KorAP: Find »[drukola/base=tejghea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...21 22 23 ...62 >

1,549 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

cum să mă port. Nu mă pot duce nici măcar să-i spun bună, pentru că se pare că am rămas țintuită locului, așa că mă mulțumesc să mă uit doar la Ben cum se uită prin cafenea. Îl ignor pe tipul din spatele tejghelei care încearcă să-mi dea un cappuccino-ul, pe care nu-l pot lua, pentru că nu mă mai pot mișca, la naiba! Și apoi, în sfârșit... în sfâșrit Ben mă vede, și când mă vede, începe să zâmbească. Mă știe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

mână. Soțul patroanei de la Bal Musette conducea un taxi și când el, Harry, trebuia să prindă un avion mai de dimineață, taximetristul Îi ciocănea la ușă ca să-l trezească și apoi beau fiecare câte un pahar de vin alb la tejgheaua barului Înainte să-și Înceapă ziua. Își cunoștea vecinii din cartier, pentru că erau toți săraci. Cam două feluri de oameni se-nvârteau prin locul ăla - bețivii și sportivii. Unii Își Înecau sărăcia-n alcool, ceilalți uitau de ea prin exerciții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și În care toți tovarășii erau rugați să Îl ajute cum pot. Folosea adverința În loc de bilet. Era foarte timid și tânăr, și conductorii Îl pasau de la un tren la altul. N-avea nici un ban, așa că-i dădeau să mănânce după tejghea În localurile din gări. Era Încântat de Italia. Spunea că e o țară frumoasă. Oamenii-s drăguți. Fusese prin multe orașe, umblase mult și văzuse o mulțime de picturi. Cumpărase reproduceri după Giotto, Masaccio și Piero della Francesca și le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
de zece lire, Împăturită de mai multe ori. — Nimic, spuse, nu știu, orice. Îi era jenă. — Poate niște Marsala. Nu știu. Marsala? Ușa magazinului se Închise În urma tânărului și a soției. — Trei Marsala, Îi ceru tânărul fetei care stătea În spatele tejghelei. — Vreți să spuneți două, zise fata. — Nu, una este pentru un vecchio. — A, spuse ea râzând și luând sticla, un vecchio. Turnă În trei pahare băutura opacă și groasă ca nămolul. Soția se așezase la o masă, sub rastelul pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
spre bar ca să bea ceva rece. Și taică-miu, care se cântărise și el și ieșise cu șaua sub braț, roșu la față, obosit și cu costumul de mătase cam strâmt, Îl privea pe tânărul Regoli, care stătea rezemat de tejghea, degajat, cu aerul lui de puști, iar eu l-am Întrebat ce s-a Întâmplat, pentru că mi-era că Regoli s-o fi luat de el sau ceva, dar el doar stătea și se uita la Regoli și n-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
terminăm berile. Ridică cele două valize grele și, Înconjurând clădirea gării, le duse pe peronul opus. Se uită de-a lungul șinelor, dar nu văzu trenul. La Întoarcere trecu prin bar, unde oamenii beau, așteptând trenul. Bău un Anis la tejghea și se uită la cei din jur. Oamenii așteptau frumos trenul. Trecu prin perdeaua de mărgele. Ea era la masă și Îi zâmbea. Te simți mai bine? o Întrebă. — Da, mi-e bine. N-am nimic, mă simt bine. Ucigașii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
perdeaua de mărgele. Ea era la masă și Îi zâmbea. Te simți mai bine? o Întrebă. — Da, mi-e bine. N-am nimic, mă simt bine. Ucigașii Ușa restaurantului lui Henry se deschise și doi bărbați intrară. Se așezară la tejghea. — Ce să fie? Întrebă George. — Nu știu, spuse unul dintre ei. Al, tu ce vrei să mănânci? Nu știu, răspunse Al. Nu-ș’ ce vreau să mănânc. Afară Începea să se-ntunce. Un felinar se aprinse În fața vitrinei. Cei doi bărbați așezați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
să fie? Întrebă George. — Nu știu, spuse unul dintre ei. Al, tu ce vrei să mănânci? Nu știu, răspunse Al. Nu-ș’ ce vreau să mănânc. Afară Începea să se-ntunce. Un felinar se aprinse În fața vitrinei. Cei doi bărbați așezați la tejghea citeau meniul. Nick Adams Îi privea din celălalt capăt al barului. Vorbea cu George când intraseră. — Mie dă-mi un file de porc cu sos de mere și piure, zise primul. — Nu e gata Încă. Și-atunci de ce dracu’ Îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
purta mănuși. — Mie dă-mi ouă cu bacon, spuse celălalt. Era cam de aceeași statură cu Al. Nu semănau la față, dar erau Îmbrăcați ca doi gemeni. Amândoi purtau pardesiurile alea cam strâmte. Stăteau aplecați În față, cu coatele pe tejghea. De băut ce-aveți? — Bere argintie, bevo, bere de ghimbir. Da, dar vreau să zic, ceva de băut, ce-aveți? — Doar ce v-am spus. — E tare de tot orașul ăsta, spuse celălalt tip. Cum Îi zice? — Summit. — Ai auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
E isteț băiatu’ ăsta, Al? — E un prostănac, spuse Al. Se-ntoarse către Nick: — Pe tine cum te cheamă? — Adams. — Alt șmecher și ăsta. Nu că e, Max? — E plin de șmecheri În orașu’ ăsta. George puse două farfurii pe tejghea, una cu șuncă și ouă și alta cu costiță și ouă. Așeză alături două farfurioare cu cartofi prăjiți și Închise ghișeul dinspre bucătărie. — Care-i a ta? Îl Întrebă pe Al. — Ai și uitat? — Șuncă și ouă. — Așa, măi băiatule

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
două farfurioare cu cartofi prăjiți și Închise ghișeul dinspre bucătărie. — Care-i a ta? Îl Întrebă pe Al. — Ai și uitat? — Șuncă și ouă. — Așa, măi băiatule, spuse Max. Se aplecă În față și luă ouăle cu șuncă, lăsând pe tejghea ouăle cu bacon. Amândoi se apucară să mănânce, fără să-și scoată mănușile. George se uita la ei. — La ce te holbezi așa? spuse Max, privindu-l. — La nimic. Nimic pe dracu’. Te holbai la mine. — Poate că băiatu’ a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
că asta-i tare. — E un tip cu opinii, asta e clar, spuse Al. Continuară să mănânce. — Și pe istețu’ de la capu’ barului cum Îl cheamă? Îl Întrebă Al pe Max. — Auzi, deșteptule, Îi strigă Max lui Nick. Treci după tejghea, lângă băiatu’ tău. — Care-i treaba? Întrebă Nick. — Păi nu-i nici o treabă. — Mai bine ai face ce zice, istețule, interveni Al. Nick trecu În spatele tejghelei. — Care-i treaba? Întrebă și George. — Nu te-nteresează pe tine, spuse Al. Cine mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Îl Întrebă Al pe Max. — Auzi, deșteptule, Îi strigă Max lui Nick. Treci după tejghea, lângă băiatu’ tău. — Care-i treaba? Întrebă Nick. — Păi nu-i nici o treabă. — Mai bine ai face ce zice, istețule, interveni Al. Nick trecu În spatele tejghelei. — Care-i treaba? Întrebă și George. — Nu te-nteresează pe tine, spuse Al. Cine mai e În bucătărie? — Negrul. — Care negru? — Negrul care gătește. — Zi-i să vină-ncoa. Da’ care-i treaba? — Tu zi-i să vină. Auzi, unde vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Nimic. Pune-ți și tu capu’ ăla la contribuție. Ce să-i facem unui negru? George deschise ghișeul dinspre bucătărie. — Sam, strigă, vino-ncoace puțin. Ușa de la bucătărie se deschise și negrul intră. — Ce e? Întrebă el. Bărbații așezați la tejghea se uitară la el: — Nimic, cioară. Stai aicea, zise Al. Sam, negrul, rămase-n picioare, Încins cu șorțul, privindu-i pe cei doi. Da, domnule, spuse În cele din urmă. Al se dădu jos de pe scaun. — Eu mă duc În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
scaun. — Eu mă duc În bucătărie cu cioara și cu șmecherul ăsta. Hai, valea-n bucătărie, negrule. Și tu, șmechere, haide. Bărbatul scund Îi urmă pe Nick și pe Sam În bucătărie. Ușa se trânti În urma lor. Max rămase la tejghea, față-n față cu George. Nu-l privea pe George, se uita-n oglinda lungă din spatele barului. Localul tocmai ce fusese transformat dintr-un bar Într-un restaurant. — Ei, deșteptule, spuse Max privind În oglindă, de ce taci? — Care-i treaba

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
e proprietara. Eu sunt doar Îngrijitoare. Doamna Bell Îmi zice. — Atunci, bună seara, doamnă Bell. — Bună seara. Nick merse pe strada Întunecată până ajunse la colțul cu felinar și apoi, de-a lungul șinelor, până la restaurant. George era Înăuntru, În spatele tejghelei: — Ai vorbit cu Ole? — Da. Stă-nchis În cameră, nu vrea să iasă. Când auzi vocea lui Nick, Sam deschise ușa de la bucătărie: — Nu vreau nici măcar s-aud, spuse și-nchise ușa la loc. — I-ai spus ce s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ce-o să facă? — Nimic. Păi, o să-l omoare. Păi cred că da. — Tre’ să se fi băgat În ceva când era-n Chicago. — Da, cred că da. — Nasoală treabă. — Îngrozitoare, spuse Nick. Tăcură amândoi. George apucă un șervet și șterse tejgheaua. Da’ ce-o fi făcut? spuse Nick. — L-a Înșelat pe careva. Ei se omoară pentru asta. — Eu plec din orașu’ ăsta. — Da, spuse George. E o chestie deșteaptă. Nu pot să mă gândesc la el, cum stă În camera

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
domnul Turner era un bărbat care știa ce lucruri sunt cu adevărat de preț În viață, nu-l trezi. Astăzi e vineri Trei soldați romani stau Într-o tavernă, la unsprezece noaptea. În jurul camerei sunt așezate mai multe butoiașe. În spatele tejghelei de lemn stă cârciumarul evreu. Cei trei soldați romani sunt cam chercheliți. Primul soldat roman: Pe ăla roșu l-ai Încercat? Al doilea soldat: Nu, nu-l Încercai. Primul soldat: Păi, ia să-l Încerci. Al doilea soldat: Bine. George

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
roman stă cu capul În jos. N-arată prea bine.] Al treilea soldat: Eu nu mai vreau. Al doilea soldat: Doar pentru noi doi, George. [Cârciumarul scoate un urcior cu vin, mai mic decât cel de dinainte. Se apleacă peste tejghea] Primul soldat: I-ai văzut fata? Al doilea soldat: Păi, nu stăteam chiar lângă ea? Primul soldat: Arată bine. Al doilea soldat: Eu am cunoscut-o Înainte s-o Întâlnească el. [Îi face cu ochiul cârciumarului]. Primul soldat: O mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Chelnerul se duse. — Ăsta o să stea toată noaptea, Îi spuse chelnerul colegului. Mi-e cam somn. N-apuc niciodată să mă culc Înainte de trei. Mai bine se omora săptămâna trecută. Chelnerul luă sticla de coniac și Încă o farfurioară de pe tejgheaua dinăuntru și se-ndreptă cu pași mari spre masa bătrânului. Așeză farfurioara și apoi umplu paharul cu coniac. — Mai bine te-omorai, Îi spuse surdului. Bătrânul Își mișcă degetul: — Mai toarnă puțin, spuse. Chelnerul turnă În continuare, până ce coniacul se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Noapte bună, Îi răspunse celălalt. Stingând becurile, continuă să vorbească singur. Desigur că-i vorba de lumină, da’ mai e nevoie și ca locul să fie curat și plăcut. Nu vrei muzică. Cu siguranță, nu vrei muzică. Și În fața unei tejghele nu poți sta demn, deși asta-i tot ce poți găsi la ora asta. De ce se temea? Nu era vorba nici de frică sau teroare. Era un nimic pe care-l cunoștea el prea bine. Totul era un nimic și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ușă, barmanul Își ridică privirile-n sus, apoi se-ntinse și acoperi bolurile cu gustări gratuite. — Dă-mi o bere, Îi spusei. Luă sticla, Îi scoase capacul cu desfăcătorul și rămase așa, cu paharul În mână. Îi pusei banu’ pe tejghea și atunci Împinse berea spre mine. — Ție ce-ți dau? Îl Întrebă pe Tom. — Bere. Mai scoase o bere, o desfăcu și când văzu banu’ o Împinse către el. — Care-i problema? Întrebă Tom. Barmanul nu-i răspunse. Se uită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
fiecare cap, cu care apucai picioarele. — Nu, spuse barmanul și acoperi din nou vasul. Tom ținea Încă-n mână foarfeca de lemn. — Bag-o Înapoi, spuse barmanul. — Știi tu unde aș băga-o, spuse Tom. Barmanul Își duse mâna sub tejghea, fără să ne piardă din ochi. Îi Întinsei cinzeci de cenți și atunci se Îndreptă. — Ce-ai băut tu? — Bere, spusei, și el acoperi ambele vase Înainte să mai scoată o sticlă. — Ce-mpuțite-s căcatele astea de picioare ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
de oră putea trimite pe cineva peste drum ca să afle dacă a câștigat. — N-ai putea să fii bun și să mă lași să plec? — Tu ce crezi c-o să fac? Doi oameni intrară pe ușă și se duseră la tejghea. Da, domnule, le luă barmanul comanda. — Nu poți să mă ierți? Acum, că știi? — Nu. — Nu crezi că ce-am avut noi și ce-am făcut Împreună ar trebui să ne ajute să ne Înțelegem unul pe celălalt? — „Viciul e-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543

lui să bea și să mănânce cu tot felul de oficiali ai guvernelor din Thailanda, China și Birmania, lăsând impresia că nu era decât un trântor bețiv, prea afumat ca să prezinte vreun pericol În timp ce acești oficiali discutau despre Înțelegeri pe sub tejghea cu el Însuși căzut grămadă sub masă. Asta auzisem. Dar mi se părea greu de crezut. Dacă eu aflasem povestea, atunci era imposibil ca aceste vorbe să nu fi ajuns și la urechea celor pe care-i spiona. Ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]