măsura cu pasul un oraș necunoscut, cu ochii furați de nenumăratele nuanțe ale zilei care se sfârșește: pe strada Câmpului de Revent, un băiețaș o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
străin este alchimist! Dar șeful patrulei n-are de gând să tragă concluzii pripite. Dacă bărbatul acesta este Într-adevăr un alchimist, se cuvine să-l ducem la marele judecător Abu Taher. În vreme ce Jaber-cel-Lung, uitat de toți, se târăște spre taverna cea mai apropiată și se furișează acolo, făgăduindu-și să nu se mai aventureze niciodată pe-afară, Omar reușește să se ridice fără ajutorul nimănui. Merge drept, În tăcere; Înfățișarea semeață Îi acoperă ca un văl cuviincios veșmintele sfâșiate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
I s-a propus paradisul Înlănțuit de infern, cum să spui da, cum să spui nu, cu ce obraz să te arăți din nou În fața marelui vizir, cu ce obraz să părăsești orașul? La dreapta sa, se Întredeschide ușa unei taverne; o Împinge, coboară câteva trepte acoperite cu nisip, ajunge Într-o sală cu tavanul jos, prost luminată. Pardoseala e de pământ jilav, băncile - nedeslușite, mesele - spălăcite. Comandă un vin sec de Kom. I se aduce Într-un ulcior ciobit. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vreme a tinereții, Ca să uit, Îmi torn vin. Amar e? Așa mi-e pe plac, Această amăreală e gustul vieții mele. Dar dintr-odată Îi răsare-n minte o idee. Fără Îndoială că trebuia să se afunde până În adâncul acestei taverne sordide ca s-o găsească; Îl aștepta aici, la această masă, În cea de-a treia dușcă a celei de-a patra cupe. Plătește, lasă un bacșiș generos, iese iarăși la suprafață. A venit noaptea, piața e deja pustie, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Omar se lărgea cu fiecare zi, dar fără a depăși Încă limitele păturii intelectuale. Cum acea lectură comună Îi apropiase pe tatăl și pe mama mea, ei se apucară să recite catrenele lui Omar, să dezbată semnificația acestora: vinul și taverna erau oare, sub pana lui Khayyam, simple simboluri mistice, așa cum afirma Nicolas? Erau ele, dimpotrivă, expresia unei vieți de plăceri, adică de dezmăț, cum susțineau FitzGerald și Renan? Discuțiile respective căpătau, pe buzele lor, o savoare nouă. Când tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în lună! Ce frumoasă, ce nebună E albastra-mi, dulce floare! Și te-ai dus, dulce minune, Ș-a murit iubirea noastră Floare-albastră! floare-albastră! Totuși este trist în lume! {EminescuOpI 56} ÎMPĂRAT ȘI PROLETAR Pe bănci de lemn, în scunda tavernă mohorâtă, Unde pătrunde ziua printre ferești murdare, Pe lângă mese lunge, stătea posomorâtă, Cu fețe-ntunecoase, o ceată pribegită, Copii săraci și sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ascunse, al brăileanului. Așa că folclorul adormit făcu ochi, moștenirea își încordă mușchii, dobitocul travestit în intelectual răbufni scuturându-și coarnele, își dezgoli fruntea și o înălță spre bolta cerului care nu i-a fost niciodată altceva decât tavanul opac al tavernei. Casele se strângeau în gradene, expunând o arhitectură în amfiteatru, precum viile în trepte de pe dealurile pietroase ale Dobrogei. Când trecea Ea. Băncile afișau Faliment, bisericile Renovare magazinele, week-end, soclurile fără statui vin imediat, ceasul Primăriei avea limbile înghețate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
regina mijloci o întâlnire secretă între cei doi soți.Imogen îi dărui lui Postumus un inel cu diamante,iar el îi dărui o brațara.Amândoi hotărâră să păstreze cu sfințenie și iubire darul celuilalt”. Nivelul 2. Dan intră în prima tavernă întâlnită în cale.Localul era plin de romulani. Aici îl întâlni pe Ioachimo,care spunea vrute și nevrute pe socoteala doamnelor.Dan o laudă pe Imogen.Ioachimo îi propuse o prinsoare.Să meargă în Britania și să se straduiască a câștiga dragostea
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
dorit țării sale decât prosperitate, grandoare și recunoaștere internațională. Eminescu n-a trăit într-o societate plină de ”miliardari de carton”, ci, într-una impregnată de epigoni, de falși patrioți și de demagogi. A stat pe bănci de lemn, în taverne mohorâte, unde a cunoscut viața proletarului român, care-și găsea alinarea în cinzeaca de mastică sau de țuică îndoită cu apă. Eminescu a văzut că Steaua României este atât de sus, încât luminii adevărului și prosperității îi trebuie mii de
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93376]
-
că drogurile se găseau undeva, într-o crâșmă infectă, vecină cu biserica în care nu-și putuse împlini fericirea prin închinare la icoane. Vecinătatea devine simbolică. Ia bani din rezervele păstrate de mamă într-un loc ascuns și intră în tavernă, în vreme ce afară bat clopotele. Constată, iarăși justificativ, că localul era înțesat de lume comparativ cu biserica. Din crâșmă, coboară într-o pivniță, unde îl întâmpină un „gentleman” păzit de două namile îmbrăcate în negru și cu pistoale la brâu. Aceștia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
vreo anumită neplăcere la una dintre cele două părți implicate”), acesta își luă în primire drogurile cerute și, mai aruncând doar o singură privire în urmă, fu din nou condus, pe scările de urcare, până afară. La ieșirea de pe porțile tavernei, tânărul, aruncând câteva priviri fugare de jur împrejur, respiră adânc, ușurat. „Formidabil, exclamă el în gând, n-aș fi crezut! Asta a fost chiar tot?! Ah, și eu care vedeam în a face rost de droguri un lucru atât de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
a revenit la putere familia Medici. Încă nu scrisese nimic. Sfătuit de prieteni, a fugit atunci din Florența și s-a retras la San Casciano. Acolo, după ce se întreținea ziua cu tăietorii de lemne și petrecea câteva ore la o tavernă, se schimba, seara, de hainele obișnuite și se îmbrăca în haine scumpe, cufundîndu-se în evocarea antichității romane care devenea, pentru el, un "timp paralel", tot atât de adevărat sau chiar mai adevărat decât cel din Cinquecento. În felul său, și Machiavelli era
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
e foame". Și invers, altul se poate tângui toată ziua, tocmai pentru că nu are ce mânca. Oricum, un om e tot așa de misterios ca și Sfinxul. Unul pentru că tace, celalt pentru că vorbește. Am fost într-o seară într-o tavernă lângă Saint-Julien la Pauvre. Era distractiv. Sub pământ, într-o veche închisoare a Revoluției, se cântau cântece vechi franceze, tandre sau cu o savoare galică. Cornemusa acompania. A cântat romanțe sentimentale și o mică babă vopsită exagerat, sforțîndu-se să pară
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
va începe călătoria de întoarcere“. Tiberius, în schimb, îi închise și îi condamnă imediat pe toți cei care răspândiseră zvonul și pe care putuse să pună mâna. „Și în dimineața asta au crucificat trei oameni pe colina Esquilius; spuneau prin taverne că Tiberius o să moară dacă se întoarce la Roma.“ Însă zvonul răsuna acum într-un milion de guri - iar Drusus încheie sceptic: „Nu se putea găsi în stele o profeție mai de folos pentru puterea lui Elius Sejanus. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a lui Cassius i se păruse suspectă. „Credeai că ei te iubesc; dar nu te iubesc. Relația dintre tine, care deții puterea, și ceilalți nu e o relație între niște ființe umane.“ Care tiran mergea travestit pe străzi și prin taverne, ca să afle ce credeau cu adevărat oamenii despre el? Își îngropă fața în pernă. „Puterea e un tigru“, își spuse disperat, „care stă ghemuit singur pe o stâncă, în timp ce o haită de dulăi latră în juru-i“. Cu ochii închiși, căută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ca un fulger ivit pe cerul amiezii. Oamenii încremeniră, însă în clipa următoare, cuprinși de disperare, revoltați, începură să dea năvală în stradă, în toate cartierele orașului; iar urletul acela, „l-au ucis!“, făcea ca alți oameni să iasă din taverne, din case, din ateliere; alergau, asemenea unei turme cu neputință de stăpânit, spre For, spre Curie, spre Domus Gaj. Traficul se blocă, trăsurile erau abandonate pe străzi, tarabele zăceau răsturnate. Vigiles fură copleșiți de imensul val de oameni, iar cohortele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
învîrtesc într-un dans nebun figuri de oțel așezate deasupra. (...) principiul său - dacă ar avea unul - ar fi negarea oricărui principiu, respingerea oricărei teorii. Căci cei care vorbesc prin el sînt declasații”. Finalul articolului este un îndemn „prerevoluționar”: „Dar în tavernele și lupanarele ce ne-ar înfățișa Rusia, aerul e irespirabil. Afară, atmosfera e apăsătoare, cerul e încărcat de nori. Se simte trebuința furtunii răcoritoare! Și atunci, goelandul, pasărea maritimă, vestitoare de furtuni, se înalță și domină tumultul de talazuri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dumitale mi-au aprins dorința În suflet. Dacă asta nu intră În conflict cu planurile voastre, se Înțelege. — Nu, dimpotrivă. Azi e o zi mai bună decât altele. Tocmai aveam de gând să ne adunăm. Te aștept la asfințit, În taverna din spatele fântânii celei mari, pe drumul spre Roma. E taverna lui Baldo, cruciatul. Vă veți găsi În al Treilea Cer. — Al Treilea Cer? — E un fel de a spune pe care Îl folosim Între noi, o glumă de oameni Învățați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]