1,111 matches
-
sectorul de stat și de +31% în sectorul privat, iar rata rentabilității financiare era de -2,8% în sectorul de stat și de +29% în cel privat (Guvernul României, 2004). Față de întreprinzătorii aflați pe piața liberă și concentrați în comerț, tehnocrații economiei socialiste aveau un avantaj competitiv important - se aflau deja la controlul producției. Problema capitalismului românesc era de a transfera producția nu doar sub controlul lor tehnic, ci în proprietatea lor. Aceasta a fost cea de a doua etapă a
[Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
secundar, atenția concentrându-se pe schimbarea componentelor sectoriale în raport cu care regimul prezenta o anumită toleranță. În acest context, specialiștii au tins să se constituie într-o nouă clasă socială, cu un program specific: tehnocrația. Un punct esențial al proiectului reformist tehnocrat era promovarea principiului autonomiei sferelor de activitate, scoaterea lor de sub tutela politicului. Promovarea logicii proprii a sectoarelor de activitate reprezenta un instrument important de izolare a politicului, care până atunci își impusese logica în toate sferele vieții sociale. Din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
conducătoare a regimului. Cu excepția primilor ani de după instaurarea comunismului, în care această iluzie ideologică avea un anumit temei, muncitorii și țăranii au fost rapid lipsiți de orice putere, fiind controlați atât de un sistem politic opresiv, cât și de clasa tehnocraților, ce între timp cuceriseră poziții-cheie în sistemul economic, administrativ și social-cultural. Muncitorii își puteau exprima nemulțumirea doar prin răbufniri violente, înăbușite prin diferite forme de control, inclusiv prin forță. Complementar, puterea comunistă, din motive ideologice și politice de menținere a
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
o complexitate în creștere. Tehnocrația era structural interesată de promovarea unui sistem în care ea să dețină funcțiile de conducere, eliberându-se de puterea politică. Artizani ai unui sistem modern, în multe puncte similar cu cel existent în țările occidentale, tehnocrații români prezentau o orientare distinctă de cea a clasei politice, tot mai mult chiar opusă acesteia. Ei au constituit în mod constant forțele promotoare ale reformei comunismului. Autonomizarea sectoarelor componente ale societății românești s-a accentuat în raport cu politica globală. Prioritatea
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
forțat să asimileze o parte din valorile tehnocrației pentru a putea administra o societate tot mai complexă, dar intrată într-o criză profundă. În mod inevitabil, pentru a asigura funcționarea sistemului, politicienii au fost forțați de logica lucrurilor să asimileze tehnocrați în funcții de conducere pe criterii de competență, mai degrabă decât pe criterii politice. Politica tot mai aberantă a conducerii a limpezit opțiunile anticomuniste. Mai ales în anii ’80, ostilitatea tehnocrației față de regimul comunist este în creștere. O tendință de
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
noilor partide politice, ai guvernului și parlamentului, ai autorităților publice centrale și locale, dar și din lideri ai sindicatelor și ai organizațiilor civice, a fost, prin însăși poziția sa, un contributor activ la construcția strategiei tranziției și la construcția instituțională. Tehnocrații - specialiștii angajați în sistemul instituțiilor publice și private - au oscilat între utilizarea cunoștințelor lor tehnice din sfera lor de activitate și participarea la construirea sistemului instituțional global. Mulți tehnocrați au intrat în sistemul politic și au contribuit la articularea ideologiei
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
un contributor activ la construcția strategiei tranziției și la construcția instituțională. Tehnocrații - specialiștii angajați în sistemul instituțiilor publice și private - au oscilat între utilizarea cunoștințelor lor tehnice din sfera lor de activitate și participarea la construirea sistemului instituțional global. Mulți tehnocrați au intrat în sistemul politic și au contribuit la articularea ideologiei tranziției. Specialiștii din mediul academic (cadre didactice universitare, cercetători științifici) au încercat să contribuie la producerea cunoștințelor necesare construcției cadrelor sociale ale noii societăți, la elaborarea programelor de dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
suport necritic pentru partidele istorice, opțiunea pentru monarhie, în ciuda lipsei de popularitate a acesteia, poziții antiromânești, susținerea unor extremisme naționaliste maghiare - și totul pe fondul unei atitudini viscerale de respingere a științelor pozitive, mai ales a celor sociale, și a tehnocraților. Politic, acest grup a optat pentru un program de construcție intelectual-politică nu în cadrul vreunui partid, ci asumându-și poziția de reprezentant al societății civile, fără însă a o consulta pe aceasta. Dincolo de pretenția de plasare într-o perspectivă superioară politic
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
mare de partide, dar mai ales a partidelor istorice a reprezentat un fenomen complet neașteptat nu numai pentru tehnocrație, ci și pentru întreaga populație. Din această situație a rezultat un dezechilibru politic care urma să producă multiple consecințe. Masa de tehnocrați, care avea o putere efectivă în administrarea societății, bucurându-se, din acest motiv, de o anumită încredere a populației, nu se grăbise să construiască noi partide. Constituirea noilor partide nu în cadrul tehnocrației, ci în afara ei nu a făcut decât să
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
o anumită încredere a populației, nu se grăbise să construiască noi partide. Constituirea noilor partide nu în cadrul tehnocrației, ci în afara ei nu a făcut decât să producă o adâncă prăpastie între cele două blocuri politice: pe de o parte, blocul tehnocraților, caracterizat de o anumită solidaritate internă difuză, având însă controlul asupra puterii în stat, confruntați cu dificultăți interne de a produce structuri politice diferențiate; pe de altă parte, mulțimea partidelor nou-constituite, care nu aveau acces la pârghiile puterii în stat
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și a încetinit și mai mult procesul său de diferențiere politică. A rezultat un dezechilibru politic major: pe de o parte, o mulțime de partide lipsite de un suport social semnificativ, iar pe de altă parte, o masă mare a tehnocraților aflați într-un proces mai lent de organizare politică. Cu atât mai puțin membrii clasei tehnocrate erau tentați să se orienteze spre partidele nou-constituite, care nu prezentau pentru ei credibilitatea necesară și nici măcar un spațiu politic primitor. Fiind forța politică
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
cu mijloace pe care le respingeau structural - acuzațiile politice la adresa specialiștilor formați în societatea comunistă. Stilul de luptă politică al tehnocrației se axa pe o combinație între calificare tehnică și solidaritate internă. Construcția viitorului era considerată a fi de competența tehnocraților. Trecutul îndepărtat precomunist, cu întreaga experiență pe care a prilejuit-o, era considerat a fi nerelevant pentru construcția unei societăți moderne. Marea majoritate a tehnocraților nu fuseseră victimele marilor nedreptăți comise de regimul comunist, mai ales în primii săi ani
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
combinație între calificare tehnică și solidaritate internă. Construcția viitorului era considerată a fi de competența tehnocraților. Trecutul îndepărtat precomunist, cu întreaga experiență pe care a prilejuit-o, era considerat a fi nerelevant pentru construcția unei societăți moderne. Marea majoritate a tehnocraților nu fuseseră victimele marilor nedreptăți comise de regimul comunist, mai ales în primii săi ani: naționalizarea proprietăților, condamnări politice. Nici chiar terenul agricol preluat de la părinții lor de către cooperative nu reprezenta o sursă interesantă economic pentru tehnocrați. Și nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Marea majoritate a tehnocraților nu fuseseră victimele marilor nedreptăți comise de regimul comunist, mai ales în primii săi ani: naționalizarea proprietăților, condamnări politice. Nici chiar terenul agricol preluat de la părinții lor de către cooperative nu reprezenta o sursă interesantă economic pentru tehnocrați. Și nici nu se simțeau responsabili de aceste acte comuniste. Cea mai mare parte a populației acorda încrederea sa tehnocrației. Aceasta oferea garanții de competență și era orientată spre dezvoltarea țării, spre o abordare responsabilă față de bunăstarea colectivă. Relansarea societății
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Cea mai mare parte a populației acorda încrederea sa tehnocrației. Aceasta oferea garanții de competență și era orientată spre dezvoltarea țării, spre o abordare responsabilă față de bunăstarea colectivă. Relansarea societății românești urma să se realizeze printr-o vastă reconstrucție instituțională, tehnocrații fiind percepuți ca fiind singurii specialiști în această privință. Neașteptat însă, a fost o primă luptă între două principii de organizare a procesului politic democratic. Aspirația populară anticomunistă înclina de la început spre principiul democrației consensuale: metoda politică a identificării direcțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
a unui singur mecanism: cel al luptei dintre partide. În fapt, chiar Occidentul a promovat continuu dezvoltarea unor mecanisme de consensualizare prin dialog cu partenerii sociali. Rezultatul a fost un paradox. Dacă, de exemplu, în prima perioadă, guvernul format din tehnocrați încerca să dezvolte dialogul social și să construiască un parteneriat social, partidele din opoziție au fost înclinate să acuze promovarea parteneriatului a fi mai degrabă o metodă de manipulare. Democrația în această perioadă și chiar și astăzi este caracterizată printr-
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
singura posibilitate de reprezentare în alegeri a unei mase largi de actori sociali și politici care nu se regăseau reprezentați de partidele deja constituite. Constituirea partidelor politice a retras din FSN multe persoane cu o orientare diferită de cea a tehnocraților, producând o creștere a omogenității politice a acestuia. Pe de altă parte, FSN risca să țină captive în propria sa structură multe forțe politice care nu erau deloc tentate să se integreze în partidele politice deja formate. Este însă probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
de reformă este taxat a exprima o mentalitate comunistă. Orice invitație la meditație echivala cu suspectarea unei intenții de blocare a schimbării. O componentă centrală a acestei orientări a fost acceptarea oricărui program venit din Occident. Într-o anumită măsură, tehnocrații tindeau să se simtă mai puțin confortabil față de tendința Occidentului de a-și asuma autoritatea completă a conceperii schimbărilor. Direcția generală a reformelor fiind acceptată de toate forțele politice, tema unică ce distingea cele două grupări a fost rapiditatea reformelor
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
nu numai victime ale regimului comunist, ci și singurii luptători consecvenți împotriva comunismului, reprezentanți de drept ai democrației reale și ai capitalismului. Era de așteptat ca, în aceste condiții, liderii partidelor istorice să dezvolte o atitudine chiar violentă față de masa tehnocraților, acuzați de a fi produsul comunismului și care îi țineau în continuare departe de putere. Tehnocrații, în marea lor majoritate foști membri ai Partidului Comunist, erau considerați de către partidele politice istorice a fi coresponsabili pentru regimul comunist și, inevitabil, a
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
ai democrației reale și ai capitalismului. Era de așteptat ca, în aceste condiții, liderii partidelor istorice să dezvolte o atitudine chiar violentă față de masa tehnocraților, acuzați de a fi produsul comunismului și care îi țineau în continuare departe de putere. Tehnocrații, în marea lor majoritate foști membri ai Partidului Comunist, erau considerați de către partidele politice istorice a fi coresponsabili pentru regimul comunist și, inevitabil, a avea mentalități comuniste. Paradoxal, mulți dintre membrii din eșalonul al doilea al partidelor istorice au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
în care trebuie operată despărțirea de trecut. În ceea ce privește strategia tranziției, diferențele nu erau de fond, ci mai degrabă de formă, priorități și programare a schimbărilor. Partidele istorice pretindeau a avea monopolul asupra competenței politice, în timp ce tehnocrația miza pe competența tehnică. Tehnocrații erau orientați spre modernizarea în stil occidental a sistemelor social-economice construite în regimul socialist, în timp ce partidele istorice le considerau pe acestea a fi produse ale comunismului, în care, principial, nu aveau încredere și pe care erau tentați mai degrabă să
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
admisie erau complet diferite de normele care reglementau relațiile de competiție în cadrul tehnocrației. În locul unei egalități competiționale bazate prioritar pe competență, caracterizată printr-o înaltă mobilitate, partidele istorice au introdus un sistem de autoritate rigid, care excludea din principiu accesul tehnocraților. În consecință, partidele istorice apăreau tehnocrației a fi structuri politice închise, la care nu puteau accede liber, cu șanse egale. Tehnocrații se simțeau mai degrabă respinși de partidele istorice - sau acceptați, dar într-o categorie de membri de mâna a
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
caracterizată printr-o înaltă mobilitate, partidele istorice au introdus un sistem de autoritate rigid, care excludea din principiu accesul tehnocraților. În consecință, partidele istorice apăreau tehnocrației a fi structuri politice închise, la care nu puteau accede liber, cu șanse egale. Tehnocrații se simțeau mai degrabă respinși de partidele istorice - sau acceptați, dar într-o categorie de membri de mâna a doua. Din cauza neîncrederii partidelor istorice în tehnocrație, ele au fost lipsite sistematic de resursele necesare de specialiști în funcționarea economiei și
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
Din cauza neîncrederii partidelor istorice în tehnocrație, ele au fost lipsite sistematic de resursele necesare de specialiști în funcționarea economiei și administrării. În 1996, la alegeri, CDR-ul a simțit nevoia să răspundă la temerea populației că nu deține specialiști, adică tehnocrați, afirmând că deține o resursă importantă de specialiști. Producerea unei imagini politice a polarizării între „adevăratul capitalism”, „adevărata democrație” și „neo/criptocomunism” poate fi explicată, în concluzie, nu prin existența unei diferențe reale pe aceste liniamente, ci ca un efect
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și „neo/criptocomunism” poate fi explicată, în concluzie, nu prin existența unei diferențe reale pe aceste liniamente, ci ca un efect al dezechilibrului dintre forțele politice: pe de o parte, o grupare largă și difuză, compusă în primul rând din tehnocrați, susținută de o mare parte a populației, speriată de extremismul și radicalismul politic, și, pe de altă parte, un grup de partide istorice, cu o popularitate redusă, lipsite de un program articulat de schimbare a societății românești, axat pe obiectivul
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]