1,731 matches
-
Maricica, apoi privește cu ciudă în ocolul mieilor. știe care lipsește, era un berbecuț cu care se juca el „de-a împunselea” și-i pare rău după el. știind că mamei sale și Maricicăi le place să-l vadă răsfoind teancul de reviste aduse de nenea Mihai de la Constanța, și-a făcut planul cum să le îmbuneze prin această manevră și se apucă în casă de frunzărit revistele. Soarele asfințise de-a binelea; Maricica mulgea vacile, mama pregătea masa de seară
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
externe, unde imixtiunea agramată a "tovarășei" era malignă. Nu pot afirma că m-am bucurat vreodată de atenția sau simpatia ministrului. Poate n-am meritat-o. Când a venit în vizită oficială la Moscova, ianuarie 1979, mi-a dat un teanc de tăieturi din presa franceză și engleză și mi-a cerut să le pun în dosare pe o tematică, după gândirea mea de atunci, bine aleasă; ca ministru, cred că știa și cum munceam și cum redactam, era la curent
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
schimbase brusc de parcă trăisem cele două luni într-o altă lume, întreaga misiune forfotea de muncă. Ambasadorul, care cu o zi înainte mă avertizase că întrerupem orele matinale de limbă spaniolă, mă chemase la orele 8,00 să-mi dea teancul de lucrări care urmau să fie predate curierilor, cu indicația să mai arunc o privire critică și eventual să fac ultimele retușuri; șoferul și colegul Oprișan plecaseră de o oră la aeroport să îi preia pe cei doi curieri; femeia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
când eu sosisem; cei doi tehnicieni plecaseră, cu o zi înainte, într-un oraș spre nord la o bază de asistență tehnică ARO. Aveam impresia că mă aflam în altă ambasadă, în altă țară, în alt oraș. Mi-am luat teancul de lucrări și m-am așezat la lucru. După mai bine de o oră, nu schimbasem nici măcar o virgulă, cum nu aveam secretară, lucrările ni le dactilografiam singuri, sau cu sprijinul cifrorului. Mă întrebam cu malițiozitate dacă șeful misiunii citise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
traseele obișnuite, să devină zgomotoși după orele 9,00, când trec de inelul Mihai Bravu-Ștefan cel Mare. În minister, pe la orele 10, era o liniște suspectă, probabil unor diplomați începuse să le sosească perioada de vacanță, altora li se aglomerau teancurile de solicitări să informeze despre starea de spirit a conducerii țării, a populației Bucureștilor, convocată la miting, mulți cred că se organizau pentru o participare mascată la manifestarea din Piața Palatului, pentru a fi martori direcți la posibile evenimente de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
înainte de plecarea la Slatina. Dintre prietenele tale, nu am mai văzut nici vorbit cu Ina, Alecu și Paca. Casa hibernează oarecum. Cunoaște melancolia și resemnarea. Își va fi amintind oare de râsul tău, de cântecele tale? Azi am găsit un teanc de fotografii cu diferite etape din viața ta... Ceasul din sufragerie a bătut zece. Ți-aduci aminte sunetul lui? Sunt obosită de efortul făcut azi... Mă duc, ca un școlar bătut, să mă culc. Fii prudentă: să nu răcești, să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
și nervos deși după gesturi și cuvinte nu pare. Vorbind despre el, ofițerii spuneau că întrebările lui la examenele de inspecții au rămas memorabile. Întreabă toate regulamentele organice, toate decisiile ministeriale învechite și pentru aceasta are la îndemâna sa un întreg teanc de monitoare legate, la care ofițerii cu toții privesc ca la niște grozave instrumente de tortură. În teancul acela se găsește până și publicația de la 1862 Monitorul Oastii dial oficial, și căpitanii ori sublocotenenții, luându-l în mână și răsfoindu-l
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la examenele de inspecții au rămas memorabile. Întreabă toate regulamentele organice, toate decisiile ministeriale învechite și pentru aceasta are la îndemâna sa un întreg teanc de monitoare legate, la care ofițerii cu toții privesc ca la niște grozave instrumente de tortură. În teancul acela se găsește până și publicația de la 1862 Monitorul Oastii dial oficial, și căpitanii ori sublocotenenții, luându-l în mână și răsfoindu-l, au aceiași căscare de ochi și mirare adâncă, pe care ar avea-o în fața mumiilor egiptene. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu el în corabie pe vremea potopului”. Cînd zic că „Gura leului” de la „Orizont” (ca și celelalte) nu va rămîne goală, am în minte cantitatea de scrisori ce vine la ziar. Intru uneori în biroul dnei Elena Ciocan și văd teancurile. Neîndoielnic, în ele e mult noroi, dar sînt și lacrimi adevărate. N-am întrebat niciodată care-i regimul acestor scrisori. Se pare însă că, după „verificarea” lor pe teren de către redactori, sînt predate din nou la secție și arhivate. Nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
procesul verbal întocmit, pendula nu era câtuși de puțin stricată, la momentul percheziției corpul delict chiar emitea bătăile pentru ora doisprezece. În continuare, comisarul de poliție Abraham Puiu Snupf a arătat că în cutia corpului delict s-au găsit șase teancuri de bancnote orânduite în tot atâtea plicuri, dintre care patru plicuri s-a constatat că au conținut vechile rupii din seria celor ieșite de mult din uz. Medicul legist Doctor Otto von der Himelgasse a apreciat că victima a murit
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
comportament risipitor la bărbați, care se manifestă în supermagazine, ceva ce vedem foarte des când amplasăm camere de luat vederi: întotdeauna bărbatul plătește. Mai ales când un bărbat și o femeie fac cumpărături împreună, el întotdeauna ține morțiș să scoată teancul de bancnote, pentru ca nu cumva casierul să creadă că femeia e cea care aduce pâinea în casă. Nu este de mirare că, în general, comercianții îi numesc pe bărbați purtători de portofele. Sau, cum spune înțelepciunea „populară”, vinde femeii de lângă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
H. Aznavorian, Tudor Boeru, Armand Constantinescu și încă cîțiva avocați și magistrați, la fel, ofițeri de rezervă. Am fost repartizat ca judecător de instrucție al cabinetului 3. Nici nu mă instalasem bine la birou și grefierul mi-a adus un teanc de dosare. Totodată a fost introdus în cabinetul meu și un arestat, urmat de santinela cu arma în mînă. Nebărbierit, cu părul zburlit, fără cravată la gît și fără șireturi la ghete, cu hainele motolite, arestatul era inginerul Nicolae Malaxa
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
hainele motolite, arestatul era inginerul Nicolae Malaxa. Am fost, desigur, extrem de surprins. Nicolae Malaxa era marele industriaș, cunoscut de toată lumea. S-a făcut că nu știe cine eram și s-a oprit, respectuos, în fața biroului meu. Grefierul a tras din teancul de dosare acela cu numele Malaxa. L-am invitat să ia loc pe scaunul din fața mea și aproape neîncrezător s-a așezat. Rezulta din dosar că două tanchete militare fuseseră scoase de legionari din uzinele Malaxa, din care s-a
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
foarte neplăcut, dar aveam conștiința împăcată. Au început percheziția, dând atenție mai ales unor diverse hârțoage. Apoi, au scos și un mandat de arestare și au încărcat tot: scrisori, caiete, tot felul de hârtii, dar nu s-au legat de teancul de reviste străine și nici de cartea lui Orwell Ferma animalelor pe care ne-o împrumutase cineva. Apoi, au făcut un inventar al tuturor lucrurilor din încăpere și au luat din dulap ultimul pachet primit din Franța, cu o stofă
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
despre surorile Marcovici, dar i-am făcut semn că mi-e frică să vorbesc, fiindcă știam că sunt microfoane peste tot. Atunci, a încercat să dea drumul unui aparat de bruiaj, dar acesta nu funcționa. Până la urmă, a luat un teanc de foi de hârtie pe care le-a tot mototolit făcându-le să foșnească și am vorbit printre foșnete, fără să avem mare lucru de spus. Înainte de plecare, ne-am mutat la Zamfirești, în Strada Pietății, și am mai vândut
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
cu superiorul dumitale. Cel puțin în grad sau în gradul de înțelegere. - Domnule ofițer, fie. Poftim spravca. Mi-a plăcut că deși ai limba iute, ești tenace. Dar dacă te refuzam sauăchiar mai rău? - Imposibil. și i-am întins un teanc de cărți poștale, de chitanțe cu plata radio-ului în 1940 la Nicorești, un act de vânzare al casei tatei și chitanțele de plată trimise la Nicorești din Câșlița, livretul militar în care se arăta că am fost mobilizat pe
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
statutul marital este gestul vânzării calului. Colindele de tip III, 72, Cal amenințat cu vânzarea, descriu pregătirile de nuntă ce se vor face după înstrăinarea calului: „Eu oi să te vânz/ Pe care de grâu/ Și pe buți de vin,/ Teancuri de postav,/ Postav roșior,/ Eu o să mă însor” (Coconi-Ilfov). Animalele totemice deveneau ele înseși nunta și casa noului cuplu, pe când ajutorul năzdrăvan, esențial pentru flăcău, reprezintă o simplă „marfă” a cărei vânzare procură cele necesare nunții. Nerecunoștința flăcăului are de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ea ne poate Încurca binișor! -, ci acea calitate disprețuită și cam uitată de vremurile moderne, cea din care, propriamente, se hrănesc poeții și copiii - candoarea! „A-ți aminti viața”, „a răscoli În ea” ca’ntr-un vraf de hârtii vechi - un „teanc de hârtii scrise de-o mână străină?!” („Și când gândesc la viața-mi, la... cel ce-am fost/ Îmi pare că ea cură/ ca o poveste spusă de-o străină gură/ Cine-i acel ce-mi spune povestea pe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
copilăriei, spune ! De ce nu te mai aștept, Moș Crăciune ! Moș-Crăciun-Ce-Nu-Mai-Este, Pentru cea din urmă dată, Mi-ai adus o carte rea; Și cintind în carte iată, Am văzut în cartea Ta Că n-ai fost decît poveste. Tomuri de filosofii, Teancuri, teancuri adunate, Am de-atunci la căpătâi. Tu știai că nu mai vii Când credeam în cea dântâi. Și nu-nțelegeam că toate Sunt doar triste jucării ! Moș-Crăciun-Din-Vremuri-Bune, Lasă-n cale traista plină De smochine și alune ! Însenină-mi gândul
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
spune ! De ce nu te mai aștept, Moș Crăciune ! Moș-Crăciun-Ce-Nu-Mai-Este, Pentru cea din urmă dată, Mi-ai adus o carte rea; Și cintind în carte iată, Am văzut în cartea Ta Că n-ai fost decît poveste. Tomuri de filosofii, Teancuri, teancuri adunate, Am de-atunci la căpătâi. Tu știai că nu mai vii Când credeam în cea dântâi. Și nu-nțelegeam că toate Sunt doar triste jucării ! Moș-Crăciun-Din-Vremuri-Bune, Lasă-n cale traista plină De smochine și alune ! Însenină-mi gândul rău
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
aveai de trebăluit pe-afară, iar tata era beat-cuc, zile în șir, neîncetat: „De câte ori simți că nu mai poți îndura, fă ordine în dulap“? Să-ți astâmperi mintea mutând rufăria de colo-colo. Mama trebuia să reîmpăturească și să așeze în teancuri sau să atârne unele lângă altele bluzele ei și cămășile lui, ciorapii ei și șosetele lui, rochiile ei și pantalonii lui. În felul acesta, proaspăt alăturate, hainele trebuiau să-mpiedice ca el să-și bea și mințile, și căsnicia. Cuvintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
stoarcă portocale. Epuizată, stafia se zgâia la oalele de cupru care atârnau de cârligele unui raft de deasupra tejghelei din mijlocul bucătăriei, sorbindu-și mohorât cafeaua în timp ce își muta privirea asupra unui exemplar din Daily Variety care stătea deasupra unui teanc ce includea The New York Times, secțiunea Calendar din The Los Angeles Times și Hollywood Reporter. Auzind voci sus, la etaj, am inspirat adânc și m-am întins după ziarul local, pregătindu-mă sufletește, pentru că încă aveam - chiar și în absența mahmurelii - probleme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la vremea aceea: existau o grămadă de copii de bani gata la colegiu și o mașină ca a mea nu constituia o excepție. Dar amintirile se risipiră când am parcat în spațiul rezervat mie, am ridicat de pe locul din dreapta un teanc de ediții ale cărții mele de proză scurtă, Informatorii, și m-am îndreptat spre biroul meu care se găsea într-o clădire ce semăna cu un mic hambar roșu plin de farmec ale cărui ferestre dădeau spre campus. Încă zâmbind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am ras și eu un pahar). Jucătorii de fotbal în tricouri cu sigla DKNY au trecut prin curte în pas alergător spre terenul de joc și, cu excepția unor suporteri care stăteau sub copertina băncilor de rezerve (unde mi-am lăsat teancul cu Informatorii, punându-l pe locul inscripționat „Gratis, cu legitimație de student“), toată lumea arăta de parcă ar fi ieșit dintr-un catalog de modă foarte șic, Abercrombie and Fitch. Totul era extrem de atrăgător și am alunecat din nou în trecut, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
parc pustiu amenajat pentru rolleri. Cartușele goale ale unor jocuri video zăceau împrăștiate în fața unui televizor uriaș, conectat acum la Playstation 2, în mijlocul unui morman de DVD-uri cu The Simpson’s și South Park. Pe pat se odihnea un teanc de cămăși Tommy Hilfiger noi-nouțe. Rafturile de cărți erau dominate de povestiri cu luptători japonezi, de reviste de wrestling și de seria completă Harry Potter, iar deasupra rafturilor trona un desen în bronz al zodiacului. Rămășițele unui Starbucks iced-tchai zăceau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]