8,384 matches
-
Constantin Țoiu Dec. 1975. G.B. spre bătrînețe devine cîrcotaș, disprețuitor. El jignește cu un fel de delicatețe teatrală oamenii, cu un glas alterat de o ușoară senilizare. De exemplu, pe tînăra prozatoare D.D. o întreabă, rar, prefăcut: "Părinții dumitale... au fost... cofetari,... nu?".... "Parcă aveau..., o cofetărie... pe calea Griviței?" De față mai erau și alții. Indiscreția nu
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]
-
Boroghină, un artist care și-a iubit teatrul mai presus de orice și care a avut ambiția să concureze cu el alături de cele mai înalte vîrfuri mondiale. În stagiunea 1988-1989, trei spectacole, într-un crescendo valoric, au atras atenția lumii teatrale la Craiova. Este vorba despre O scrisoare pierdută de Caragiale (octombrie '88) și Unchiul Vanea de Cehov (februarie '89, cu o superbă scenografie a Ștefaniei Cenean), ambele în regia lui Mircea Cornișteanu și Piticul din grădina de vară de D.
Adio, dar rămîn cu tine! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16951_a_18276]
-
partiturii redactate de Mendelssohn-Bartholdy (o analiză punctuală a acestei versiuni este prezentată spectatorului într-un Caiet-program de sală, conceput "nemțește"; muzicologie severă și totodată populară. Se poate!). Această decizie inițială asupra selecției muzicale a evitat incongruența posibilă între o mișcare teatrală care ar putea să fie filmul unui pelerinaj, recent, la Ierusalim și sonoritatea orchestrei baroce, secvențele lungi de recitative, arii, coruri emoțional captate de auditor când se cântă foarte bine în concert. Când nu, e nu! Și această realitate merită
BACH - 2000 by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/16954_a_18279]
-
Magdalena Boiangiu Probabil că nu doar toți actorii vor să joace Hamlet, așa cum scria Carl Sandburg, ci și toți regizorii vor să spună ce au înțeles din viață, montînd ceea ce este considerat a fi suma gîndirii și a expresiei teatrale. Dacă ne amintim cum Liviu Ciulei a schimbat reperele teatrului românesc prin eleganța stilistică din Cum vă place, sfidare a realismului terestru practicat atunci pe scenă, înțelegem tentația de a monta spectacolul Hamlet epurat de aluviunile zgomotului modern și postmodern
Forma și limitele vremii by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/16932_a_18257]
-
excepționali Jennifer Plante, Erika Iverson și George Drance, antrenați ca pentru variațiuni de commedia dell'arte. Cum spectacolul a fost realizat la Clubul Experimental La MaMa, s-a impus firesc ideea de a-i conferi celebrei Ellen Steward diploma "Interferențe teatrale româno-americane" pentru promovarea marilor valori românești. Lui Andrei Șerban i s-a conferit titlul de "Cetățean de onoare" la propunerea juriului, care, într-o fază "de lucru" vrusese să-l desemneze "Prim cetățean al Teatrului Românesc". Prin magnetismul degajat permanent
Descoperind AMERICI cu Andrei Șerban by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16988_a_18313]
-
a dracului a început să rîză..." * Altădată, la Șosea, într-un restaurant fără clienți, Nichita se ridicase de la masă cu o carte în mînă îndoită și citi din ea fără să ne spună de cine este, doar agitîndu-și larg brațele teatral și cu dicțiunea lui sîsîită, - îi căzuse un dinte din față: " Pe poarta unui han din orașul N.N.... intra o brișcă pe arcuri, nu prea mare, dar destul de arătoasă, de felul acelora cu care călătoresc de obicei burlacii... În brișcă
Evocarea prozatorului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17045_a_18370]
-
o perioadă de reașezare, de reordonare a propriei identități, a structurilor care o definesc. Spectacolul de teatru este pentru Dragoș Galgoțiu "un răspuns imediat la lumea în care trăim și la felul în care trăim în această lume". Discursul său teatral este, cu precădere în ultimele puneri în scenă - Furtuna și Cafeneaua - unul de tip sincretic în care actorul devine suportul gestului, cuvîntului, al plasticității corpului și spațiului, al unei anumite cromatici, al anumitor sonuri și fraze muzicale. Puțini sînt regizorii
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
al plasticității corpului și spațiului, al unei anumite cromatici, al anumitor sonuri și fraze muzicale. Puțini sînt regizorii care au cheie la comediile lui Carlo Goldoni. Mai presus de toți, desigur, Giorgio Strehler ale cărui spectacole sînt tot atîtea studii teatrale, cercetări pe tărîmul dramaturgului italian. La noi, Vlad Mugur și Silviu Purcărete au realizat spectacole memorabile, dacă ar fi să amintim aici doar două: Mincinosul făcut după '89 de Vlad Mugur la Teatrul Odeon și Piațeta - antedecembristă - a lui Silviu
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
Magdalena Boiangiu Probabil că amintirile celor care au văzut premiera din 1975 și curiozitatea celor care doar au auzit de ea au determinat atragerea atîtor instituții teatrale pentru coproducția care a putut fi văzută la Teatrul Evreiesc de Stat la sfîrșitul lunii aprilie. 25 de ani înseamnă o eternitate pentru un act teatral, chiar dacă, aparent, subiectul pare a avea o rezonanță fără limite de timp. În anii
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
și curiozitatea celor care doar au auzit de ea au determinat atragerea atîtor instituții teatrale pentru coproducția care a putut fi văzută la Teatrul Evreiesc de Stat la sfîrșitul lunii aprilie. 25 de ani înseamnă o eternitate pentru un act teatral, chiar dacă, aparent, subiectul pare a avea o rezonanță fără limite de timp. În anii scurși de atunci, Holocaustul a fost tema, dacă nu și victima, unor cărți, filme și spectacole. S-a crezut că nu se va mai putea scrie
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
o realitate a timpului real, ca o extenuare a interpretului, compasiunea se îndreaptă spre cei din distribuție și supratema spectacolului este ratată. Comunicarea se realizează tocmai prin abilitatea interpreților de a se situa pe linia subțire (și subtilă) a expresivității teatrale care potențează adevărul. Muzica (Chris Jordan) joacă un rol esențial în spectacol. Fragmente foarte cunoscute din repertoriul clasic, frînturi din folclorul evreiesc și o compoziție originală alcătuiesc țesătura dramatică a spectacolului. În lagăr, în vecinătatea durerii și a morții, armonia
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
la Nicolina, trenul s-a pus în mișcare, eu am sărit, el a întîrziat, a alunecat și roata i-a prins picioarele. Terci. L-am tras de o parte...". E drept că ororile evocate, inclusiv crimele, capătă un aer neverosimil, teatral, ca spre a indica incapacitatea evadării din mediul ficțiunii - damnare asumată a creatorului în raport cu propriile-i plăsmuiri. Drept care acesta se adîncește în mediul "pierzaniei" sale, aidoma unui narcoman ce, nemaiavînd nici o scăpare, își mărește doza de drog. Ne reîntoarcem la
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
spațiul esteticului. O situație internă dintr-un teatru, este vorba de Nottara, nerezolvată la timp, amînată într-un mod iresponsabil a ieșit din matcă, tinde să genereze efecte extrem de periculoase. La ora asta, planurile s-au amestecat atît de tare - teatral, uman, politic, - încît a căuta acum cauza devine o operațiune de maestru. Lipsa de comunicare între actori și directorii lor - Vlad Rădescu și mai nou Stelian Nistor - atitudinea arogantă a acestora, neacoperită însă de o autoritate profesională, sînt principalele motive
Balcanismul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17128_a_18453]
-
țara memoriei. Cuplu mereu reversibil, cele două stau veșnic înlănțuite. Cine se gîndește să uite își amintește." Uitarea, un spectacol-eseu gîndit și realizat de Mihai Măniuțiu și tînăra scenografă Iuliana Vîlsan, un spectacol cu și despre un protagonist al lumii teatrale: George Banu. Un spectacol care pleacă și revine la ideea de cuplu: memorie - uitare, eu - alter ego, regizor - actor, creator - spectator, sublim - suferință, realitate - ficțiune, exuberanță - cădere, colectivitate - singurătate. Conflict, tensiune, armonie leagă corpurile celor doi balerini, Sylvain Groud și
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
Ce cuvînt minunat, de secol IX, pentru acest mă înnoptez). Spectacolul lui Mihai Măniuțiu are ceva special, un soi de intimitate bine relevată și bine păzită, totodată, multe mesaje codate pe care doar unii receptori le pot descifra, un mister teatral, dar și unul al prieteniei ca valoare fundamentală a existenței. Uitarea este un fel de manifest-dedicație al unei idei - ne-uitarea, - și al unui personaj - George Banu. Atmosfera de taină și complicitate, de forță și vulnerabilitate, de delicatețe, erotism și
Revoltă sau abandon by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15832_a_17157]
-
nu știu după ce criterii. Acest tip de studiu se face cu un număr restrîns de studenți, profesorul trebuie să fie atent la personalitatea fiecăruia, la felul cum poate fi provocată și pusă în evidență într-un registru sau altul. Învățămîntul teatral practicat în mase va avea, cît de curînd, efecte dezastruoase. Teatrele sînt alimentate cu tineri actori care, înainte de orice, habar n-au să rostească pe scenă. La propriu. Lăsăm de-o parte nuanțele, intențiile, frazările, accentele, interpretările. Spectatorul înțelege cu
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]
-
Marina Constantinescu Cultura teatrală s-a format ani și ani la rînd în România datorită Radio-ului. Pe aceste unde, ascultătorii trăiau mirajul fenomenului, fascinația unor voci, își imaginau chipul actorilor, felul în care se naște un spectacol de teatru radiofonic. Mai înainte de orice
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
valorică a repertoriului și a pieselor care să rămînă în fonoteca de aur. Pierderea este și a ascultătorilor, fără nici o vină, care își au în acest gen de spectacole un reper, o formă, dacă nu singura, de conectare la fenomenul teatral, care nu ajunge la ei decît pe această cale. La urma urmelor, teatrul radiofonic rămîne acel spațiu în care cuvîntul este prețuit și cultivat, în care limba este ocrotită și conservată, conform normelor. În Franța, în Anglia există în continuare
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
Marina Constantinescu În afara rubricilor de teatru permanente din ziare, reviste de cultură și mai știu eu ce, există în România și publicații de specialitate: Teatrul azi, Scena, Semnal teatral, Ultimat și Okean. Circulația lor este lunară sau trimestrială, continuitate clară avînd Scena și Teatrul azi. Aceasta din urmă este și cea mai veche revistă, apărută în 1956 cu un colegiu redacțional care suna cam așa: Camil Petrescu - președinte, Horia
Vocile specialiștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15891_a_17216]
-
cele mai importante ale breslei, strîng în jurul lor numele sonore ale artei spectacolului, precum și ale martorilor - critici, cronicari, cercetători, oameni de cultură. Aparițiile lor, cu chin, dăruire, tenacitate, efort și pasiune, oferă o imagine complexă și complementară asupra fenomenului nostru teatral. Cu bune și cu rele, cu lipsuri și împliniri.
Vocile specialiștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15891_a_17216]
-
au sfredelit în corp./ marketingul noului instrument/ e-n mîinile lui pan./ sînt sănătos. mi-aș dori să am/ o mie de asemenea instrumente." Poeziile din San Francisco (1973-1974) au un mai accentuat demonstrativism, devin mai explozive într-un fel teatral, explicabil prin contextul cultural dominat de lecturile publice și poemele create în colaborare. Unele sînt mici poeme în proză, sentențioase și baroce, simple și sofisticate în aceeași măsură: Puterea e un complex de inferioritate întors ca un ceas din neputința
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
Marina Constantinescu De cîțiva ani, la sfîrșitul unei stagiuni, trăgînd linie și adunînd, constatam că marile spectacole s-au împuținat ca număr, desigur și evenimentele teatrale, și că există un pluton de spectacole mediocre, cele mai numeroase, presărat și cu unele corecte, să le spunem. Totuși, acest pluton crea senzația că lumea teatrală caută - măcinată într-un fel de criza societății în care trăiește - să se
Un interval și mediocritatea lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15924_a_17249]
-
adunînd, constatam că marile spectacole s-au împuținat ca număr, desigur și evenimentele teatrale, și că există un pluton de spectacole mediocre, cele mai numeroase, presărat și cu unele corecte, să le spunem. Totuși, acest pluton crea senzația că lumea teatrală caută - măcinată într-un fel de criza societății în care trăiește - să se miște și să se manifeste. Din aceste încercări multiple e mai degrabă posibil să țîșnească acel spectacol rotund, împlinit la toate palierele. În stagiunea care a marcat
Un interval și mediocritatea lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15924_a_17249]
-
susținut al Teatrului Toma Caragiu din Ploiești și, implicit, al directorului său Lucian Sabados de a motiva trupa continuu pentru întîlnirea cu un regizor care să întregească și să strîngă toate strădaniile într-un spectacol cu implicații majore în fenomenul teatral. O categorie aparte este formată din spectacolele Spirit, la Teatrul Mic, în regia Cătălinei Buzoianu și Creatorul de teatru, la Teatrul Act, în regia lui Alexandru Dabija. Amîndouă pun plenar în evidență doi mari actori în recital: Valeria Seciu și
Un interval și mediocritatea lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15924_a_17249]
-
internațională; a lucrat la Hollywood cu mari producători și actori - Tom Cruise, George Clooney, Bruce Willis, Nicole Kidman fiind cîteva nume rezonante. În România, a finalizat proiectul Dabija-Măniuțiu-Iureș, adică a construit Teatrul Act, un spațiu generos și liber al fenomenului teatral românesc. Sfîrșitul stagiunii la Act a însemnat și premiera cu Creatorul de teatru după Thomas Bernhardt, în regia lui Alexandru Dabija, un rol care îl pune într-o lumină cu totul nouă, intuibilă poate în Trei surori, în acel fascinant
Oglinda ovală by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15955_a_17280]